Posts tagged “Gabriela Elena

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Prima zi de marţi din anul ce tocmai a păşit în sufletele noastre. Îmi doresc ca toţi cititorii mei să aibă prin toate buzunarele iubire, cele mai curate sentimente, fericire în priviri şi sănătate pentru a se bucura de toate celelalte.
Tălpile mele păşesc cu grijă prin nămeţii de cuvinte ce s-au aşternut şi astăzi pe blogurile oamenilor dragi, a celor care scriu cu plăcere, din pasiune şi respect pentru cei îndrăgostiţi de lumea minunată a literelor.

Din doi paşi şi-o săritură sunt la Cristi-n bătătură. Lisandru şi-a mutat tot arsenalul literar şi sentimental „ sub ochi de pescăruş”. Este hotărât să vegheze comorile iubitei „ascunse în suflet în ochi în trup” de ochii vigilenţi ai „fantomele corsarilor”.
Dincolo de orizontul Blogului Literar

se prelinge întunericul
pe umeri
sânii sunt poleiţi selenar
pâlpâie carnea
frisoanele dorinţei
aprind focuri bengale

Nu ocoliţi această noapte cu lună plină în care

doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă
prin glasul tău

Nu părăsesc decorul, mă prind în hora celestă pentru a simţi că trăiesc. O călătorie dis de dimineaţă prin „voaluri de ceaţă”, nu ratez un joc copilăresc cu „doi fulgi prinşi în zbor”. Mă prinde amiaza  spunând Hai la plimbare, pe-o rază de soare, iar seara mă ajută să mă cufund discret în lumea viselor. Credinţa, iubirea şi tot universul conturează astăzi mesajul poeziei scris de Elena Marin Alexe.

Poartă amiaza pe umerii grei
Raze de soare zâmbind obosit,
Mângâie-n treacăt cu palmele ei
Bruma de-argint care-abia s-a trezit.

Trezirea la realitate, ieşirea dintre nori şi aducerea capului pe umeri se impune după ce am intrat pe uşa blogului Pro Atitudine. Florentin Lehaci ne indrumă paşii prin LABIRINTUL CRIZEI şi anunţă ferm că „A expirat termenul de grație ocazionat de sărbători!”

Era bine printre stelele Elenei Marin Alexe, printre versurile pasionale şi piraţii lui Cristian Lisandru, însă realitatea strigă : „Începutul de an se zbate din nou în austeritate și criză, în ipocrizie și demagogie, în dezamăgiri și resemnare! Undeva în profunzimea sufletului ne luptăm să nu ne fie ucisă ultima rază de speranță, deși suntem conștienți că vom vorbi despre vremuri bune doar la timpul trecut.”

Vă invit să nu părăsiţi visul, dar nici realitatea şi, fără suflet şi cuget înveninat , să asistaţi prin lectură cum „concluziile devin sofisme într-un univers creator”. Respiraţi calm şi încercaţi să desluşiţi paşii literari de la 3 A.M. Gabriela Ana Popa, printre Petale de trandafiri, aşterne o poveste numai bună pentru insomniaci, şi nu numai.

„O cunoscuse într-un bar. S-au plăcut. Vinul le-a picurat iluzii în stomac, iar ele s-au urcat la cap. I se părea frumoasă, chiar dacă nu putea să-i distingă trăsăturile feţei, aburii alcoolului îi înceţoşaseră privirea. Nici nu mai ştia cum o chema. Ah, da: Eliza. S-a prezentat ieri la biroul lui, de mână cu o miniatură drăgălaşă a ei. Bineînţeles, nu a recunoscut-o aşa că a trebuit să-i reamintească de o noapte rătăcită în negura trecutului.”

Nu părăsim zona celestă la final de 3 ceasuri bune, ziua de astăzi îi este dedicată. Sorin Petrache este întrebat de către fiul său: „Tata, când vine eclipsa? „
Puteţi afla despre „singura eclipsă de Soare de care se vor bucura românii în următorii patru ani” lecturând ceea ce a prins în fila virtuală a blogului său, …jocul nu e greu, pe ape…, Virtualkid.

