Posts tagged “film

Filmul săptămânii – Oxygen

Acest film nu este pentru iubitorii de acțiune, ci pentru aceia care îndrăgesc genul SF. Nu sunt amatoare a acestei categorii, dar acest film a reușit să mă țină pironită în fotoliu pentru a descoperi ce urmează să se întâmple în acea capsulă și dincolo de ea.

Liz Hansen (Mélanie Laurent) își joacă rolul foarte bine într-un spațiu restrâns. Aș îndrăzni să afirm că ea reprezintă, în acest film,  gura de oxigen oferită cinefililor . Pe tot parcursul filmului Liz comunică cu computerul de la bordul capsulei, MILO (Mathieu Amalric), în care  trăiește clipe de coșmar.

Emoții, frică, furie, durere, optimism, toate se împletesc pentru a defini prezentul trăit astăzi de întreaga planetă care evaluează tot ce s-a pierdut, punându-și toate speranțele în viitor.

Vizionare plăcută!
______________
Geanina Lisandru📽


Filmul săptămânii – Mândrie și prejudecată

Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ…

_____________________

Jane Austin – Mândrie și prejudecată

Afacerea vieții doamnei Bennet a fost aceea de a-și căsători fetele. Și a reușit. Un joc al orgoliilor și al prejudecăților a doi oameni care se tachinează neîncetat, deși dragostea se simte, se vede, ne face părtași la cele mai ascunse trăiri ale lor, Elizabeth Bennet (Keira Knightley) și  Mr. Darcy (Matthew MacFadyen).

Dacă ar fi să o descriu pe Elizabeth Bennet, aș spune că este o femeie inteligentă, spirituală, frumoasă, cu personalitate, cu prejudecăți în ceea ce-l privește pe Mr. Darcy, spontană, amabilă și neiertătoare cu cei lipsiți de onestitate. 

 Mr. Darcy,  orgolios, vanitos, luptă cu sentimentele sale din cauza diferențelor de clasă dintre ei. Reușește să depășească această prejudecată și o cere în căsătorie pe Elizabeth. Aceasta îl ia prin surprindere cu refuzul său și, mi-a plăcut teribil, trebuie să recunosc, nu se descurajează, dimpotrivă, reflectează la ceea ce îi spune Lizzy și își schimbă comportamentul. O bilă albă, domnule Darcy. Devenea redundant, enervat și prostesc să te comporți astfel și să nu dezvălui ceea ce simți pentru făptura fără de care nu mai poți trăi.

Vă las să (re)descoperiți o poveste al naibii de bine scrisă de Jane Austin, o poveste cu personaje în care vă veți regăsi și vă va cuceri iremediabil. Iubesc acest film și scriitura autoarei.

Vizionare plăcută!

___________________________

Geanina Lisandru📽


Filmul săptămânii – Chocolat

Vianne Rocher (Juliette Binoche) își face apariția într-un sat din Franța, unde reușește să tulbure ipocrizia localnicilor făcând ce știe ea mai bine – ciocolată sub toate formele și gusturile posibile.

Ce declanșează prin deschiderea magazinului său în postul Paștelui? Un adevărat război între păgâni și creștini. Reușește Vianne Rocher să câștige acest război? Reușește ciocolata să învingă ideile preconcepute ale îndărătnicului Comte de Reynaud (Alfred Molina)?

Burghezia provinciei este șocată de apariția și comportamentul lui Roux (Johnny Depp) care își ancorează barca pe un râu din apropierea satului.
Ciocolata Viannei inspiră dragoste și le dă curaj localnicilor să-și pună în aplicare cele mai ascunse gânduri.
Vizionare plăcută!

___________________________

Geanina Lisandru📽


Filmul serii – Beckett

Lansat pe 13 august 2021, filmul Beckett încearcă să-ți rețină atenția printr-o idee bine schițată, dar intriga nu excelează. Între cei doi actori, John David Washington și Alicia Vikander, nu se simte chimia, cel puțin la mine nu a ajuns, din acest motiv nici nu am înțeles, probabil, din prima de ce și-a cerut ea scuze că a țipat așa de tare. Trebuie să recunosc că m-am întrebat cu ce greșise el de a fost ea nevoită să țipe😂 ca niciodată. M-am prins în cele din urmă, detectivul din mine a început să analizeze „cazul”.

John David Washington nu mi s-a părut foarte convingător pe partea de început a peliculei, dar faptul că cineva te urmărește, nefacând ceva rău, ca să te omoare, mi-a stârnit interesul. Am făcut câteva conexiuni și am înțeles de unde „i se trage”.

Pe tot parcursul filmului puteți vedea minunatele zone rurale ale Greciei continentale. Grecii nu sunt la patru ace, așa cum ne-am obișnuit să vedem în filmele americane, sunt ei înșiși, nefardați, fără măști. Și acest aspect mi-a plăcut, motiv pentru care îi dau regizorului o bilă albă.

