Posts tagged “durere

Filmul săptămânii – Oxygen

Acest film nu este pentru iubitorii de acțiune, ci pentru aceia care îndrăgesc genul SF. Nu sunt amatoare a acestei categorii, dar acest film a reușit să mă țină pironită în fotoliu pentru a descoperi ce urmează să se întâmple în acea capsulă și dincolo de ea.

Liz Hansen (Mélanie Laurent) își joacă rolul foarte bine într-un spațiu restrâns. Aș îndrăzni să afirm că ea reprezintă, în acest film,  gura de oxigen oferită cinefililor . Pe tot parcursul filmului Liz comunică cu computerul de la bordul capsulei, MILO (Mathieu Amalric), în care  trăiește clipe de coșmar.

Emoții, frică, furie, durere, optimism, toate se împletesc pentru a defini prezentul trăit astăzi de întreaga planetă care evaluează tot ce s-a pierdut, punându-și toate speranțele în viitor.

Vizionare plăcută!
______________
Geanina Lisandru📽


Ezoteric

îi dăruiesc flori vieţii
în fiecare zi
este secretul prin care o menţin
adolescentă
şi modul meu de a-i spune
că îmi place
mereu
la fel de mult
chiar şi atunci
când inima simte
că nu mai poate să ducă
atâtea suplicii
atâta fericire

Geanina Lisandru

citate  geanina lisandru  bucurie

 

 

 


Generozitatea nu înseamnă sacrificiu, ci bucuria de a dărui

Vor exista mereu oameni care ne vor dărui bucurie, fericire, iubire. Nu vor lipsi din existenţa noastră nici cei care ne vor răni.

Sunt sigură că aţi trăit măcar un astfel de moment lângă astfel de oameni. Importantă este reacţia ulterioară. Mergeţi alături de ei până la capăt sau le spuneţi în faţă şi fără ocolişuri cine sunt ei cu adevărat?

Curajul meu nebunesc, considerat astfel de foarte mulţi, nu îmi aparţine expresia, a fost taxat de multe ori prin trădare şi lovituri crunte chiar de oamenii la care am ţinut şi pe care i-am iubit.

Dar nu aceşti oameni îmi invadează existenţa, nu le permit, nu le vorbesc, nu îi ţin prin preajmă doar pentru că aşa este la modă, după cum susţin unii…

Frumosul vine dinspre oamenii care au lipsit atunci când au fost împărţite ura, ranchiuna, egoismul, făţărnicia. Ştiu, este greu să îi întâlnim, sunt din ce în ce mai puţini, dar ei există, trebuie doar să avem încredere că îi vom găsi. Eu i-am întâlnit şi sunt fericită în preajma lor, atunci când vorbesc cu ei, când ne oferim reciproc respect, prietenie, iubire. Pentru acest lucru îi sunt recunoscătoare Lui, vieţii şi nu în ultimul rând celor pentru care generozitatea nu înseamnă sacrificiu, ci bucuria de a dărui.

Frumosul, despre care vă scriu astăzi, nu are egal, pune în evidenţă sufletul şi conferă armonie, izvorăşte din adevăr şi simplitate. Pentru mine bucuria devine desăvârşită doar dacă persoanele dragi se bucură împreună cu mine. Am învăţat că bucuria reală stă în emoţiile sufletului, acele emoţii care pun stăpânire pe întreaga fiinţă, sângele începe să fiarbă, tremuri, râzi, roşeşti, lăcrimezi alături de OAMENI.

Nu vă fie frică de oameni! există sub toate formele. Vă doresc să-i întâlniţi pe toţi pentru a-i preţui la justa valoare pe cei care SUNT.

