Posts tagged “Elena Marin Alexe

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Încerc să fac din fiecare zi de marţi o sărbătoare şi îmi doresc ca cele 3 ceasuri să fie întotdeauna de bun augur pentru toţi cititorii mei. Citesc cu atenţie maximă ceea ce se scrie în virtual, descopăr mereu scrieri interesante şi le aduc în atenţia voastră convinsă fiind de faptul că sunteţi interesaţi să-i descoperiţi pe autorii din spatele textelor prin cuvânt.

Nu pot şi nici nu vreau să trec cu uşurinţă peste ziua de ieri când am descoperit nu doar în căsuţa mea virtuală mesajele voastre calde, mesaje pentru care MĂ ÎNCLIN şi VĂ MULŢUMESC, dar şi pe alte bloguri care-mi încântă existenţa de când mă aflu în virtual. Unii spun că este greu sau imposibil să legi prietenii de durată în virtual, eu spun că este greu şi în real, dar nu imposibil.

Când am descoperit blogul scriitorului Cristian Lisandru, m-a cucerit poezia postată în acea zi pe pagina lui virtuală. Am spus în repetate rânduri că marea mea dragoste, literar vorbind, a fost, este şi va rămâne poezia. Probabil că un text de proză, gen APE TULBURI, nu mi-ar fi atras atenţia aşa cum au făcut-o versurile acelui poem. Nu m-am gândit niciodată că totul se va transforma în ceea ce este astăzi, o iubire pe care toţi o căutăm şi o dorim toată viaţa. Nimic premeditat, destinul şi-a spus cuvântul.

Mulţumesc pentru ceea ce s-a întâmplat aici şi aici, Lisandru! Te iubesc!

Paşii mei s-au îndreptat sfios către blogul http://hailaplimbare.blogspot.ro Am ţinut cont de sfatul doctorului, dar şi al prietenei mele şi m-am plimbat printre rândurile ei cu ochii umezi, se înţelege şi de ce, bucuroasă fiind că El mi-a dăruit prieteni puţini, dar buni. Am descoperit blogul Elenei, aşa cum scrie şi ea, în urmă cu aproape 4 ani, 16 aprilie 2009, cu puţin timp înainte de a-l descoperi pe cel al lui Cristian Lisandru, poetul meu favorit, 4 mai 2009. Nu se pot uita momentele întâlnirii, acestea rămân în suflet pe tot parcursul vieţii.

Elena, mulţumesc pentru tot şi pentru ceea ce simţi şi ai presărat aici.

Pentru Lia Mureşan tradiţiile şi obiceiurile poporului român reprezintă ideea de bază a scrierilor sale. Autoarea reuşeşte să scoată în evidenţă, prin stilul său original, puritatea şi frumuseţea satului românesc neatins de kitsch. Dacă vă este dor de toate acestea, drumul este scurt şi plin de frumuseţea cuvintelor Liei.

Lia, mulţumesc pentru momentul emoţionat desfăşurat cu delicateţe aici.

Despre blogul Melaniei am mai scris într-o zi de marţi, dar revin astăzi, sper să nu fie cu supărare pentru nimeni şi mai ales pentru autoarea blogului, pentru a-i ura LA MULŢI, MULŢI ANI, MELANIE TOULOUSE!

geaninalisandru la multi ani

O incursiune aniversară, astfel o voi numi pe cea de astăzi, plină de recunoştinţă pentru voi, dragii mei. Pentru cei care citiţi cu maximă plăcere ceea ce se scrie în virtual.

Geanina Lisandru

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Chiar aşa, ce dacă este 13 şi marţi, ceasurile bune încep de cum deschidem paginile virtuale. Începem cu blogul sufletului meu pereche şi ne întrebăm Ce-ar fi?”– dacă am evada, măcar pentru câteva ceasuri, dacă am fi mai optimişti şi mai puţin curioşi, am lua lucrurile exact aşa cum sunt, nu le-am complica inutil.
Pierduţi printre metaforele lui Cristian Lisandru acompaniate de melodia lui  Andrei Păunescu „Amor cubist”, vom găsi vindecarea şi răspunsul la orice întrebare :

Eşti metaforă, iubito, te descriu cu simplitatea
Unui individ ce scrie prins în dor fenomenal,
Uneori mi se impută verva şi tenacitatea
Şi sunt îndemnat să-mi caut vindecarea la spital.

Vindecaţi sau nu, mergem mai departe, chiar şi pe Un drum cu obstacole.”
Suntem dispuşi să facem orice astăzi, să citim, să fim fericiţi, să gustăm chiar şi un desert spectaculos.
Până la desert, Elena Marin Alexe aduce în atenţia noastră, acţiune, viaţă, durere, clipe îmbrăcate în toate stările oferite de situaţii pe care destinul ni le oferă:

„Aşa au trecut aproape şapte ani între incertitudini şi speranţă, ani care i-au lăsat pe chip cute adânci. Timpul s-a scurs monoton, fără cusur, peste familia lor greu încercată. Numai Dumnezeu ştie câte lacrimi s-au scurs în burduf şi câte zile şi nopţi zdrobite în disperare au trecut peste el fără delicateţe. Nu-şi spunea nimănui ofurile, ba din contră poza într- un învingător al sorţii, dorind să pară dur, stăpân pe situaţie.Totuşi după mai multe insistenţe, a cedat rugăminţilor şi au plecat la clinică la Cluj, cu speranţa adunată în braţe. „

Frumoasele zile de toamnă ne invită să depănăm amintiri într-un loc interesant, pe Genunchiul Lumii. În acest loc, în 2009,  am descoperit scrierile lui Flavius Obeadă. Sunt sigură că veţi spune în cor „îl cunoaştem, este extrem de activ în zona virtuală, mă citeşte, ne citeşte”. În casele sale virtuale, Genunchiul Lumii şi Al doilea Genunchi al  Lumii, veţi putea citi nu doar proză sau „scurte” bine gândite, ci şi poezie menită să încălzească sufletul îndestulându-l cu Lemne de foc

„casa poetului e o casă fără pereţi
în mijlocul cîmpiei
dar cu perdele de fluturi şi praguri de porţelan

nu veţi găsi aici niciun scaun
doar petice de aer
casa poetului e o casă fără uşi

puteţi intra să aruncaţi o privire
puteţi să vă trageţi sufletul aici”

Ne-am tras sufletul, lemnele fură suficiente, dar nu ar strica să vedem ce gust are fericirea. Putem să îl simţim în diverse variante pe blogul lui Cammely, un amestec interesant de idei, întrebări şi muzică.