Prin foc, frig, răceală, flăcări şi întrebări  ne trece  Gabriela Elena. Cu „Sete de Foc” desenează permanent căldură în sufletele noastre, o căldură care să topească „toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului…”

Aţi vrut sau nu, astăzi v-am plimbat printre stele, lună, soare şi gheaţă, v-am invitat să visaţi că realitatea va fi aşa cum sperăm cu toţii, plină de iubire, verticalitate, seriozitate, fără oportunişti şi infatuaţi.

Visaţi realitatea, dragii mei dragi, lecturând bloguri pe care merită să păşiţi zilnic!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Iar este marți, iar sunt multe ceasuri bune în blogosferă, ceasuri bune fiindcă avem și astăzi scrieri de valoare ce aparțin prietenilor dragi sufletului meu.
Întrăm, cu voia dumneavoastră, în prima casă virtuală a cărei gazdă, Cristian Lisandru, ne invită de fiecare dată cu brațele deschise, cu gândurile la vedere, cu sufletul încărcat de dragoste. Și astăzi suntem întâmpinați, de la prima oră de dimineții, cu versuri din care răzbate pasiunea:

,,În zilele mohorâte,
Miroase a dragoste totală
În camera noastră,
Iar tavanul ne devine cer însorit,
Încălzit continuu
De rugul pasiunii copleşitoare…,,

Ar fi nedrept să scriu eu foarte multe despre minunăția aceasta de poem. Vă mai scriu doar atât, nu ocoliți nici astăzi Cristian Lisandru – Blog Literar, pierderea este fără egal.

Vă voi face cunoștință cu blogul unei prietene pe care am cunoscut-o și în real, în urmă cu un an. Ne-am cunoscut în prima fază, aici, în lumea virtuală, apoi, am simțit că este nevoie și de o întâlnire ,,la cald,,. Îmi amintesc cu mare drag de acea zi cu aceeași bucurie pe care am simțit-o atunci, în acea zi specială de iulie..
Scriu acum despre Ajaniana și despre blogul metEMOrfoze plin de povești ale tuturor anotimpurilor. Pe blogul ei vă așteaptă darurile lăsate de Moș Nicolae. Îndreptați-vă pașii către lumea poveștilor, nu veți regreta!

Îmi place să scriu despre bloguri cu substanță, bloguri unde să puteți citi scrieri de valoare, pline de culoare, nerv, pasiune, iubire, despre tot ceea ce cuprinde viața care depinde de noi, numai de noi, cât este de roz sau gri. Vă îndrum acum gândurile pe potecile blogului Pro Atitudine, un blog cu personalitate pe care scrie prof. Lehaci Florentin.

,,Tânjim după un crâmpei de lumină și ne sărută doar întunericul. De ce România a devenit prizoniera urii, distrugând și pulverizând însăși ideea de solidaritate! În ce con de umbră s-a ascuns altruismul? De ce propagatorii urii continuă să fie aplaudați?! Și copiați?…Ce generează dezbinarea și atmosfera de ”vest sălbatic” care planează asupra acestei țări muribunde?,,

Întrebări la care vă invit să răspundeți direct la sursă.

Un alt blog plin de frumos, muzică și scrieri ce captează atenția este și cel al Gabrielei Neagu, o persoană sensibilă și receptivă la gândurile așternute de prietenii virtuali pe coala blogosferei.

,,Desi am trecut de mult de varsta copilariei, multi dintre noi am ramas, in adancul sufletului, tot copii si, de aceea, nu intrerupem traditia de a ne lustrui ghetele, in fiece seara de 5 decembrie, in asteptarea unor momente magice.,,

Acesta este doar finalul postării de pe blogul Gabrielei, restul vă așteaptă în ghetuța blogului său.