Mulți vor critica imaginea Atenei prezentată în film, dar să nu uităm în ce timpuri tulburi se petrece acțiunea, iar politicul, tot politic rămâne în orice colț al lumii, în orice perioadă de timp.

Am simpatizat în multe momente cu fugarul Beckett, însă punctez că e loc și de mai bine în  interpretare. Tatăl lui John David Washington, Danzel Washington, e fabulos, fiind unul dintre actorii mei preferați. Rămâne să vedem dacă așchia sare sau nu sare departe de trunchi.

 Vizionare plăcută!

Geanina Lisandru📽


Filmul serii – Haseen Dillruba

„Dacă iubirea nu te duce la nebunie, nu e iubire adevărată. Doar speriații caută refugiu în relații lipsite de pasiune”

Dinesh Pandit

Dragoste, gelozie, crimă, toate ingredientele într-un film atipic pentru cei din industria cinematografică indiană. Mergeam la filme de toate categoriile când eram elevă. De Oscar sau nu, mergeam să văd tot ce apărea pe marile ecrane. Vizionarea unui film reușește să ne extragă definitiv din toate ale noastre, bune ori rele.

O căsătorie aranjată face ca totul să explodeze, la propriu, între cei doi parteneri, Rani și Rishu, atunci când apare Neil, vărul lui Rani.

Vă doresc vizionare plăcută!

Cu drag de voi,

Geanina Lisandru


Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre dragostea (Dragobetele) de Oscar

Dragoste de 5 stele în filme de Oscar. Dacă săptămâna trecută vă reaminteam despre muzica de Oscar, astăzi, ţinând cont şi de ziua care se aporopie cu paşi repezi, Dragobetele, o să vă reamintesc de cele trei ecranizari care au aruncat în aer cinematografia şi ne-au marcat pentru totdeauna existenţa scriind în sufletele noastre că dragostea nu moare.

Îndragostită de Ashely Wilkes, Scarlett se căsătoreşte cu Charles, care piere în razboi, apoi cu Frank, iubitul surorii ei. În niciuna din cele două căsătorii protagoniştii nu şi-a unit destinele din dragoste.
Nici timpul, nici căsătoriile, nimic nu reuşeşte să-i abată gândul de la Ashley Wilkes, care s-a căsătorit însa cu Melanie Hamilton.

Căsătorită fiind, Scarlett petrece mult timp cu Rhett Butler, un aventurier elegant faţă de care nu vrea să-şi recunoască sentimentele. Din orgoliu. Se căsătoresc după ce al doilea soţ al ei moare. Rhett este conştient de pasiunea ei pentru Ashley, dar speră că într-o zi îl va iubi. Se întâmplă ca orgoliul să se întoarcă împotriva ei. Atunci când realizează că într-adevăr îl iubeşte pe Rhett, acesta nu-i mai împărtăşeşte sentimentele şi îl pierde pentru totdeauna.

Ne face plăcere să-l revedem, să pătrundem în barul din Casablanca, să fim părtaşi la suferinţa lor. Un film în care conjunctura îi obligă pe eroii principali să pună pe primul plan nu sentimentele, ci datoria. Atunci când Rick află că Ilsa s-a măritat cu un marcant lider ceh, Victor Laszlo, căutat de nazişti, simte că a pierdut-o definitiv şi decide asupra viitorului lor.

Nu concepem acest film cu alţi protagonişti, dar îmi permit să vă reamintesc că puţin a lipsit ca în rolul lui Rick să fie distribuit Ronald Reagan (ajuns ulterior preşedintele Statelor Unite), iar Ann Sheridan să o joace pe Ilsa în locul actriţei suedeze Ingrid Bergman.

Tragedia din 1912 , peste 1.500 de morţi, mina de aur pentru o ecranizare de Oscar.
Titanicul nu este doar un mit. El este, mai întâi de toate, o poveste despre iubire, acea iubire care atrage după sine sacrificiul, curajul şi credinţa, care nu poate exista şi rezista fără ele.

Rose Bukater, sufocată de ideile preconcepute ale societăţii în care trăieşte, se îndrăgosteşte de Jack Dawson, un pasager  al Titanicului. Diferențele de clasă socială dispar atunci când apare dragostea necondiţionată. Iubirea dintre Rose şi Jack reprezintă o reinterpretare a unei povești  de dragoste petrecută în urmă cu 100 de ani pe vasul Titanic. Nimic nu îi va despărţi – nici măcar o întâmplare atât de greu de imaginat precum scufundarea Titanicului.