Ce-si doreste omul? Cand spune ca e fericit in general el se refera la implinirea unor asteptari: doreste poate sa-si gaseasca iubirea vietii lui, apoi vrea un acoperis deasupra capului sau poate mai mult- o cariera, renume, apoi copii cuminti, dupa care vrea sa-i vada pe picioarele lor, la casa lor, sirul continua cu nepoteii si nu se mai termina pana traieste. Mereu isi doreste inca ceva pentru a se simti fericit desi cu fiecare pas implinit, cresc grijile, responsabilitatile, iar necazurile vin inevitabil chiar si sanatos sa fi.
Asa ca de fiecare data simte de parca ii mai “lipseste ceva la fericire”. 

Călătoria a fost o ţâră mai lungă şi bag de seamă că vi s-a făcut foame. Ţine-ţi aproape, avem câteva specialităţi gastronomice oferite de Melanie Toulouse . Easy & simple 3 course meal, aici veţi găsi exact ceea ce vă trebuie pentru o astfel de zi, salată, turtă,  mai ceva ca la Jariştea, nu râde… Lisandru, dar nu am uitat nici de ceea ce aşteptaţi cu toţii, desertul:

„crumble cu mere, pere si “speculos” -> was ist das? – un fel de biscuiti faramiciosi, “bruni” cu scortisoara, populari în Belgia, Olanda, Germania si nordul Frantei(Flandra meridionala). Unii contin si: piper-alb, ghimbir, cuisoare, cardamome si nuca de muscade(nucsoara?)”

Ne-am hrănit spiritul şi trupul, ne-am încălzit gândurile, am călătorit printre cele trei ceasuri bune ale unei zile care poartă cifra 13. Să sperăm că această călătorie a adus tuturor clipe pline de frumos şi linişte.

Geanina Lisandru

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


O altă Amprentă Literară

Coperta – Leo Gherasim

      În acest al şaptelea volum al antologiilor „Amprente Literare”, strunele trupului vibrează/ până la ultimul strop de sânge (Mihaela Aionesei), doarme pământul/ legănat la ceas de taină/ de ochiul nevăzut/ al Creatorului (Elena Marin Alexe), degetele albe mereu speriate de atingeri/ acum zac albăstrite/ cu buzele deschise spre nicăieri ahotnic (Ileana Maria Belean), iar ceasul uitării bate/ ca o inimă rănită (Vasile Bledea Budeşti).

           Stare de bine, sete literară neostoită.

       E ca atunci când iubeşti două femei/ una mai frumoasă decât cealaltă/ nu le lipseşte nimic/ două amfore cu vin fiert/ din care te îmbrătişează aburul (Dan Petruţ Cămui), o descătuşare emotivă aşezată în umbra de vorbă rămasă pe buze (Silviu Crăciunaş), în timp ce mantia albă,/ spălată de lumina dimineții,/ acoperă dealurile/ care au genunchii la gură (Ovidiu Cristian Dinică).

        Amprenta inconfundabilă a dorului, omniprezentă – Să te tot fi dus,/ Acolo unde eu nu pot ajunge decât cu gândul./ Însă gândul meu e mut şi nu are putere să ţipe (Tudor Enea) -, induce chemarea fierbinte a dorinţei nestăvilite – Aşteaptã-mã, iubire, cu macii tãi de foc,/ Împart cu tine mãrul, în umbra unui vis (Maria Ieva).

      Asumarea obiectivă a unei priviri retrospective – nu am ştiut niciodată/ să îmi expun tabloul durerii/ poate fiindcă viaţa mea/ nu e demnă de o galerie de artă (Geanina Lisandru) deschide, firesc, poarta către lumea în care o femeie a ţipat a moarte şi a viaţă/ cu vara strânsă la piept (Cristian Lisandru), iar certitudinea unei concluzii – când n-am mai ştiut în care parte mă poartă valul zilelor,/ am simţit că pretutindeni sunt departe (Lia Mureşan) – se alătură gândului izvorât din acceptarea, fără rezerve, a realităţii – știu că mi-a venit vremea./ vreau să zbor,/ dar mă încurc în liniile de forță/ și realizez că înălțimea îmi poate fi fatală (Bogdan Onin) -, pe ritmul năvalnic al cordului poetic – Inima mea – clepsidră pe jumătate,/ caută asiduu/ să-şi întregească existenţa,/ să lase dragostea…/ să curgă (Alin Terheş).

     Un volum consistent care strânge între copertele sale stiluri diferite şi destine aflate în convergenţă literară, un volum trudit şi meritat de toţi cei paisprezece autori, alăturându-se celor şase volume editate până acum, îmbogăţind, prin frumosul cuvintelor scrise în paginile sale, zestrea scrisă a acestui cenaclu şi a fiecărui autor în parte.

