Uncategorized

La un pas de speranță…fericirea

Întind funie de speranță peste genunea vieții pentru ca tu să poți strânge fericirea în pumni.

Mi-ai spus cândva,  SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa,
O iluzie, mi-ai răspuns.
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină…

Suflă vânt de nădejde în fitil aprins de soare, mereu cu aceeași turbare, către corabia vieții, îndreptând-o cu tenacitate înspre țărmurile fericirii.

Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa…

Fac anestezie epidurală pe trup de speranță. Încerc să calmez durerile provocate de travaliul clipelor ce duc către lumina de pe apa rece  întunecată și adâncă ce se conturează în chip de fericire.
Un chip pe care speranța desenează mugurii armoniei dintre ceea ce gândim și spunem.
Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii.

Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit.

Franz Kafka