Geanina Lisandru

citate geanina lisandru prietenie


Sedusă şi exilată

prietenii mi-au pretins
să le împrumut viaţa
râvneau la trupul ei
dinainte de a mă naşte
o disecau
la micul dejun şi la prânz
când negura trăgea cortina
doreau să o seducă
să-i răpească senzualitatea fiorul
şi optimismul
îi cumpăraseră un loc în exil
pentru protejarea propriilor destine

au găsit-o adversarii
mi-au înapoiat-o
în prezenţa unui avocat
după ce cazierul sufletului
a primit reprimare temporară
iar eul meu a fost bătut în cuiele
unei condamnări cu suspendare

de atunci
nu o mai împrumut
nu mai permit altora
să se înfrupte
din bucata mea de viaţă
nici măcar noaptea
când poate fi sedusă şi exilată

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru suflet


Fericirea de a iubi până la durere

nu am ştiut niciodată
să îmi expun tabloul durerii
poate fiindcă viaţa mea
nu e demnă de o galerie de artă

nu am ştiut nicicând
să dau sensul cuvenit durerii
pentru ca cei din jurul meu
să poată descifra corect mesajul tabloului

expoziţia de astăzi
vă prezintă un singur tablou
între ramele sale
se află inima fiinţei mele
care pulsează durere fericire
viaţă iubire veşnicie

într-o dimineaţă de vineri
cineva a hărtănit tabloul
pentru a-mi fura jumătate din viaţă
a reuşit
cu acordul meu
de atunci continui să trăiesc
cu cealaltă jumătate de inimă
în ea creşte fericirea de a iubi până la durere

dacă şi această jumătate îmi va fi furată
tot cu acordul meu
va rămâne doar conturul unei vieţi inexistente

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru fericire


viaţa trebuie trăită cu demnitate

Când eram copilă auzeam deseori spunându-se că „viaţa trebuie trăită cu demnitate”. Da, viaţa trebuie trăită cu demnitate chiar şi atunci când devine insuportabilă, când eşti desfiinţat sufleteşte doar din dorinţa unora de a te vedea suferind, chiar şi atunci când nedreptatea îţi sfredeleşte fiinţa şi simţi că toată durerea mapamondului ţi-a fost împărţită doar ţie şi îţi vine să urli ca şi când te-ar fi muşcat o năpârcă.

Viaţa nu înseamnă doar beatitudine, dar este foarte important să ne dorim a trăi cât mai frumos şi onest, fără compromisuri, dacă este posibil.

Pentru a putea exista, accepând toate acestea, ai nevoie şi de curaj, acel curaj de a-ţi trăi viaţa exact aşa cum simţi şi cum gândeşti fără a lua în calcul răutăţi, gelozii şi năduful celor care nu îţi acceptă evoluţia şi consideră că nu ai dreptul la fericire, iubire şi, implicit, la viaţă.

Nu luaţi în derâdere fragilitatea vieţii! Nu forţaţi nimic, totul vine de la sine! Trăiţi-vă propria viaţă şi nu mai pierdeţi timpul trăind-o pe-a altora!

Vă doresc să aveţi puterea de a accepta toate darurile vieţii, să plângeţi, să râdeţi, să cunoaşteţi fericirea şi iubirea deplină, într-un cuvânt, trăiţi!

Geanina Lisandru

citate geanina lisandru viataa


Părinţii

Ne iubiți absolut, fără drept de apel,
Vă faceți din viață, permanent, un duel,
Luptați cu durerea de-a ne ști fericiți
Și zece de nașteți, toți vă sunt favoriți.

Blânzi și severi deopotrivă ne sunteți,
Ne vreți educați, buni și isteți,
Din timp, câteodată, noi facem măcel,
Uităm și de voi, și de noi, de altfel.

Când suntem copii prea puțin v-ascultăm,
Tot noi vă contrăm, tot noi vă certăm,
Pricepem acestea când suntem părinți,
Îndurăm, cărunțim și strângem din dinți.

Vă iubim ca și voi, fără drept de apel,
Ne sunteți în viață, constant, un model,
Luptăm cu durerea atunci când plecați
Și stele veți fi, și pe noi ne vegheați.

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru familia


Telefon peste moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Adrian Păunescu
citate geanina lisandru viata


Viaţa trebuie trăită cu demnitate chiar şi atunci când devine insuportabilă

Când eram copilă auzeam deseori spunându-se că “viaţa trebuie trăită cu demnitate”. Da, viaţa trebuie trăită cu demnitate chiar şi atunci când devine insuportabilă, când eşti desfiinţat sufleteşte doar din dorinţa unora de a te vedea suferind, chiar şi atunci când nedreptatea îţi sfredeleşte fiinţa şi simţi că toată durerea mapamondului ţi-a fost împărţită doar ţie şi îţi vine să urli ca şi când te-ar fi muşcat o năpârcă. Chiar şi în aceste condiţii trebuie să trăieşti demn, cu fruntea sus şi să nu-ţi vinzi sufletul pentru un pumn de bani. Se poate supravieţui şi în astfel de situaţii. Viaţa nu înseamnă doar beatitudine, dar este foarte important să ne dorim a trăi cât mai frumos şi onest, fără compromisuri, dacă este posibil.