Cristian Lisandru

Fondator al
Cenaclului de Poezie şi Proză „Amprente Literare”


Amprente Literare – volumul 4

Cu fiecare pagină atinsă, răsfoită, citită, simţi mesajul penetrant al fiecărei scrieri, guşti pasiunea care înfloreşte din sufletul celui care a aşternut versul sau fraza. Literele au susţinut încă un examen care şi-a pus serios amprenta pe fruntea celui de-al patrulea volum „Amprente Literare”. Bucuria, fericirea, zâmbetele şterg nopţile nedormite, stresul apariţiei, atunci când totul devine palpabil. 13 autori au făcut acest vis posibil: Elena Marin Alexe, Silviu Crăciunaş, Aris Gârleanu, Denisa Lazăr, Geanina Lisandru, Cristian Lisandru, Aurelia Elena Matei, Bogdan Onin, Maria Oprea, Viorel Pivniceru, Ana Gabriela Popa, Sebi Şufariu, Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu).

Le mulţumesc tuturor, le urez spor la scris, inspiraţie şi vă las să citiţi câteva rânduri aşternute de scriitorul Cristian Lisandru pe coperta acestui volum.

Geanina Lisandru

 


Omul

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Elena Marin Alexe

Clipe grăbite trec prin mine
adăpându-se
în nesecate fântâni de dor
de prin marginea gândului.
Orele mute bat la porţi
invocând
amintiri scurse-n clepsidre
ce ard prezentul.
Ani îmbătrâniţi
în vălmăşagul din suflet
cad pradă regretelor tardive,
purtând lacrimi
pe ochii ploilor de toamnă.
Biet om, trecator prin timp
trădat de propriul orgoliu,
neatins cu Iubire,
risipind comori,
efemer în eternitate.
De-aş putea,
aş fereca uşa trecutului,
şi mi-aş rezerva clipe statornice
în grădina Edenului.


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune


Astăzi mi-am permis să mă joc, olecuţă, cu temperaturile, de la cele mai înfierbântate grade voi coborî, prin viscol, fără teamă, să iau pulsul iernii care plânge.
Tăcerea pocneşte în zgomot dulce de cioburi ale iubirii, iar dinamitarea tăcerii prin geamătul iubitei devine susur de dor în urechile îndrăgostitului care stă cu urechile ciulite în aşteptarea torentelor prelinse peste trupul muzei. Dorintele celor ce iubesc sunt turnate in forme proprii, metaforele cunosc materializarea, iubita este prizoniera şuvoiului de apă fierbinte, totul clocoteşte când termometrul face ţurţuri.

Este complicat să ocoleşti Blogul Literar – Cristian Lisandru după ce ai citit poezie sau proză de calibru greu. Pentru a vă convinge pe deplin, vă introduc în clocotul pasiunii prin versificaţie:

„Şi aud cum curge şuvoi de apă
Peste trupul tău.
Nerăbdarea înfige gheare,
Las imaginaţia să sară obstacole,
(armăsar pur-sânge),
Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte.”

Aşa cum v-am promis, nu ţin cont de viscol sau de trecerea de la temperaturi ridicate spre cele mai scăzute, mă lupt cu viscolul şi lacrimile de gheaţă ale iernii, fac pârtie printre minunatele versuri scrise de  Elena Marin Alexe care mă ademeneşte cu focul pentru a-mi încălzi sufletul, a-mi încânta spiritul şi pentru a-mi pune leac la inimă cu un stol de fulgi pe care iarna ni-i oferă cu generozitate.

„Mai târziu, pe lângă foc,
Rătăcesc în poezii
Diamante, ce-şi fac loc
Iarna-n nopţile târzii.

Trece iarna printre vii,
Atingând raze de stea,
Dans răzleţ printre stihii,
Sărută inima mea.”

Fierbinte, rece, fierbinte, aşa se cade la o casă literară care se respectă. Lăsăm pentru moment iarna şi hălăduim cu vara pe umeri, prin anii ’42. Aceasta este invitaţia lui Bogdan Onin, la un pahar de vorbă, înainte de a afla că trenul se află în întârziere, aşa că este timp suficient pentru o poveste în proză alături de doi veterani, Moş Goangă şi Badea Rădescu, care-şi amintesc cu drag de vremea când „s-au întâlnit și s-au împrietenit pe viață”.

“Eu făceam parte din echipa de întreținere a cailor din unitate. Când m-au luat la oaste m-au întrebat dacă mă înțeleg bine cu animalele, în special cu caii. Și le-am zis că da, crezând că o să mă trimită la cavalerie. În schimb, am ajuns la grajdurile atelajelor pentru tunuri. Și toată ziua ‘grijeam de cai, curățând grajdurile, potcovindu-i sau țesălându-i. Pe data de 12 iunie eram la pășune cu ei, pe un câmp de lângă unitate. Stăteam pe spate mestecând un fir de iarba, când s-a întâmplat blestemăția! La început am crezut că îmi bâzâia o albină în ureche, dar nici urmă de așa ceva. Zgomotul era din ce in ce mai tare și pe deasupra auzeam și alte voci. „

Ieşim din câmpul de luptă al blogului Comunicare, propaganda & altele, cu raniţa plină de certitudini, pentru a primi la schimb „alba neagra și color”, doar cu permisiunea „domnului director năsturescu”. Întotdeauna m-au captivat scrierile postate pe blogul Incertitudini, locul unde Gina ne introduce, cu fiecare rând, în atmosfera încă tânără şi plină de prospeţime a anilor …secret, nu-i putem defini niciodată vârsta, imaginea se joacă serios cu mintea noastră, degeaba facem calcule, mai bine descoperim ce-i place, ce-i înseninează serile:

„Acum două seri, chiar m-am înseninat .
La una dintre televiziuni, de unde se transmite realitatea în direct, o doamnă simpatică- ce zâmbet frumos au moderatoarele de când am intrat în 2011, li se citește bunăstarea în priviri și pe rochiile bine croite –avea , ca de obicei, mulți invitați.
Și un cunoscut sociolog.
Recunosc respectul și interesul pentru această profesie, pentru că este prima reușită a familiei mele, după 89.
De la domnul sociolog am aflat cum te poți cunoaște mai bine, în vremurile astea cenușii, dacă răspunzi sincer și grijuliu la trei întrebări:
1. La ce râzi?
2. Despre ce cânți?
3. La ce și pentru ce plângi?