Poteca pe care mergem este plină de surprize, soarele ne este alături, iubirea nu ne părăsește nici ea. Cu zâmbetul pe față, cu bucuria la purtător și aceeași curiozitate pătrundem Dimineața în lumea scrierilor lui Cristian Dima, veșnicul îndrăgostit de trandafiri galbeni și ochii verzi. V-am dezvăluit acest secret, dar rămâne între noi, el nu trebuie să afle:).

,,Zâmbetul din zori mi-l dăruieşti ades`

Un pâlc de primăvară în ochii-ţi de smarald străluce

Şi cântul ce-mpreună l-am ales

Ne face iarna un anotimp mai dulce.,,

O poveste de dragoste, imaginară sau reală, nu știe decât autorul această taină, iar eu insist să o descoperiți cu fiecare vers, cu fiecare cuvânt așternut cu blândețe în tot ceea ce scrie.

La un pas de blogurile noastre se află o altă casă virtuală la fel de primitoare, cea a Gabrielei Elena. Autoarea scrie astăzi despre limbajul ochilor, nu trebuie decât să pătrundem adânc în sufletul ochilor celui din fața noastră pentru a afla toate secretele ascunse în vena ființei.

,,Să-ţi laşi ochii să vorbească poate reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, o plăcere sau un chin, străduindu-te să le falsifici limpezimea, însă indiferent ce reprezintă privirea ta pentru tine, întotdeauna cei din jur vor putea vedea în ea numai adevărul.,,

Elena Marin Alexe scrie cu mâhnire despre realitatea trăită, văzută, simțită, despre bătăi, îmbrânceli și înjurături pentru ,,o bucătică de pâine sau câteva sarmale,,. Mult adevăr și în scrierea de astăzi postată pe blogul Hai la plimbare.

,,Poate că nu aş fi scris aceste rânduri, dar sunt mâhnită de faptul că văd atâţia oameni care stau la rânduri lungi, în frig şi ploaie pentru a savârşi un sacrilegiu.Căci este o mare insultă adusa Lui Dumnezeu, Singurul care poate şi trebuie să primească inchinarea noastră, a tuturor oamenilor. Cât de trist priveşte Dumnezeu asemenea injustă închinare?,,

Călătoria în lumea Elenei Marin Alexe este cu adevărat incitantă. Nu o ratați!

Nu vom sfârși călătoria fără să ascultăm și negreșit să votăm muzică de calitate. Veți avea o misiune grea. Astăzi și eu sunt pusă în dificultate în privința alegerii, sunt două piese care îmi plac la fel de mult Tombe La Neige și Enya – Amid The Falling Snow. Puteți asculta toate melodiile propuse astăzi în Traficul cu Hituri citind și postarea ce vă va îngheța, preț de câteva minute, pașii pe aleile sufletului autorului acestui blog, Teo Negură.

,,E frig. Pe pragurile celor singuri, stângace încă, iarna calcă apăsat. I-atârnă plete lungi de sloiuri şi de fulgi, e surdă şi s-a invitat la mine, insistent, la cină. Nădăjduiam că n-o să vrea să-i cânt…,,

La capătul potecii suntem așteptați de mulți prieteni minunați, fideli și care doresc să îi înfiem, să fie alături de noi începând cu sărbătorile de iarnă ale acestui an. Pe blogul my heart to your heart ne vom putea face prieteni de nădejde. Este suficient să îi privim în ochi pentru a ne topi precum fulgii de zăpadă care, fie vorba între noi, întârzie să apară prin București.

,,Toti copiii vor sa aiba un animalut, insa de multe ori parintii le refuza aceasta dorinta; de aceea am pregatit acum, inainte de Craciun, o campanie care sa le aminteasca parintilor care sunt dorintele copiilor si ce beneficii aduce un animalut in familie.,,

Gabi, îți mulțumim pentru prietenia ta și prietenii pe care dorești să ni-i aduci în case de sărbători!

