Posts tagged “copil

Imagine

1 IUNIE – Copilărie

aa


Cântec femeiesc

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Adrian Păunescu – (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943Copăceni, plasa Bălți, județul BălțiBasarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010București)

Paunescu_Adrian_AC03_04e8c7de7a

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
                                    Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

http://www.libertatea.ro – sursa foto


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Postarea Comparaţie ne obligă la meditație, meditație asupra uitării de sine. Pentru mine este la fel de clar ca întotdeauna că băutura nu va reuși niciodată să ne rezolve problemele, indiferent cât ar crede unii în aceste gânduri negre. Alcoolul face și desface, leagă si dezleagă limba omului, aduce veselie, dar de multe ori și suparare. Marele Hemingway spunea “ Întotdeauna să faci când ești treaz ceea ce ai spus că vei face când erai beat. În felul ăsta vei învăța să-ți ții gura ! ”, Păstorel Teodoreanu aducea băutura în rimă și zâmbetul pe buze:

,,Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.,,

iar Cristian Lisandru, omul meu drag, face astăzi, cu o măiestrie de invidiat, portretul celor care cred pentru o clipă că nimic nu poate fi mai frumos decât pierderea grijilor în băutură:

,,când se pun scaunele pe mese
în sufletul tău
nu te mai bucuri
fiindcă închizi cârciuma
te ţii de garduri nevăzute
şi
îţi cauţi uitarea de sine
prin iarbă
cu disperarea celui părăsit
de propriile repere,,

De la poezia dedicată adulților ne îndreptăm privirile, gândurile și zâmbetele către poezia destinată micuților, revărsată strop cu strop peste sufletele tuturor de către Aurora Georgescu, care ne trimite către copilărie, de fiecare dată, cu o blândețe fragilă și o generozitate rar întâlnită.

,,Grof-grof, face purcelul
Când îi ducem castronelul
Cu porumb şi iarbă verde.
Nici o boabă nu o pierde!,,

Despre încredere, obsesie, romantism, gelozie și iubire citim astăzi pe blogul lui Cristian Dima. În câteva paragrafe, autorul subliniază cât este de important să dăruiești în iubire, necondiționat și cum transformă totul în cenușă, gelozia:

,,Dragostea e ca un bumerang. Sentimentul de iubire se întoarce la voi la fel cum îl trimiteţi în eter. Alimentaţi-l cu bunătate şi speranţă, cu dor şi pasiune şi nu cu mânie sau sentimente de gelozie. Iubiţi fără să cereţi nimic în schimb! Nu vă arătaţi romantismul pentru a primi iubire ci pentru a dărui iubire. Strigaţi iubirea împletind sentimente în versuri sau acorduri de chitară, în paşi de dans sau aşzezând culorile ei pe pânză.,,

Am găsit un interlocutor interesant pe blogul Gabrielei Elena, lumânarea, cea care nu reprezintă doar o simplă sursă de lumină, ci, prin mărturia ei, ne provoacă la adevăruri  despre doruri, bucuria de a trăi demn, de a dărui și puterea de a fi noi înșine.

Înlăuntru vostru este mereu lumina.
,,Gandiți-vă cu pace în suflet că sunteți o lumânare aprinsă!
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puțin, dar când suntem împreună, lumina și caldura sunt mai puternice.,,

Maeștrii condeiului în imagini, doar pe blogul plin de culoare și frumos, Alex Mazilu – Foto Blogging. Aici veți găsi de fiecare dată fotografii de excepție, realizate, cu măiestrie și pasiune, de autorul blogului.  Natura te prinde de mână și îți dăruiește clipe din care nu îți mai dorești să evadezi, iar portretele spun povești de viață, povestea ta, povestea mea, povestea tuturor…


Este  Vara lui Noiembrie, așa ne anunță Mirela Pete, care a simțit nevoia unei continuări a articolului Noiembrie de vară târzie. Realitatea este că ne doream o continuare a frumosului, așa cum sufletul și întreaga noastră ființă își dorea o prelungiere a anotimpului care ne încălzește bucurie fiecărui moment verde.

,,Toamna a fost neplăcut de rece la început, cețoasă și cu temperaturi negative noaptea. Acum, vlăguită de propriul său maraton necugetat, a lăsat o vară târzie să-și aștearnă soarele blând pe un cer de peruzea. Trandafirii sunt înfloriți din nou, afară e aer proaspăt și cald, parcurile strălucesc și zâmbesc zâmbetelor copiilor, iar noi ne bucurăm de entuziasmul pe care numai o fereastră deschisă spre soare ți-l poate da.,,

Încheiem incursiunea pe acordurile Traficului cu Hituri. Muzica e poezie, vis, medicament, cel mai bun terapeut al tuturor timpurilor. Sunt multe semne de întrebare pe acest portativ, astăzi. Puteți să-l ajutați pe Teo Negură să găsească răspunsurile, dar să și votați cu sufletul melodia care vă trimite în visare, vă amintește de clipe unice trăite de oameni unici.

,,De ce nu-nchide nimeni fereastra, să n-aud regina nopţii plângând? De ce întrebările mele sunt cel mai frumos cântec, astăzi surd? De ce pantofii mei vechi, cu talpa găurită demult, au dopuri de-asfalt in urechi şi totuşi au poftă de drum?,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Fără prejudecăţi

Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul nostru.

Osho

Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.