Se presupune că orice om normal râde și plânge, chiar și băieții plâng câteodată.. de cântat, nu se poate să nu cânți, măcar atunci când toate ușile și ferestrele sunt închise…!”

foto :…jocul nu e greu, pe ape…

Se cuvine un strop de odihnă pe o insulă, visul tuturor…aş zice… Până vom ajunge la insula înconjurată de …jocul nu e greu, pe ape… pe care suntem invitaţi de Sorin Petrache, va trebui să „Călătorim între insule, mereu aceleaşi, mereu noi doar pentru că nu ni le mai amintim.Astăzi, i-am spus unei insule că ploaia îi udă uneori nisipul şi mi-a opturat tunelul care şi aşa era prea îngust.”

În toată această călătorie am fost însoţiţi de Enya şi Serafina. Vă invit să descoperiţi abilităţile de fotograf ale Enyei, o mândreţe de fetiţă, o mare iubitoare de animale, pe Mirela Pete. Blog. Pentru a vă stârni curiozitatea voi posta una dintre minunăţiile fotografiate de  Mirela Pete, o artistă care surprinde, de fiecare dată, frumuseţea în vârful penelului.

Enya şi Serafina (foto Mirela)

„Serafina se încăpățânează să-și croșeteze cojoc de pisică nordică (de unde-o fi scos-o, că-i un amestec de europeană cu angora, dar mă rog, știe ea multe!), așa că la primăvară (te chem, tu, Primăvară!) va trebui să o periem mai abitir, să o pieptănăm în draci și să toarcem, că la câtă lână se va aduna zilnic, vom putea tricota pulovere pentru puii ei, în caz că va înțelege că domnii motani îndrăgostiți lulea de ea, au și alt rost pe lume decât să se lase zgâriați și pălmuiți de frumoasa felină-serafină.”

V-am obosit picioarele astăzi, nu glumă. Trebuie să recunoaşteţi că a fost o călătorie care a meritat efortul, o călătorie literară pe care eu am parcurs-o înarmată cu optimism, voie bună şi fericirea de a vă aduce sub priviri bloguri, scrieri şi oameni care să vă încălzească sufletul, să vă îngheţe tristeţea, să vă bucure fiinţa.

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Prima zi de marţi din anul ce tocmai a păşit în sufletele noastre. Îmi doresc ca toţi cititorii mei să aibă prin toate buzunarele iubire, cele mai curate sentimente, fericire în priviri şi sănătate pentru a se bucura de toate celelalte.
Tălpile mele păşesc cu grijă prin nămeţii de cuvinte ce s-au aşternut şi astăzi pe blogurile oamenilor dragi, a celor care scriu cu plăcere, din pasiune şi respect pentru cei îndrăgostiţi de lumea minunată a literelor.

Din doi paşi şi-o săritură sunt la Cristi-n bătătură. Lisandru şi-a mutat tot arsenalul literar şi sentimental „ sub ochi de pescăruş”. Este hotărât să vegheze comorile iubitei „ascunse în suflet în ochi în trup” de ochii vigilenţi ai „fantomele corsarilor”.
Dincolo de orizontul Blogului Literar

se prelinge întunericul
pe umeri
sânii sunt poleiţi selenar
pâlpâie carnea
frisoanele dorinţei
aprind focuri bengale

Nu ocoliţi această noapte cu lună plină în care

doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă
prin glasul tău

Nu părăsesc decorul, mă prind în hora celestă pentru a simţi că trăiesc. O călătorie dis de dimineaţă prin „voaluri de ceaţă”, nu ratez un joc copilăresc cu „doi fulgi prinşi în zbor”. Mă prinde amiaza  spunând Hai la plimbare, pe-o rază de soare, iar seara mă ajută să mă cufund discret în lumea viselor. Credinţa, iubirea şi tot universul conturează astăzi mesajul poeziei scris de Elena Marin Alexe.

Poartă amiaza pe umerii grei
Raze de soare zâmbind obosit,
Mângâie-n treacăt cu palmele ei
Bruma de-argint care-abia s-a trezit.

Trezirea la realitate, ieşirea dintre nori şi aducerea capului pe umeri se impune după ce am intrat pe uşa blogului Pro Atitudine. Florentin Lehaci ne indrumă paşii prin LABIRINTUL CRIZEI şi anunţă ferm că „A expirat termenul de grație ocazionat de sărbători!”

Era bine printre stelele Elenei Marin Alexe, printre versurile pasionale şi piraţii lui Cristian Lisandru, însă realitatea strigă : „Începutul de an se zbate din nou în austeritate și criză, în ipocrizie și demagogie, în dezamăgiri și resemnare! Undeva în profunzimea sufletului ne luptăm să nu ne fie ucisă ultima rază de speranță, deși suntem conștienți că vom vorbi despre vremuri bune doar la timpul trecut.”

Vă invit să nu părăsiţi visul, dar nici realitatea şi, fără suflet şi cuget înveninat , să asistaţi prin lectură cum „concluziile devin sofisme într-un univers creator”. Respiraţi calm şi încercaţi să desluşiţi paşii literari de la 3 A.M. Gabriela Ana Popa, printre Petale de trandafiri, aşterne o poveste numai bună pentru insomniaci, şi nu numai.

„O cunoscuse într-un bar. S-au plăcut. Vinul le-a picurat iluzii în stomac, iar ele s-au urcat la cap. I se părea frumoasă, chiar dacă nu putea să-i distingă trăsăturile feţei, aburii alcoolului îi înceţoşaseră privirea. Nici nu mai ştia cum o chema. Ah, da: Eliza. S-a prezentat ieri la biroul lui, de mână cu o miniatură drăgălaşă a ei. Bineînţeles, nu a recunoscut-o aşa că a trebuit să-i reamintească de o noapte rătăcită în negura trecutului.”