Pentru a putea exista, accepând toate acestea, ai nevoie şi de curaj, acel curaj de a-ţi trăi viaţa exact aşa cum simţi şi cum gândeşti fără a lua în calcul răutăţi, gelozii şi năduful celor care nu îţi acceptă evoluţia şi consideră că nu ai dreptul la fericire, iubire şi, implicit, la viaţă.

Nu luaţi în derâdere fragilitatea vieţii! Nu forţaţi nimic, totul vine de la sine! Trăiţi-vă propria viaţă şi nu mai pierdeţi timpul trăind-o pe-a altora!

Vă doresc să aveţi puterea de a accepta toate darurile vieţii, să plângeţi, să râdeţi, să cunoaşteţi fericirea şi iubirea deplină, într-un cuvânt, trăiţi! Gustul vieţii este unic, nu vă sfătuiesc să-l rataţi.
Nu forţaţi nimic, totul vine de la sine!

Geanina Lisandru

citate-geanina-lisandru-caracter


Imagine

Gândul zilei

6ian2015


Sedusă şi exilată

prietenii mi-au pretins

să le împrumut viaţa

râvneau la trupul ei

dinainte de a mă naşte

o disecau

la micul dejun şi la prânz

când negura trăgea cortina

doreau să o seducă

să-i răpească senzualitatea fiorul

şi optimismul

îi cumpăraseră un loc în exil

pentru protejarea propriilor destine

 

au găsit-o adversarii

mi-au înapoiat-o

în prezenţa unui avocat

după ce cazierul sufletului

a primit reprimare temporară

iar eul meu a fost bătut în cuiele

unei condamnări cu suspendare

 

de atunci

nu o mai împrumut

nu mai permit altora

să se înfrupte

din bucata mea de viaţă

nici măcar noaptea

când poate fi sedusă şi exilată

GeaninaLisandru
citate geanina lisandru Dumnezeu


Părinții

Ne iubiți absolut, fără drept de apel,
Vă faceți din viață, permanent, un duel,
Luptați cu durerea de-a ne ști fericiți
Și zece de nașteți, toți vă sunt favoriți.

Blânzi și severi deopotrivă ne sunteți,
Ne vreți educați, buni și isteți,
Din timp, câteodată, noi facem măcel,
Uităm și de voi, și de noi, de altfel.

Când suntem copii prea puțin v-ascultăm,
Tot noi vă contrăm, tot noi vă certăm,
Pricepem acestea când suntem părinți,
Îndurăm, cărunțim și strângem din dinți.

Vă iubim ca și voi, fără drept de apel,
Ne sunteți în viață, constant, un model,
Luptăm cu durerea atunci când plecați
Și stele veți fi, și pe noi ne vegheați.

Geanina Lisandru

geanina lisandru parintii


Fericirea de a iubi până la durere

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Geanina Lisandru (n.7 ianuarie 1971, Olteniţa)

nu am ştiut niciodată
să îmi expun tabloul durerii
poate fiindcă viaţa mea
nu e demnă de o galerie de artă

nu am ştiut nicicând
să dau sensul cuvenit durerii
pentru ca cei din jurul meu
să poată descifra corect mesajul tabloului

expoziţia de astăzi
vă prezintă un singur tablou
între ramele sale
se află inima fiinţei mele
care pulsează durere fericire
viaţă iubire veşnicie

într-o dimineaţă de vineri
cineva a hărtănit tabloul
pentru a-mi fura jumătate din viaţă
a reuşit
cu acordul meu
de atunci continui să trăiesc
cu cealaltă jumătate de inimă
în ea creşte fericirea de a iubi până la durere

dacă şi această jumătate îmi va fi furată
tot cu acordul meu
va rămâne doar conturul unei vieţi inexistente

Geanina Lisandru

geanina lisandru


Remember – Sentimentele vă menţin vii, barbarilor

Mulţi dintre noi îşi petrec întreaga viaţă fugind de sentimente, cu credinţa greşită că nu pot suporta durerea. Însă deja au făcut-o. Ceea ce nu au făcut este să simtă ceea ce sunt dincolo de durere.

