Posts tagged “dar

La mulţi ani, Cristian Lisandru! Te iubesc!

Viaţa ne oferă surprize incomensurabile. Mi-a rezervat şi mie, aşa cum face cu fiecare dintre noi. Le-am primit cu sufletul deschis, de fiecare dată, indiferent dacă acestea au fost plăcute sau nu. Le-am acceptat, le-am disecat cu lama minţii, am extras din fiecare frumosul. Iubirea a sosit şi ea, tot sub formă de surpriză. O surpriză la care visăm toţi, pe care o aşteptăm cu emoţie şi cu braţele deschise, întotdeauna deschise. Am deschis, cu frenezie, darul oferit de viaţă, în urmă cu doi ani, pe 3 august 2009. Am tras, cu forţa taifunului, de şnurul ce-l ţinea ferit de ochii tuturor, l-am primit în suflet, mi-a invadat fiinţa, mi-a răvăşit gândurile şi existenţa, mi-a înflorit privirea, mi-a înmiresmat viaţa, mi-a plantat pe fiecare arteră a trupului trandafiri galbeni, fericire, patimă şi dorinţă.
Îţi mulţumesc pentru toate acestea, minune de om!
Te prind de mână, aşa cum am făcut la prima întâlnire, îţi mângâi gândurile şi-ţi spun, şi astăzi, de ziua ta, LA MULŢI ANI, CRISTIAN LISANDRU, TE IUBESC!




TE IUBESC PENTRU CĂ EŞTI de Cristian Lisandru

Dacă e vineri – e poezie pe pâineCristian Lisandru

Mă întrebi de ce te iubesc…
Şi îţi răspund cu strălucire de dor în privire:
Pentru că eşti.
Cum eşti?
Aşa cum îmi imaginam că poate fi o femeie…
Dornică de dragoste, de mine, de viaţă.
Te iubesc pentru că iubeşti cu patimă deplină,
Abandonată pasiunii cu frenezie de Evă
Care trăieşte sublimul abandon erotic scufundându-se în păcat
Fără vestă de salvare…
Te iubesc pentru că ai descifrat în hieroglifele din mine
Acel mesaj ascuns privirilor
Care transmite că sunt un bărbat de o simplitate debordantă,
Râzând trist precum un clovn ameninţat cu şomajul
Din cauza greşelilor repetate…
Te iubesc pentru că atingi viaţa cu degetul arătător
Şi o pui pe vârful limbii, picătură cu picătură,
Lăsând să treacă pe lângă tine îndoieli
Şi temeri şi conflicte…
Mă întrebi de ce te iubesc…
Pentru că eşti.
Pentru că ai venit.
Pentru că rămâi alături de mine
În adâncimile unui suflet care înmugureşte
Doar datorită ţie…

Da, sunt recunoscator exist și disperat va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nue firesc la varsta mea? doare tot ce iubesc acum, pentru presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

Octavian Paler


De ce-ai fi tristă?

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Grigore Vieru
(n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău)

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.

Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.

Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.