Nu părăsim zona celestă la final de 3 ceasuri bune, ziua de astăzi îi este dedicată. Sorin Petrache este întrebat de către fiul său: „Tata, când vine eclipsa? „
Puteţi afla despre „singura eclipsă de Soare de care se vor bucura românii în următorii patru ani” lecturând ceea ce a prins în fila virtuală a blogului său, …jocul nu e greu, pe ape…, Virtualkid.

Prin foc, frig, răceală, flăcări şi întrebări  ne trece  Gabriela Elena. Cu „Sete de Foc” desenează permanent căldură în sufletele noastre, o căldură care să topească „toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului…”

Aţi vrut sau nu, astăzi v-am plimbat printre stele, lună, soare şi gheaţă, v-am invitat să visaţi că realitatea va fi aşa cum sperăm cu toţii, plină de iubire, verticalitate, seriozitate, fără oportunişti şi infatuaţi.

Visaţi realitatea, dragii mei dragi, lecturând bloguri pe care merită să păşiţi zilnic!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

„M-am gândit la o imagine de forţă cu multă atitudine şi dinamism.
Arma tradiţională a scriitorului care loveşte o hârtie imaginară.
Rezultatul: cerneala se metamorfozează într-o amprentă”.

Autor copertă: Leo Gherasim

Ziua de astăzi a adus bucurie în sufletul autorilor care scriu pe reţeaua Amprente Literare şi ale căror texte au fost publicate în volumul cu acelaşi nume. Am fost în vizită pe blogurile acestora şi pe reţeaua literară amintită pentru a culege impresii, flori literare cu aromă de bucurie, mândrie, debut.

Păşesc pe linia virtuală din caietul unui Blog Literar – Cristian Lisandru şi citesc reţeta reuşitei apariţiei celui de-al doilea volum Amprente Literare:

„Atunci când răsfoieşti o carte descoperi altă lume, fiindcă toate acele cuvinte nu plăsmuiesc simple propoziţii sau fraze, ci şi imagini care reflectă interiorul creatorului ce transformă noaptea în zi pentru a extrage trăirile şi pentru a le îmbrăca într-o haină literară. Când răsfoieşti… lumea în care trăim, situaţia este alta.”

Este doar un pasaj din scrierea omului drag, Cristian Lisandru, omul alături de care am croit, cu dragoste, migală şi pasiune reţeaua Amprente Literare. Vă invit aici să citiţi continuarea unui vis devenit realitate.

Am dat continuitate liniei virtuale şi am poposit pe blogul lui Cristian Dima. Autorul scrie pe propriul blog, de aproximativ opt luni, despre iubire. Îşi cântă iubirea în versuri şi proză, scrie cu umor despre aventurile Năbădăiosului, conturează povestea de iubire al cărui erou este.

„Sentimentele le-am așezat rânduri-rânduri şi s-a născut o poezie. Pentru iubire am strigat în gura mare şi am semnat împreună manifeste. M-aţi văzut în colțul cafenelei de vicii așteptându-mi (con)soarta şi m-aţi însoțit pe aleile îngândurate. V-am gătit sentimente gratinate stropite cu sos bechamel de speranțe şi aţi dansat valsul iubirii alătur de mine într-o frumoasă sală de bal cu candelabre de cristal.”

Presar Petale de trandafir în acelaşi caiet virtual şi păşesc cu emoţii pe firul poveştii Amprente Literare, o poveste ce o are, de data aceasta, ca protagonistă pe Popa Ana Gabriela, elevă în clasa a X-a, la un liceu din Bacău. O tânără care scrie proză de calitate, scrieri din care nu lipsesc acţiunea, mesajul, descrierile cu lux amănunt.

„Înainte să devină volume de poezie și proză, Amprente Literare este un cenaclu virtual găzduit de rețeaua Ning, în care s-au întâlnit oameni din toate colțurile țării, oameni care au vrut să-și cânte, să-și strige, să-și spună sufletul prin ceea ce scriu. Toate creațiile, fie proză, fie poezie, au trecut prin corecturi responsabile, modificări utile, sfaturi prietenești. Aici, oricine poate veni cu o părere atâta timp cât acea părere este funcțională. Mi s-a dovedit că persoanele de aici se dezic de sistemul „te laud, mă lauzi”. Se face treabă serioasă, dovadă că s-a ajuns deja la al doilea volum, în care am publicat și eu. Mă bucur că am avut ocazia să fiu printre acești mari oameni, că am ocazia să stau în continuare pe lângă ei și să mă formez. Muțumesc din suflet!”

Se pare că Moş Crăciun a fost la fel de darnic şi cu Elena Marin Alexe. Acesta a croit poveşti de vis în bradul Elenei şi ne invită să le ascultăm şoptindu-ne, la urechea pufoasă, Hai la plimbare. Îţi mulţumim, Elena, fiindcă faci parte şi din acest volum şi ne dorim să ne însoţeşti permanent în această plimbare literară.

Mulţumiri şi respect depun şi pe foile caietului virtual ce conţin numele celorlalţi autori incluşi în cel de-al doilea volum Amprente Literare: Ottilia ArdeleanuIoan Barb, Silviu Crăciunaş, Luca Radu Dupeş, Maria Oprea (Maminineta), şi Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), autori ale căror creaţii le puteţi lectura aici.

Lectură plăcută!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Mă îndrept cu pași mici și siguri pe poteci înzăpezite de scrieri pline de prospețime și aromă literară. Am pornit incursiunea printre primii fulgi de nea ai dimineții și am bătut la poarta virtuală a Blogului Literar ce aparține minunii de om, Cristian Lisandru. Cu zăpadă pe năsuc și mâinile ce căutau ,,un șemineu imaginar,, am pătruns timid într-o lume cu ,,miros de brad, doruri și fum,,. Moș Crăciun, povești de iubire și o atmosferă de sărbătoare ce nu poate fi contestată, vă așteaptă-n pragul casei lui Cristian Lisandru de  ,,la miezul nopții,,.