Khalil Gibran


Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre viaţă

Când eram copilă auzeam deseori spunându-se că „viaţa trebuie trăită cu demnitate”. Da, viaţa trebuie trăită cu demnitate chiar şi atunci când devine insuportabilă, când eşti desfiinţat sufleteşte doar din dorinţa unora de a te vedea suferind, chiar şi atunci când nedreptatea îţi sfredeleşte fiinţa şi simţi că toată durerea mapamondului ţi-a fost împărţită doar ţie şi îţi vine să urli ca şi când te-ar fi muşcat o năpârcă. Chiar şi în aceste condiţii trebuie să trăieşti demn, cu fruntea sus şi să nu-ţi vinzi sufletul pentru un pumn de bani. Se poate supravieţui şi în astfel de situaţii. Viaţa nu înseamnă doar beatitudine, dar este foarte important să ne dorim a trăi cât mai frumos şi onest, fără compromisuri, dacă este posibil.

Pentru a putea exista, accepând toate acestea, ai nevoie şi de curaj, acel curaj de a-ţi trăi viaţa exact aşa cum simţi şi cum gândeşti fără a lua în calcul răutăţi, gelozii şi năduful celor care nu îţi acceptă evoluţia şi consideră că nu ai dreptul la fericire, iubire şi, implicit, la viaţă.

Nu luaţi în derâdere fragilitatea vieţii! Nu forţaţi nimic, totul vine de la sine!Trăiţi-vă propria viaţă şi nu mai pierdeţi timpul trăind-o pe-a altora!

Vă doresc să aveţi puterea de a accepta toate darurile vieţii, să plângeţi, să râdeţi, să cunoaşteţi fericirea şi iubirea deplină, într-un cuvânt,  trăiţi! Gustul vieţii este unic, nu vă sfătuiesc să-l rataţi. 
Nu forţaţi nimic, totul vine de la sine!

Geanina Lisandru

geanina lisandrudespre viata


Viața adevărată înseamnă a accepta tot ceea ce ți se oferă zilnic, bun sau rău

Astăzi am făcut ceea ce trebuia să fac de multă vreme. Poate că așa a trebuit, ca totul să se întâmple astăzi. Sunt împăcată cu mine însămi, îmi asum absolut toate responsabilitățile, eșecurile, durerile și primesc, de fiecare dată, cu brațele deschise, absolut tot. Am învățat să lupt de mică, nu am renunțat niciodată. Am știut dintotdeauna că fericirea înseamnă să trăiești cu adevărat, fără să te ascunzi, fără fățărnicii, fără urâțenia cuvântului. Fericirea înseamnă să fii liber, să ai curajul de a spune ceea ce gândești, să-ți privești în ochi interlocutorul, să oferi un zâmbet curat și cât se poate de real. Nu mă interesează răutățile, bârfele, pierderea timpului inutil și sunt profund emoționată când rezultatul acțiunilor mele este cel scontat și apreciat la justa valoare. CV-ul spune destul despre mine, profesional, echipa, alături de care am lucrat timp de o lună la bacalaureat, m-a felicitat pentru activitate și m-a sfătuit să nu mai las să-mi sufle în ciorbă oricine. Nu mi-e rușine cu absolut nimic din ceea ce am realizat în această viață, nu mă scald niciodată cu fundul în două luntre, muncesc până la epuizare, iubesc până la desființare. Îmi iubesc copilul mai mult decât orice pe lumea aceasta. Aceleași sentimente nutresc și pentru Cristian Lisandru. Nimeni nu-mi poate lua nimic din toate acestea. Ana Maria și Cristian Lisandru mă iubesc necondiționat, nu trebuie să scriu asta pe pereții instituțiilor unde pașii se pierd. Câteodată. Am câțiva prieteni, puțini și buni, pe care știu că mă pot baza oricând.

Sunt cea mai simplă ființă  de pe pământ, prețuiesc și respect omul indiferent de statutul său social, de puterea sa financiară, de gradul său de cultură. CARACTERUL este primordial în ceea ce mă privește.