Vă las în compania muzicii, a frumosului, a iubirii și în atmosfera minunatelor sărbători de iarnă…

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Încep incursiunea prin a picura 3 ceasuri bune într-un suflet generos, așa cum este al lui Cristian Lisandru, omul sensibil de lângă mine. Astăzi scrie despre nedreptate, violență, măcinarea cotidiană, dorul de viață, intrigă, manipulare, patimă și iubire. Contradicții adunate într-un singur loc, poezia. Sunt sigură că vă veți regăsi în versurile scrise și postate astăzi pe blogul său Cristian Lisandru – Blog Literar.
A fost greu să aleg o strofă din întregul poem, mesajul fiind unul penetrant, cu substanță, care atrage atenția cu fiecare cuvânt scris. Aștern aici trei strofe și vă invit să vă spuneți părerea pe blogul lui, după lecturarea postării.

,,Mi se impută chestii ordinare
Şi mi se pune sare în cafea,
Dar din cotidiana măcinare
Eu scot, perseverent, puterea mea.

Accept şi picătura chinezească,
Dacă e cazul mă aşez la zid,
Dar nu-mi las sufletul să lâncezească
Şi pe acei cu mască îi desfid.

Am poezia lângă tâmpla dreaptă
Iubirea mi-e reper fundamental,
Mai cred că lumea strâmbă se îndreaptă
Şi-mi scriu trăirea, temperamental.,,

Despre pasiune, credință, muzică, univers, culoare și dăruire veți putea afla numai dacă pășiți pe tărâmul cald al blogului Hai la plimbare, unde prietena noastră dragă, Elena Marin Alexe, ne invită de fiecare dată cu bucurie și mărinimie.

,,1. Care este cea mai mare pasiune(hobby) a ta?
O sa va mire, dar cea mai mare pasiune a mea, care a depasit stadiul de hobby, este muzica. Imi place sa ascult muzica de cea mai buna calitate, dar imi si place mult sa cant si o fac adeseori la biserica unde activez si ca solista.[mentionez ca am studiat pianul mai demult in copilarie, si am activat ca solista intr-un ansamblu ceva mai tarziu..]

12. Ce iti place cel mai mult sa daruiesti celor din jur?
Imi place mai mult sa daruiesc, decat sa primesc.Daruiesc ce pot , ce am si cu toata dragostea si nu pot fi refuzata.,,

Poposim în pași de dans într-o locație greu de ocolit în această zi de marți. Ne înscriem cu atenție în Traficul cu Hituri, nu doar pentru a alege melodia preferată, ci și pentru a lăsa urările noastre posesorului acestui blog, Teo Negură. Astăzi împlinește…vă las pe voi să descoperiți anii împliniți …
Mă alătur gândurilor voastre și îi urez La mulți ani, să ai puterea de a scrie mereu ceea ce simți cu adevărat și nu ceea ce vor alții, să iubești și să fii iubit așa cum ți-ai dorit mereu!

,,Eu… nu port ceas la mână. La ce mi-ar folosi, când Timpul se sfârşeşte-atât de repede, să-l mai măsor? Astăzi, până şi datu(-napoi) îi scump, iar şirurile multe, fără fir, de amintiri cu Tine, par toate glasuri sidefii care mă cheamă, fatalist aproape, către un mâine parcă şi mai străveziu ca nevisatele poveşti.,,

Gabriela Elena ne șoptește la ureche despre încercările de a zbura,Fără aripi, despre tot ceea ce simți atunci când îți desfaci brațele pentru a te înălța către cerul vieții, o viață care nu oferă doar seninul, ci și fericirea de a fi. Despre căutare și așteptări puteți afla doar dacă vă veți dezmorți picioarele și vă veți aventura în cel dintâi zbor.