Iubita mea, e mare sărbătoare,
Se pregăteşte Moş Crăciun de drum,
Bunicii stau în cer, la şezătoare,
Miroase-a brad, a doruri şi a fum.

Am să mă cern din tot albastrul firii,
Şi-apoi vom face pârtie în doi,
Ca să ajungă, noaptea, musafirii,
La ultima petrecere din noi.

La miezul nopţii vom ciocni pahare,
Uitând întreg supliciul mondial,
Răpuşi plăcut, ca-ntr-o abandonare,
De gustul vinului primordial.

Un  Ajun de neuitat veți putea petrece doar dacă mă veți însoți în călătoria mea din această zi de marți pe blogul Stropi de suflet la vedere, un blog unde visul copilăriei nu se sfârșește niciodată. De fiecare dată veți putea citi aici versuri care vă vor introduce în lumea poveștilor. Aici nu veți uita niciodată că sufletul nu trebuie să părăsească etapa cea mai importantă a vieții, copilăria.

Pe străzi, luminiţe în pomi s-au aprins
Şi totu-i tărâm din basme desprins.
E zvon de clopoţei şi cântec de colind
Şi cete de copii de peste tot venind.

Despre cât de înclinați suntem să renunțăm la propria libertate în schimbul unei „farfurii zilnice” cu mâncare descoperim în postarea scrisă de Florentin Lehaci pe blogul Pro Atitudine. Cât este de importantă supravieţuirea și cât libertatea, confortul exterior sau armonia forului interior, tăcerea sau demnitatea, dezumanizarea sau convingerile personale întreabă autorul blogului și așteaptă părerile voastre bine argumentate.

,,Rare ocaziile când am reușit să ne ridicăm din genunchi pentru a vedea ceva mai departe de nivelul solului. Am rămas ceea ce am știut să fim: un popor îngenuncheat urlându-și foamea și dispus să facă troc cu propria sa libertate! Un element vital al existenței umane pe care avem, însă, toate șansele să îl scoatem la mezat!,,

Zilnic ,,Rafturile din supermarketuri ne ademenesc cu produse care de care mai bune, cu ambalaje mai atractive sau cu preturi promotionale, asa ca suntem tot timpul tentati sa cumparam alimente de care nu avem nevoie si care, de cele mai multe ori, se dovedesc a fi nesanatoase.,,

Dacă țineți la sănătatea voastră, dacă vreți să vă simțiți bine de sărbători, dacă vreți să aflați cum puteți ajunge la această stare de bine Hai la plimbare pe blogul prietenei noastre, Elena Marin Alexe, astfel veți afla totul despre ,,Alimentele medicament,,.

Am mâncat sănătos, am petrecut de minune, ne-am întâlnit cu Moș Crăciun, dar este timpul ,,Manifestului pentru iubire,,. Nici că-i pasă lui Cristian Dima ,,dacă e frig sau dacă plouă, dacă lumea ne vorbeşte la colţ de stradă şi ne judecă iubirea, asemeni unui juriu strâmb ce nu cunoaşte şi nu a cunoscut vreodată sentimentul de iubire. Ei se hrănesc cu vorbe goale, iar noi ne hrănim cu iubire.,,
Nu uitați să puneți în cafea ,,zâmbet în loc de zahăr şi stropi de fericire în loc de lapte,, atunci când veți poposi în căminul virtual al prietenului nostru care își scaldă iubirea ,,în mii de versuri de amor,,.

,,Credinţa e oarbă iar îndoiala are nevoie de fapte.,, Întrebări, răspunsuri, îndoieli, fapte, gânduri care ne macină, despre foc și veșnicie scrie astăzi Gabi pe blogul Raza mea de soare. Am descoperit acest blog în urmă cu aproape doi ani, mai exact, 12 aprilie 2009, când gazda blogului mi-a lăsat un comentariu la o postare ce conținea un poem scris de Maestrul Octavian Paler. De atunci îi vizitez constant blogul pentru a mă bucura de scrierile gazdei și de poemele Marelui Nichita Stănescu.

Un alt blog cu personalitate, coloană vertebrală și toată muniția necesară pentru a atrage cititorul de calitate este cel al prietenului Paul Gabor. I-am descoperit blogul în aceeași perioadă cu cea amintită în rândurile de mai sus, când scriam despre întâlnirea cu Raza mea de soare. De fiecare dată am citit scrieri cu substanță aici și am revenit cu aceeași plăcere. Nu există posibilitatea de a lăsa comentarii, doar de a citi rândurile și printre rânduri, dar vă asigur că este ca fructul interzis după ce ai intrat o dată în această casă virtuală.

,,Apasă-mă pe clape, sunt gata să le pierd printre atâtea sănii. Apasă-mă pe piept, e gata să se-adune. Mai pune-mi și o palmă peste frunte, să nu mă mai agit confuz, sunând mătănii…,,
.

Nu întâmplător scriam în această postare despre Marele Nichita Stănescu. Ieri, 13 decembrie 2010, s-au împlinit 27 de ani de când poetul ne-a părăsit. Putem citi astăzi o poezie profundă cu o intensitate remarcabilă, așa cum era și Maestrul, pe blogul my heart to your heart..

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Citim, dormim și visăm alături de Gabi în lumea rară a inventatorului lingvistic, Nichita Stănescu.