Plâng, râd, cunosc durerea, fericirea, iubirea, TRĂIESC, SUNT VIE.

Vă doresc să gustați și să acceptați tot ceea ce vă oferă viața adevărată. Este unic gustul și prins într-o SINGURĂ VIAȚĂ.


Lângă tâmpla ta

Dacă e vineri – e poezie pe pâine (Cristian Lisandru n.18 iulie 1968, Bucureşti)

 

 

Dintr-o inadvertenţă temporală
Te văd primindu-ţi vlaga prin perfuzii
Şi-mi eşti departe şi atemporală,
Supusă unor cinice infuzii.

Tot chinul tău îmi e tortură mie,
Tu eşti recompensată în durere,
Iar uneori în stres sau agonie,
Resentiment, dispreţ profund şi fiere.

Martirizată, te întorci umilă,
Să nu cumva să depăşim bugete,
Să nu cumva să ni se facă silă
De impostorii falselor regrete.

Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi,
Atât de pregătită pentru dramă
Că-mi vine să pictez cu of şi patimi,
Spre a te aşeza, concret, în ramă.

Tu nici nu ai nevoie de predicţii,
În tine stau prorocii ca-ntr-o casă,
Iar printre inconstante interdicţii
Eu te descopăr tragic de frumoasă.

Din mari procese eliminatorii
Tu reuşeşti să scapi nevătămată,
Reinventându-ţi stări compensatorii
Prin nebunia generalizată.

9 iulie 2011


Fericirea de a iubi până la durere

nu am ştiut niciodată
să îmi expun tabloul durerii
poate fiindcă viaţa mea
nu e demnă de o galerie de artă

nu am ştiut nicicând
să dau sensul cuvenit durerii
pentru ca cei din jurul meu
să poată descifra corect mesajul tabloului

expoziţia de astăzi
vă prezintă un singur tablou
între ramele sale
se află inima fiinţei mele
care pulsează durere fericire
viaţă iubire veşnicie

într-o dimineaţă de vineri
cineva a hărtănit tabloul
pentru a-mi fura jumătate din viaţă
a reuşit
cu acordul meu
de atunci continui să trăiesc
cu cealaltă jumătate de inimă
în ea creşte fericirea de a iubi până la durere

dacă şi această jumătate îmi va fi furată
tot cu acordul meu
va rămâne doar conturul unei vieţi inexistente

Geanina Lisandru

Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX)

Durerea este focul purificator prin care orice suflet este îndreptat de la pământ la cer.