,,Toata viata cauti, astepti si alergi intr-o viata solitara, dar puterea de a fi implinit zace neobservata pe aripile tale. Atunci cand ti le intinzi la lungimea lor maxima, culorile umbresc rutina care a secat viata ta.,,

O scriere episodică pe care vă invit să nu o ratați.

Despre pierderea voită în civilizație scrie Marius Ola, cu năduf. Un alt autor sătul și scârbit de o lume în care bețele în roate sunt la modă. Marius, toți trecem prin ceea ce scrii în postarea ta, să nu crezi că ești singurul, noi te-am perceput exact așa cum ești, un om deschis către frumosul din viață, o persoană care așterne gânduri care-l macină sau îl fac fericit. Respectăm decizia aleasă de tine, sunt sigură că nu ți-a fost ușor. Noi cei care te prețuim, te așteptăm cu drag. Drumuri verzi în călătoria ta!

,,M-am săturat să pălăvrăgesc în van. M-am săturat să-mi dau cuvântul, pentru ca unii să-l terfelească şi să spele pe jos cu el.
M-am enervat pe toţi oamenii dornici de laude neoneroase, doar cu scopul de a-şi desfăta ego-ul mincinos.
Astfel, m-am hotărât să părăsesc această lume. Decizia a fost grea şi severă. Mi s-au băgat multe beţe în roate, dar am reuşit, cu calm şi tenacitate să trec peste toate problemele. Să evadez…,,

Madi și Onu Blog, o altă locație plină de surprize plăcute, unde puteți citi scrieri cu tâlc, care vă vor încânta ființa. Un blog pe care scriu doi îndrăgostiți de viață, de oameni, de frumos, de calitate, nu de cantitate. Astăzi puteți fi pacienți internați la Reanimare și veți afla cum se poate opri sângerarea cu o țâră gelozie. O poveste cât se poate de reală cu și despre un Instalator, cu un final plătit pentru stingerea conflictului.

,,L-am lovit cu diplomatul în cap, i-am oprit sângerarea şi în faţa pericolului infracţiunii de vătămare corporală, am stabilit cu soţia justificarea dată la Salvare. Restul îl ştiţi… Pentru despăgubirea Instalatorului şi onorariul său, anchetatorul improvizat, a stabilit o sumă prin plata căreia conflictul s-a stins.,,

Despre o prietenie veche precum vinul, sănătoasă precum aroma de hamei, tăbăcită în cârciuma cu wireless, printre damele desenate cu zâmbete pe cărțile de joc și lacrimi de fericire aflăm din scrierea postată astăzi secretul pe blogul lui Cristian Dima. Vers cu vers, dedicat în totalitate prietenului său, Teo Negură, scrie povestea ce îi leagă, bucuria și emoția de a fi împreună.

,,În drumul tumultuos spre casă
poposim la veşnica căpiţă
ce ne va dărui la primăvară
viorele pe care voios
le vom uda, tot împreună.,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Postarea Comparaţie ne obligă la meditație, meditație asupra uitării de sine. Pentru mine este la fel de clar ca întotdeauna că băutura nu va reuși niciodată să ne rezolve problemele, indiferent cât ar crede unii în aceste gânduri negre. Alcoolul face și desface, leagă si dezleagă limba omului, aduce veselie, dar de multe ori și suparare. Marele Hemingway spunea “ Întotdeauna să faci când ești treaz ceea ce ai spus că vei face când erai beat. În felul ăsta vei învăța să-ți ții gura ! ”, Păstorel Teodoreanu aducea băutura în rimă și zâmbetul pe buze:

,,Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.,,

iar Cristian Lisandru, omul meu drag, face astăzi, cu o măiestrie de invidiat, portretul celor care cred pentru o clipă că nimic nu poate fi mai frumos decât pierderea grijilor în băutură:

,,când se pun scaunele pe mese
în sufletul tău
nu te mai bucuri
fiindcă închizi cârciuma
te ţii de garduri nevăzute
şi
îţi cauţi uitarea de sine
prin iarbă
cu disperarea celui părăsit
de propriile repere,,

De la poezia dedicată adulților ne îndreptăm privirile, gândurile și zâmbetele către poezia destinată micuților, revărsată strop cu strop peste sufletele tuturor de către Aurora Georgescu, care ne trimite către copilărie, de fiecare dată, cu o blândețe fragilă și o generozitate rar întâlnită.