După războiul Enya şi Loreena de săptămâna trecută și astăzi este aglomerație de piese bune, de pansat sufletul, în Traficul cu Hituri. Aprigă bătălie, dar ,,cuminte, bătrâneşte, Adamo (“Tombe la neige”) a tot strâns voturi, destul cât să câştige runda, cu 14 la număr.,,. Teo Negură spune: ,,Cât despre numărul total al celor ce-au votat, mă tot învârt in jurul cozii, adică nu strâng cei 50 şi pace! Au fost 46 de prieteni ai muzicii bune, care-au trecut pe-aici şi au lăsat un vot, la precedenta ediţie de Trafic cu Hituri. Vă mulţumesc din suflet tuturor! În rest, sunt răbdător, tot trec eu într-o zi cu soare de pragul ăla psihologic de 50, şi zău că n-am făcut fixaţie ,,.
Mă gândesc să-i punem sub bradul virtual al Traficului cu Hituri cadoul mult așteptat, 50.

Spor la vot, spor la citit, spor la iubit!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Iar este marți, iar sunt multe ceasuri bune în blogosferă, ceasuri bune fiindcă avem și astăzi scrieri de valoare ce aparțin prietenilor dragi sufletului meu.
Întrăm, cu voia dumneavoastră, în prima casă virtuală a cărei gazdă, Cristian Lisandru, ne invită de fiecare dată cu brațele deschise, cu gândurile la vedere, cu sufletul încărcat de dragoste. Și astăzi suntem întâmpinați, de la prima oră de dimineții, cu versuri din care răzbate pasiunea:

,,În zilele mohorâte,
Miroase a dragoste totală
În camera noastră,
Iar tavanul ne devine cer însorit,
Încălzit continuu
De rugul pasiunii copleşitoare…,,

Ar fi nedrept să scriu eu foarte multe despre minunăția aceasta de poem. Vă mai scriu doar atât, nu ocoliți nici astăzi Cristian Lisandru – Blog Literar, pierderea este fără egal.

Vă voi face cunoștință cu blogul unei prietene pe care am cunoscut-o și în real, în urmă cu un an. Ne-am cunoscut în prima fază, aici, în lumea virtuală, apoi, am simțit că este nevoie și de o întâlnire ,,la cald,,. Îmi amintesc cu mare drag de acea zi cu aceeași bucurie pe care am simțit-o atunci, în acea zi specială de iulie..
Scriu acum despre Ajaniana și despre blogul metEMOrfoze plin de povești ale tuturor anotimpurilor. Pe blogul ei vă așteaptă darurile lăsate de Moș Nicolae. Îndreptați-vă pașii către lumea poveștilor, nu veți regreta!

Îmi place să scriu despre bloguri cu substanță, bloguri unde să puteți citi scrieri de valoare, pline de culoare, nerv, pasiune, iubire, despre tot ceea ce cuprinde viața care depinde de noi, numai de noi, cât este de roz sau gri. Vă îndrum acum gândurile pe potecile blogului Pro Atitudine, un blog cu personalitate pe care scrie prof. Lehaci Florentin.

,,Tânjim după un crâmpei de lumină și ne sărută doar întunericul. De ce România a devenit prizoniera urii, distrugând și pulverizând însăși ideea de solidaritate! În ce con de umbră s-a ascuns altruismul? De ce propagatorii urii continuă să fie aplaudați?! Și copiați?…Ce generează dezbinarea și atmosfera de ”vest sălbatic” care planează asupra acestei țări muribunde?,,

Întrebări la care vă invit să răspundeți direct la sursă.

Un alt blog plin de frumos, muzică și scrieri ce captează atenția este și cel al Gabrielei Neagu, o persoană sensibilă și receptivă la gândurile așternute de prietenii virtuali pe coala blogosferei.

,,Desi am trecut de mult de varsta copilariei, multi dintre noi am ramas, in adancul sufletului, tot copii si, de aceea, nu intrerupem traditia de a ne lustrui ghetele, in fiece seara de 5 decembrie, in asteptarea unor momente magice.,,

Acesta este doar finalul postării de pe blogul Gabrielei, restul vă așteaptă în ghetuța blogului său.

Poteca pe care mergem este plină de surprize, soarele ne este alături, iubirea nu ne părăsește nici ea. Cu zâmbetul pe față, cu bucuria la purtător și aceeași curiozitate pătrundem Dimineața în lumea scrierilor lui Cristian Dima, veșnicul îndrăgostit de trandafiri galbeni și ochii verzi. V-am dezvăluit acest secret, dar rămâne între noi, el nu trebuie să afle:).

,,Zâmbetul din zori mi-l dăruieşti ades`

Un pâlc de primăvară în ochii-ţi de smarald străluce

Şi cântul ce-mpreună l-am ales

Ne face iarna un anotimp mai dulce.,,

O poveste de dragoste, imaginară sau reală, nu știe decât autorul această taină, iar eu insist să o descoperiți cu fiecare vers, cu fiecare cuvânt așternut cu blândețe în tot ceea ce scrie.

La un pas de blogurile noastre se află o altă casă virtuală la fel de primitoare, cea a Gabrielei Elena. Autoarea scrie astăzi despre limbajul ochilor, nu trebuie decât să pătrundem adânc în sufletul ochilor celui din fața noastră pentru a afla toate secretele ascunse în vena ființei.

,,Să-ţi laşi ochii să vorbească poate reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, o plăcere sau un chin, străduindu-te să le falsifici limpezimea, însă indiferent ce reprezintă privirea ta pentru tine, întotdeauna cei din jur vor putea vedea în ea numai adevărul.,,

Elena Marin Alexe scrie cu mâhnire despre realitatea trăită, văzută, simțită, despre bătăi, îmbrânceli și înjurături pentru ,,o bucătică de pâine sau câteva sarmale,,. Mult adevăr și în scrierea de astăzi postată pe blogul Hai la plimbare.

