Uncategorized

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Încep incursiunea cu o Lady care scrie astăzi pe blogul ei despre locul în care este coborâtă feminitatea și din cauza cărui aspect ajunge în locul cu pricina. Substantivul în discuție este nelipsit din viața majorității. Bârfa reprezintă hrana de zi cu zi a celor care o venerează, o poartă pe buze, în minte, în trup, în fiecare fibră.

Margareta Lupașcu punctează excelent subiectul dezbătut pe blogul său ,,bârfa a ajuns să fie considerată o normalitate, o necesitate, o plăcere şi a ajuns, pentru multe femei, un mod de viaţă!,,

Da, a ajuns un mod de viață pe care unii îl adoră, din cauza căruia alții nu pot dormi. Aceste persoane simt o plăcere diabolică, se defășoară nespus de bine când intră pe acest teren, BÂRFA. Despre dânsa este vorba, nu doar într-o propoziție sau frază, ci în întregul text postat astăzi pe blogul Eternul Feminin.

,,O doamnă nu se lasă niciodată târâtă în mocirla bârfei şi nici nu se asociază cu bârfitorii! Este o modalitate de a se respecta pe sine, în primul rând. Ar trebui să refuzăm să ascultăm bârfe, cu riscul de a fi poate marginalizate, vorbite de rău sau considerate ciudate. Merită, pentru a ne păstra integre mintea şi sufletul!,,

Da, Margareta, îți dau dreptate în totalitate, atunci când cineva îți este prieten nu se angrenează în astfel de discuții cu nimeni, iar dacă cineva îți tot șoptește,,de bine,, despre prietenii tăi ar cam fi cazul să iei atitudine, nu să te tot pupi cu ei pe diferite părți pentru a le intra în grație sau mai știu eu din ce motive.

O postare care ar trebui să dea multora de gândit, dacă o vor citi și nu se vor mulțumi să dea like din READER. Practica aceasta este o altă poveste care nu ne onorează. Citim sau nu citim. Apreciem sau nu. Niciodată reciprocitate. Pare, este, sau poate mă înșel eu, degradant, neonorant, dacă te respecți.

Părăsesc oaza de frumos a Margaretei și pășesc în sublimul literar al scriitorului Cristian Lisandru.
Leg postarea Margaretei de cea a lui Cristian cu o ușurință incredibilă. Și Cristian Lisandru ne invită să ne trăim viața întreagă îndestulată cu frumos.

,,…trenul nostru străbate un defileu nesfârşit, având de o parte speranţa, iar de cealaltă parte dragostea.,,

De aceea viața mea este atât de frumoasă alături de poetul meu drag, fiindcă m-a invitat într-o călătorie nesfârșită, o călătorie care abundă de dragoste, încredere și speranță.

,,…am înţeles, pentru prima oară în viaţa mea, că un simplu şuierat de locomotivă poate însemna şi cântecul dulce al împlinirii de sine sau al împăcării definitive cu tine însuţi…,,

Este atât de simplu. Trebuie doar să vrem. Uităm adesea să ne trăim viața cu maximă intensitate, să ne bucurăm de ceea ce ne face fericiți cu adevărat. Uităm să trăim.

Închei cu un citat care aparține filozofului Seneca:

,, Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat,,

Geanina Lisandru

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!