Posts tagged “eternitate

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Voi încerca și astăzi să țin planeta Marte pe loc pentru a transforma cele 3 ceasuri în ceva numai bun de privit, citit și încântat sufletul. Privesc cu ochii blânzi către minunăția de blog care a luat naștere, doar de câteva zile, din dorința de a împărtăși celor din jur frumosul și candoarea poeziei născută din fotografie.

Totul devine fragil…Atunci când viaţa rămâne doar o frumoasă poveste de adormit copiii…

Această prezentare necesită JavaScript.

iar Visele se întrepătrund şi învaţă să trăiască unele în altele…

Mai spun doar atât – Wonderful Life…plec fredonând către orizontul altei galerii în care bunul gust se împletește în mii de culori cu ,,Florile care ajung să parfumeze însăşi mâna care le striveşte.”- Vladimir Ghika  pentru  eternitate

Această prezentare necesită JavaScript.

totul se purifică și devine esență, măr, iarnă

Această prezentare necesită JavaScript.

My long two-pointed ladder’s sticking through a tree
Toward heaven still.
And there’s a barrel that I didn’t fill
Beside it, and there may be two or three
Apples I didn’t pick upon some bough.
But I am done with apple-picking now.
Essence of winter sleep is on the night,
The scent of apples; I am drowsing off. “

After Apple Picking 

by Robert Frost

Astăzi nu am scris numele autorilor blogurilor menționate. Vă las plăcerea de a-i descoperi cu aceeași curiozitate care s-a născut în interiorul ființei mele la primul contact cu poezia și fotografia , ambele născute din același crez, pasiunea și dragostea pentru frumos.

Geanina Lisandru

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Imagine

Remember – Misiune îndeplinită

geanina lisandru misiune


Hazardul a hotărât

Iată-ne în liftul vieţii, ataşat la vitrina Universului, urcând etaj cu etaj, către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc, privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi, faci incizie pe sufletul meu . Mâna ta, de modelator al întregului meu univers, nu dă greş. Cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul, turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat, transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă  îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei  dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale, lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul, cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea, aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde, care se transformă în perle ce se revarsă, rând pe rând, pe podeau liftului, declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc, iar ochii din faţa uşii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.

Geanina Lisandru



Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul

În tine-am să mă-ntorc atunci când va fi timpul libovit,
Am să-ţi răpesc iubirea din gânduri, chinuri şi din trup
Şi- am să o exilez în mine ca să îmi fie stâlpul potrivit,
Ce îmi susţine toată viaţa nealterată-n feciorelnic chiup.

În tine-am să mă culc, aşa cum fac de o eternitate,
Voi insista să-ţi vindec aspru bezna de cazne şi regrete,
Ne vom iubi bolnav şi calm până vom dobândi imunitate,
Vom inscripţiona convulsii cu sânge-albastru pe perete.

În tine-am să m-ascund fără cerinţa de a mai ieşi,
Mă voi acoperi cu patima ce curge din nervul inimii,
Dorinţele letale din noapte până-n zori ne-or copleşi
Şi ne vor dărui fiori şi doar senzaţii unice drept premii.

În tine-am să păşesc domol şi sigur ca pe un templu,
Cu paşii mei voi arhiva iubirea persecutată de păcat,
Pe tălpi a-nmugurit doar fericirea adusă din periplu,
Iar sufletul cu doruri multe şi încredere tu l-ai placat.

În tine am să consult esteticul din viaţă expediat în vers,
Comprese din silabele iubirii am să-ţi încing pe buze,
Ne vor parcurge curioşii prin ziare ca pe un fapt divers,
Iar noi vom scrie invizibil tot ce-a fost fără a cere scuze.

În tine-am dansat primul şi cel mai incitant tango şi vals,
Cu tine primii paşi i-am învăţat din zbor şi am plutit pe nori,
Cu tine totul este absolut real, nimic din ce trăim nu-i fals,
Noi ne jucăm fatidic rolul, suntem proprii regizori şi actori.

În tine-am să concep nobila viaţă cu toată măreţia dânsei,
Vom lua-o de la minus către un infinit lipsit de nedreptăţi,
Vom fi disciplinaţi ca doi elevi chemaţi la sfat, în faţa clasei,
Vom da răspunsuri cu un surâs tendenţios, pe sub mustăţi.

În tine-am să devin efervescentă şi am să îţi fiu calmant,
În doze mici vei lua esenţa vieţii şi-ţi vei urma destinul,
Ne fuge clipa de prin buzunare şi ora azi devine diamant,
Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul.


Ploaie de gânduri

Aștept primăvara așa cum aștept zilele caniculare de vară, în care plouă fără milă, pentru a dansa desculță prin băltoacele acumulate de ochii hulpavi ai asfaltului încins până la lacrimi.
Frigul încă răsfiră felii de ger peste ființa mea dornică să-ți simtă gândurile ploioase în goana iubirii.
Plouă. Ploaie de gânduri cu miros întârziat de primăvară. Condensez gândurile în nori încrețiți, iar ascensiunea orografică ajută să-i plasez pe muntele frunții ca eu mă pot orienta pe harta inimii.
Un tunet frământă cerul sufletului cuprins în vijelii pătimașe ce lovesc scutul iubirii transformându-le în sunete elastice propagate armonic pe partitura eternității.
În astfel de zile miroase a iubire totală în odaia noastră, iar tavanul devine coroana solară ce ne mistuie trupurile pe rugul pasiunii…

Gândurile sunt umbrele senzațiilor noastre – întotdeauna mai întunecoase, mai goale, mai simple decât acestea.

Friedrich Nietzsche