,,Poate că nu aş fi scris aceste rânduri, dar sunt mâhnită de faptul că văd atâţia oameni care stau la rânduri lungi, în frig şi ploaie pentru a savârşi un sacrilegiu.Căci este o mare insultă adusa Lui Dumnezeu, Singurul care poate şi trebuie să primească inchinarea noastră, a tuturor oamenilor. Cât de trist priveşte Dumnezeu asemenea injustă închinare?,,

Călătoria în lumea Elenei Marin Alexe este cu adevărat incitantă. Nu o ratați!

Nu vom sfârși călătoria fără să ascultăm și negreșit să votăm muzică de calitate. Veți avea o misiune grea. Astăzi și eu sunt pusă în dificultate în privința alegerii, sunt două piese care îmi plac la fel de mult Tombe La Neige și Enya – Amid The Falling Snow. Puteți asculta toate melodiile propuse astăzi în Traficul cu Hituri citind și postarea ce vă va îngheța, preț de câteva minute, pașii pe aleile sufletului autorului acestui blog, Teo Negură.

,,E frig. Pe pragurile celor singuri, stângace încă, iarna calcă apăsat. I-atârnă plete lungi de sloiuri şi de fulgi, e surdă şi s-a invitat la mine, insistent, la cină. Nădăjduiam că n-o să vrea să-i cânt…,,

La capătul potecii suntem așteptați de mulți prieteni minunați, fideli și care doresc să îi înfiem, să fie alături de noi începând cu sărbătorile de iarnă ale acestui an. Pe blogul my heart to your heart ne vom putea face prieteni de nădejde. Este suficient să îi privim în ochi pentru a ne topi precum fulgii de zăpadă care, fie vorba între noi, întârzie să apară prin București.

,,Toti copiii vor sa aiba un animalut, insa de multe ori parintii le refuza aceasta dorinta; de aceea am pregatit acum, inainte de Craciun, o campanie care sa le aminteasca parintilor care sunt dorintele copiilor si ce beneficii aduce un animalut in familie.,,

Gabi, îți mulțumim pentru prietenia ta și prietenii pe care dorești să ni-i aduci în case de sărbători!

Vă las în compania muzicii, a frumosului, a iubirii și în atmosfera minunatelor sărbători de iarnă…

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Începem cu blogul drag sufletului meu, Cristian Lisandru – Blog Literar, un blog unde iubirea este cântată în versuri și proză cu aceeași patimă de fiecare dată.
Autorul scrie astăzi despre o apariție literară de excepție…


,,Încerc să mă umplu de frumuseţea toamnei în fiecare dimineaţă, să iubesc cu pasiune femeia-muză care îmi mângâie sufletul de atâta vreme şi să scriu, mai bine sau mai rău, aşa cum simt. Printre atâtea nelămuriri şi patimi adverse, printre impozite mari şi satisfacţii mici, vă anunţ cu bucurie că în foarte scurt timp va apărea primul volum dintr-o serie de trei intitulată „Picături de Insomnie” (proză scurtă şi foarte scurtă), la Editura RBA Media. Volumele vor conţine texte care au fost postate de-a lungul timpului, atât pe blogul vechi, cât şi pe acest blog literar. Îi mulţumesc încă o dată, pe această cale, lui Leo Gherasim (Leo Graphics), autorul unei coperte pe care nu mă sfiesc să o consider de toată frumuseţea.
E o toamnă literară deosebită, mângâiată prin cuvinte de suflet…,,

De la insomnie la rock sau de la rock la insomnie…un singur pas…

Elena Marin Alexe ne invită să ascultăm o ,,Mare si autentică voce, Freddie Mercury! Am mai zis de multe ori că mă plec în faţa marilor voci ale mapamondului şi cu sigurantă Freddie Mercury este una din ele, dacă nu cea mai mare! Nu vreau să comentez despre aspectul vieţii lui Freddie, căci Dumnezeu, va judeca lumea cu bunele şi relele fiecăruia dintre noi. Afirm însă, că a fost un om cu o mare voce la purtător, care a cântat nu doar cu vocea, ci şi cu tot sufletul .

Amintire din trecut, o amintire ce-i torturează secundele, orele, viața în cel mai plăcut mod, cui altcuiva… decât lui Cristian Dima

,,Sunt răbător şi aştept. Aştept oricât. Şi de ar fi să ne vedem în viaţa asta doar în ultima mea oră, un singur sărut m-ar face fericit. Voi şti atunci că Dumnezeu mi-a pus mâna în cap şi mi-a cifulit părul.,,

Să învăţăm să pronunţăm sunetul R – cu răbdare, râzând, rafaelic…numai aici, la Aurora Georgescu,  unde stropii de bine se preling pe suflet…
,,Grivei a găsit un os
Şi roade din el voios,
Dar o ciaoră aiurită
Cârâie şi îl irită!
Crrrau-crrrau-crrrau !
,,

Traficul cu Hituri sparge toate topurile prin propunerile generoase, săptămână de săptămână, în fiecare zi de marți. Autorul , Teo Negură, ne propune ,ca de fiecare dată, portativul cu melodii de bun gust.

,,Probabil că într-o lume ce a surzit de-atâtea strigăte-n gol, simplul fapt de-a mai auzi un sunet profund, diafan, calm, o notă discordantă pe portativul şi aşa deformat de falşi dirijori poate părea o virtute. Însă dincolo de cei ce numai aud, stau cei ce ascultă şi cei ce-nţeleg.,,

Mirela ne oferă Cel mai scump parfum din lume: “Abeille de Guerlain”, o ofertă imposibil de refuzat.
Alături de culori, forme și frumos, astăzi, simțurile noastre sunt parfumate  cu ,,Guerlain Paris, o creatie foarte feminină, tulburător de caldă, seamănă cu un frumos și magic salcâm inflorit, numai bun de admirat și mirosit primăvara, către vară. Se folosește în orice anotimp, fiind plin de entuziasm și arome florale, vanilate, calde… Specialiștii spun ca acest parfum miroase a FERICIRE…și cu asta am spus tot!,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!