,,Grof-grof, face purcelul
Când îi ducem castronelul
Cu porumb şi iarbă verde.
Nici o boabă nu o pierde!,,

Despre încredere, obsesie, romantism, gelozie și iubire citim astăzi pe blogul lui Cristian Dima. În câteva paragrafe, autorul subliniază cât este de important să dăruiești în iubire, necondiționat și cum transformă totul în cenușă, gelozia:

,,Dragostea e ca un bumerang. Sentimentul de iubire se întoarce la voi la fel cum îl trimiteţi în eter. Alimentaţi-l cu bunătate şi speranţă, cu dor şi pasiune şi nu cu mânie sau sentimente de gelozie. Iubiţi fără să cereţi nimic în schimb! Nu vă arătaţi romantismul pentru a primi iubire ci pentru a dărui iubire. Strigaţi iubirea împletind sentimente în versuri sau acorduri de chitară, în paşi de dans sau aşzezând culorile ei pe pânză.,,

Am găsit un interlocutor interesant pe blogul Gabrielei Elena, lumânarea, cea care nu reprezintă doar o simplă sursă de lumină, ci, prin mărturia ei, ne provoacă la adevăruri  despre doruri, bucuria de a trăi demn, de a dărui și puterea de a fi noi înșine.

Înlăuntru vostru este mereu lumina.
,,Gandiți-vă cu pace în suflet că sunteți o lumânare aprinsă!
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puțin, dar când suntem împreună, lumina și caldura sunt mai puternice.,,

Maeștrii condeiului în imagini, doar pe blogul plin de culoare și frumos, Alex Mazilu – Foto Blogging. Aici veți găsi de fiecare dată fotografii de excepție, realizate, cu măiestrie și pasiune, de autorul blogului.  Natura te prinde de mână și îți dăruiește clipe din care nu îți mai dorești să evadezi, iar portretele spun povești de viață, povestea ta, povestea mea, povestea tuturor…


Este  Vara lui Noiembrie, așa ne anunță Mirela Pete, care a simțit nevoia unei continuări a articolului Noiembrie de vară târzie. Realitatea este că ne doream o continuare a frumosului, așa cum sufletul și întreaga noastră ființă își dorea o prelungiere a anotimpului care ne încălzește bucurie fiecărui moment verde.

,,Toamna a fost neplăcut de rece la început, cețoasă și cu temperaturi negative noaptea. Acum, vlăguită de propriul său maraton necugetat, a lăsat o vară târzie să-și aștearnă soarele blând pe un cer de peruzea. Trandafirii sunt înfloriți din nou, afară e aer proaspăt și cald, parcurile strălucesc și zâmbesc zâmbetelor copiilor, iar noi ne bucurăm de entuziasmul pe care numai o fereastră deschisă spre soare ți-l poate da.,,

Încheiem incursiunea pe acordurile Traficului cu Hituri. Muzica e poezie, vis, medicament, cel mai bun terapeut al tuturor timpurilor. Sunt multe semne de întrebare pe acest portativ, astăzi. Puteți să-l ajutați pe Teo Negură să găsească răspunsurile, dar să și votați cu sufletul melodia care vă trimite în visare, vă amintește de clipe unice trăite de oameni unici.

,,De ce nu-nchide nimeni fereastra, să n-aud regina nopţii plângând? De ce întrebările mele sunt cel mai frumos cântec, astăzi surd? De ce pantofii mei vechi, cu talpa găurită demult, au dopuri de-asfalt in urechi şi totuşi au poftă de drum?,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!