Vasile Pârvan

Fuga Marei lăsă în urmă durere din care se revărsau întrebări ce-şi căutau răspunsuri în mintea Dianei.
Ce să pricepi dintr-o astfel de reacţie? Neavând toate piesele din puzzle începi să croşetezi tot felul de scenarii, aşa procedăm toţi în loc să discutăm şi să lămurim neînţelegerile. Preferăm să ne retragem într-un colţ şi să ne irosim timpul cu ipoteze false. Viaţa nu ne poate oferi numai bucurii, ne oferă meniul întreg asezonat cu lacrimi, durere, fericire, iubire, toate acestea învelite în necunoscut. Dacă reuşim să spargem învelişul care întunecă necunoscutul vom gusta din meniul la care visăm şi sperăm.
Prefera să meargă pe marginea şoselei în întunericul ce-i îmbrăca umerii cu povara trecutului. Nu dorea să vorbească cu nimeni. Prefera singurătatea. Mersul prin liniştea nopţii făcea bine sufletului, o ajuta să înţeleagă situaţia prin care destinul îi dădea întâlnire iar. Îi veneau în minte cuvintele lui Miller despre om şi soarta sa, Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde s-ar duce.
Ar fi vrut să plângă, astfel reuşea să se elibereze mai uşor de durerea ce-i apăsa întreaga fiinţă. Nu reuşea. Robinetul prin care lacrimile curgeau altădată în şuvoi greu de stăpânit părea astăzi ruginit, înţepenit şi se încăpăţâna să-i aducă purificarea de care avea nevoie în aceste clipe.
Privea în gol, mergea fără să-şi controleze paşii, în aceste clipe gândurile au devenit felinare ce încercau să-i lumineze drumul, un drum ce părea fără sfârşit, plin de hârtoape, tern.
După lungi incursiuni prin propriul eu, Mara a ajuns acasă. Acasă era locul unde se simţea cel mai bine, un acasă modest, dar primitor. Îi umplea întreaga făptură de bine, o stare de bine pe care nu reuşise să o simtă niciunde, oricât de prietenos a fost tratată.
Simţea că doar o baie va reuşi să-i limpezească stările abracadabrante şi, fără să stea pe gânduri ţâşni către cada în care miresmele pline de voluptate ale moscului îşi puneau amprenta pe trupul istovit al Marei.
Aici se simţea precum nou născutul la sânul mamei, aici ştia că nimeni şi nimic nu-i va tulbura tăcerea.
După minutele pline de magie, pe care această încăpere i le oferea de fiecare dată, îşi puse prosopul roz, întotdeauna roz, îşi strânse părul şi se aşeză pe pat.
Încerca să se convingă, spunându-şi ca pentru sine, că nimic din trecut sau viitor nu contează atât de mult, nu o poate marca atât de mult în comparaţie cu ceea ce trăia acum, în prezent. Principiul ei de viaţă, foarte sănătos de altfel, era să nu îşi facă griji pentru viitorul care nu sosise încă, ci să trăiască prezentul în cel mai frumos mod posibil. Cu toate acestea simţea că soarta îi râde batjocoritor în faţă. Îşi dorea din răsputeri să fie înţeleaptă, nu cerea acestor momente o şansă, dorea din tot sufletul să facă alegerea cea mai bună. Învăţase de-a lungul anilor că nimic nu este întâmplător şi-i dădu şi de această dată dreptate lui Einstein, gândindu-se la coincidenţe, „Coincidenţa este modalitatea prin care Dumnezeu îşi păstrează anonimatul.”
A urât dintotdeauna coincidenţele, le considera consecinţe inevitabile ale legilor probabilităţii.
Adormi. Gândurile îi mângâiau pleoapele, obrajii, întreaga fiinţă care avea nevoie, mai mult decât oricând, de somn ca de aer.

Mara( I, II, III
IV, V, VI, VII,
VIII)


Ploaie de vară

Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Nu mă tem de nimic. Eu am un suflet supus şi liber. De ani şi ani de zile îl exersez şi-l învăţ să se joace cu mine. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!

Buddha

Pocneşte, trăsneşte,
suflet răcoreşte,
o ploaie de vară,
aromă de seară,
aşteptăm curcubeu,
să croiască mereu
rochii de spumă,
din ploaia nebună.


Odihna mi-e grea,
nu-i viaţă în ea,
pieri dimineaţă
pe-un câmp cu verdeaţă,
culege-o cu drag,
adu-mi-o în prag,
ia-mă de mână,
pe ploi şi furtună,
mângâie-mi faţa,
la cinci dimineaţa,
o mână cu munte
aşază-mi pe frunte,
să-mi treacă durerea
şi-n zâmbet tăcerea.



Gânduri

Un gând este doar o străfulgerare între doua nopţi lungi, dar această străfulgerare este totul.

Jules Henri Poincare

Scriu despre gândurile tale albe, mă joc cu ele, le alint şi le aşez cu grijă în scrinul întregit de vise. Îţi ating gândurile negre, le smulg din rădăcină şi le strivesc în pumni. Unesc gândurile, le privesc, le curăţ de petele durerii pentru a vedea nemurirea visului frumos.
Mă aşez în faţa sufletului tău plin de patimă şi îmi încălzesc trăirile la focul din şemineul existenţei. Pun ramuri de brad peste jarul din inimă şi îmblânzesc dorul, combin culorile sufletului pentru a-i simţi incandescenţa ce-mi cuprinde umerii goi de absenţa ta.
Îţi ating ochii plini de lacrimi pentru a topi primejdia furtunii, îi mângâi pentru ca tu să îmi zâmbeşti în mii de curcubee. Îţi privesc mâinile fragede cum gesticulează bucuria şi le venerez, le ating pentru a simţi tristeţea clipelor când nu au fost alintate.
Adun bucuria şi tristeţea în mâinile mele, iar atingerea mâinilor aduce bucuria vieţii în noi. Contemplu chipul tău duios şi trupul mi se încarcă de tihnă.
Privesc, ating, unesc, amestec, combin toate acestea pentru surghiunirea singurătăţii în doi.