Pentru a putea exprima infinitul sentimentelor, scriu conştiincios pe toate feţele triunghiulare ale piramidei sufletului îmbrăcând astfel dragostea în haina perfecţiunii divine şi a plenitudinii. Nu vreau să-mi torturez existenţa scriind cu amar pe asfaltul minţii întrebări fără răspuns. Lăcrimez de fericire atunci când anotimpul iubirii se cuibăreşte în fiinţele noastre.Vreau să ne retragem într-o oază de linişte şi să trăim intens minunea de a fi.

Geanina Lisandru

geaninalisandru dragobete


Pe scena vieţii

Azi ai prins în orizont cerc încondeiat de gânduri,
Le-ai topit sub paşii minţii pe distanţe uimitoare,
Fasonând zale albastre presărate printre rânduri,
Înnodând în lanţ de floare pasiune şi candoare.

Circumstanţele ne sunt torturate de invidii,
Zâmbet prins în colţul gurii le subjugă în tăcere,
Le întemniţează-n calcar de uitare printre stridii,
Metamorfozându-le în perle sidefate-n coliere.

Bătălii şi lungi asedii înscriu toţi pe lista minţii,
Nu ne pasă, nu ne temem, ne iubim şi-i de ajuns,
Păşim demn pe drumul unde au păşit cândva şi prinţii,
Ce-au luptat pentru prinţese până soarele-a apus.

Am urcat pe scena vieţii fără teamă, fără mască,
Dăruind fără reţineri tot ce am trăit intens,
Sentimentele descrise fac azi din povestea noastră,
Ceva unic pentru suflet dând iubirii un nou sens.

Mulţi s-au întrebat adesea dacă suntem şi-n real,
Noi le-am spus mereu prin scrieri că suntem şi ne iubim,
Că trăim frumos şi demn, cât se poate de normal,
Că tot ce azi ni se-ntâmplă ne-au fost scrise în destin.

Un scenariu scris în taină cu patimă şi noroc,
Cu decor unde actorii îşi spun replica de zor,
Gustă fericirea vieţii cu amar, dar şi cu foc,
Până se lasă cortina sub lumini de reflector.

Vom păşi spre altă lume, vom fi la fel de reali
Şi ne vom trăi povestea conturată de destin,
Ne vom scufunda în vise printre perle şi corali,
Regizând cu mare artă viaţa proprie în film.

Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, pni, luni şi ani fără simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşa, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.

Paolo Coelho


Casablanca

Dragoste în plin război, Rick şi Ilsa, doi eroi,
Rick era un tip blazat, de iubire-a fost marcat.
Ilsa marea sa iubire i-a produs nefericire,
Când Victor a apărut dintr-un lagăr de temut,
Unde mort era crezut.
Devastat de toate-acestea Rick şi-a înecat povestea
În Casablanca, loc de cinste, de Ilsa sperând să uite.
Relativ , el a găsit linişte în gândul trist.
Ilsa a reapărut,
Devastat şi abătut, Rick pe Victor l-a salvat
De nazişti, fiindcă Ilsa l-a rugat.
Deşi încă se iubesc, Rick şi Ilsa aleg firesc
Datoria de onoare, de-al salva pe Victor
De nazişti şi închisoare.
Rick şi Ilsa şi-au promis revedere, tainic vis,
Spunând replica distins
,„probabil nu azi,nu mâine,dar în curând şi pentru totdeauna”
Atunci, în Casablanca se va declanşa furtuna,
Furtuna de gânduri şi iubire pecetluită de-un sărut
Spre nemurire.

„Poate nu azi. Poate nu mâine, dar în curând, şi pentru restul vieţii tale”.

Casablanca


Veșmânt de primăvară

Veșmânt de primăvară vreau să îmbraci,
Lasându-mă să-ți prind în păr narcise,
Să ne iubim în lanul plin de maci,

Plini de dorințe scrise și nescrise.

Pune-ți mereu veșmânt de primăvară,
Și plimbă-te în lumea mea de vise,
Vreau să îți fiu iubitul ce-nfioară,
Trăiri și gânduri pure, de alții neatinse.

Să-ți pui veșmânt de roșu și de verde,
Îmbată-mă de liniște și calm,
Iubește-n mine totul ce astăzi nu se vede
Și pune vieții mele înmiresmat balsam.

Din ghiocel îți fac o crinolină,
Să ne-amintim de secolul trecut,
De dragostea cântată în surdină,
De mari artiști și doar în filmul mut.

Îți țes un brâu din fir de curcubeu,
Iar ploaia-n trup să nască doar mister,
Tu să dorești să te sărut doar eu
Și pentru cei din jur să-ţi pui armuri de fier.

Îți încrustez pe mâini brățări de lăcrimioară,
Parfumul ei te-nvăluie-n secrete,
Cu-n zâmbet te transform în primăvară,
Pictând pe pânza ei sufletul meu pereche.