Ploi de reflecţii

Gandurile sunt umbrele senzatiilor noastre – intotdeauna mai intunecoase, mai goale, mai simple decat acestea.

Friedrich Nietzsche

furtună de gânduri prin ploi de reflecţii
se revarsă în cercuri închise de nori

prin raze de suflet un tril de albastru
adună în palmă durere şi patimi
spărgând cu a timpului gheaţă
oglinda

din ochiul de spumă al clipei ce vine
suntem proiectaţi în visare
departe de lume

modelăm pe măsură de talie coaptă
dorinţe-mbrăcate în coji de mătase
viaţa încalţă odihna de sticlă
călcând pe covoare de ani obosiţi
idei torturate mult prea devreme
sau mult prea târziu

am smuls fericiri infinite
din zâmbet de zile turbate
ce astăzi stârnesc
furtună de gânduri prin ploi de reflecţii


TU

Cineva mi-a hărtănit cu forţă de vulur sufletul la miez de noapte,
Tu l-ai sărutat cu mult înainte de a ne întâlni şi a înflorit,
Cineva se agaţă cu ghearele de fericirea noastră,
Tu zâmbeşti, mă strângi în braţe şi-mi spui ,,TE IUBESC”,
Cineva crede că poate picta tortură la nesfârşit pe pânza vieţii,
Tu iei roşu de pe buzele mele şi desenezi pe trup o lume mirifică,
Cineva stropeşte peretele căminului nostru cu mizerie intelectuală,
Tu scrijeleşti pe peretele sufletului poeme ce-nfloresc precum salcâmii,
Cineva urăşte tot ceea ce noi iubim şi loveşte fără milă cu pumnii,
Tu mă mângâi pe frunte şi liniştea coboară peste trupurile noastre,
Cineva îl ameninţă pe Dumnezeu fiindcă am avut curajul să ne naştem,
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea la care nu speram.


Te iubesc aşa cum ştiu

Iubirea care se poate preschimba în ură a fost, de fapt, o ură care se ignoră ca atare. Dacă urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată. Iubirea este o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte, şi viată.

George Meredith

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, total,
Să simţi iubirea mea etern cum te cuprinde,
Pe iarba ce s-a transformat în patul ideal,
Iar nopţile în file de poveste furibunde.

Sunt nopţi în care ne-afundăm plini de dorinţă,
Sunt nopţi în care fericirea ne-nvăluie profund,
Sunt nopţi în care patima îmi smulge din fiinţă,
Fiorul confident ce mă cuprinde blând.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, deplin,
Fără să-mi pese de reguli impuse şi absurde,
Sunt reguli ce s-au scris cu seva din pelin
Şi care astăzi vor cu insistenţă viaţa s-o inunde.

Atingerea devine capcană prinsă-n plete,
Pe care pui sărutul ce tainic ne-a cuprins,
Aroma să ne-mbie, frenetic să ne-mbete,
Cu roşul de pe buze , cu verdele din iris.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, desăvârşit,
Chiar şi atunci când sufletul îţi este trist,
Îţi capturez durerea ce ieri te-a ispitit
Şi o transform în soare ce-l prind în răsărit.

Ne strange-n braţe viaţa cu vânt, senin şi ploi,
Chiar dacă-i vară, iarnă şi toamnă de va fi,
Ne-aleargă timpul astăzi râzând pe amândoi,
Iar noi îi şoptim calm că îi curmăm o zi.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, ireproşabil,
Chiar şi atunci când ninge-n trup tău cu lacrimi,
Chiar şi atunci când tu eşti trist şi vulnerabil
Şi te gândeşti că viaţa e nălucă, dar şi patimi.

Sunt patimi prinse-n suflet cu nod din gând albastru,
Un suflet ce ascunde iubirea noastră mare,
Iubire ce ne acoperă c-un sentiment măiastru
Şi ne trimite întristarea în neant către uitare.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum îmi doresc,
O viaţă sau mai multe te voi iubi, fii sigur,
Trăiesc prin tine şi simt că-n tine cresc,
Atunci tu simţi şi vezi cum înfloresc , desigur.