Pantagruelic
sătulă nu-s de-a ta strânsură
nici de sărutul tău
cu gust de iarnă
abandonată-n palma primăverii
din mângaieri înmuguresc cuvinte
care-mi aţâţă gândul
şi îl rostogoleşte
răpindu-i fecioria
pantagruelice dorinţe
paralizează timpul
în trupurile noastre
Geanina Lisandru
Contopirea anotimpurilor din noi
îmi caut gândurile
prin nămeţii sufletului tău
mă joc cu fulgii de nea
cernuţi de braţele
ce mă formează bulgăre
mă rostogolesc şi mă pierd
în imensitatea albă a trupului
care ninge de plăceri
şuier de locomotivă anunţă
contopirea anotimpurilor din noi
iarna mea nativă clocoteşte
în vara ce mi te-a dăruit
prin poezie
Geanina Lisandru
Remember – Să ne iubim într-o mănușă ca nebunii
Aștept să vină iarna iubirii peste noi,
Să pui în vinul fiert felii de brăbănoi,
Să stăm o noapte-ntreagă la turvin,
Să îmi topești dorința cu aburul din vin.
Adună-mi gândurile reci într-un cojoc,
Să le prefaci în lemne pentru foc,
Să-mi dantelezi la gât fularul pasiunii,
Să ne iubim într-o mănușă ca nebunii.
Ace de gheață să îmi înfigi în trup,
Să se transforme-n colți flămânzi de lup,
Să sfâșii dragostea din vene hibernale,
S-o înghețăm în țurțuri şi-n stări demenţiale.
Geanina Lisandru
3 ceasuri bune
Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune
Voi încerca și astăzi să țin planeta Marte pe loc pentru a transforma cele 3 ceasuri în ceva numai bun de privit, citit și încântat sufletul. Privesc cu ochii blânzi către minunăția de blog care a luat naștere, doar de câteva zile, din dorința de a împărtăși celor din jur frumosul și candoarea poeziei născută din fotografie.
Totul devine fragil…Atunci când viaţa rămâne doar o frumoasă poveste de adormit copiii…
iar Visele se întrepătrund şi învaţă să trăiască unele în altele…
Mai spun doar atât – Wonderful Life…plec fredonând către orizontul altei galerii în care bunul gust se împletește în mii de culori cu ,,Florile care ajung să parfumeze însăşi mâna care le striveşte.”- Vladimir Ghika pentru eternitate
totul se purifică și devine esență, măr, iarnă…
” My long two-pointed ladder’s sticking through a tree
Toward heaven still.
And there’s a barrel that I didn’t fill
Beside it, and there may be two or three
Apples I didn’t pick upon some bough.
But I am done with apple-picking now.
Essence of winter sleep is on the night,
The scent of apples; I am drowsing off. “
After Apple Picking
by Robert Frost
Astăzi nu am scris numele autorilor blogurilor menționate. Vă las plăcerea de a-i descoperi cu aceeași curiozitate care s-a născut în interiorul ființei mele la primul contact cu poezia și fotografia , ambele născute din același crez, pasiunea și dragostea pentru frumos.
Geanina Lisandru
Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!
Remember – Amor de iarnă
“În mijlocul iernilor îngheţate am învaţat că există în mine o vară fără putinţă de învins.”
Albert Camus
3 ceasuri bune
Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune
Se spune că oamenii pasionali fac lucruri durabile. Nu contează locul, virtual sau real, nici timpul, ei știu să dăruiască, permanent, din frumosul sufletului lor. Invitația este valabilă în fiecare zi de marți către această incursiune virtuală, momente în care ceasurile bune se scurg cu repeziciune, dar ne introduc în mirobolanta lume a cuvintelor, a fotografiilor, a muzicii bune. Sunt sigură că nu puteți refuza această incursiune cu efuziune, sunt atât de sigură pentru că știu câtă patimă puneți în fiecare postare, iar această călătorie scoate în evidență tocmai acest lucru.
Intuiți, probabil, că primii pași mă duc către un alt blog al jumătății mele, Cristian Lisandru, o altă platformă decât cea despre care am scris în celelalte ediții,,3 ceasuri bune,,. Descoperim, și aici, dragostea prinsă în versuri sub ochi de pescăruș:
,,mă întind peste tine
ca noaptea
ca luna
doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă
prin glasul tău,,
Cristian Lisandru, poet și prozator deopotrivă, ne-a obișnuit să gustăm iubirea în diverse ipostaze. El cântă, venerează iubirea cu un entuziasm greu de digerat pentru unii și cu enormă bucurie de către alții.
Întreaga mea ființă vibrează cu fiecare text citit, își dorește aroma metaforei lui Lisandru, o caută și o prețuiește. Așa a fost de când am citit primul text al său și așa va fi cât viața va fi darnică, în ani, cu mine. Îi mulțumesc pentru fiecare slovă așezată pe coala sufletului meu. Face totul în așa fel încât fiecare clipă reprezintă o mare valoare spirituală și morală.
Saltul următor îl vom face tot în spațiul românesc care este, trebuie să recunoaștem, plin de talente. Este tărâmul iubirii, da, imensitatea iubirii, lumea Mariei Botnaru, o lume mirifică, un spațiu generos pe al cărui tapet descoperim sub bagheta magică a talentatei Silvia Țibor ,,succese remarcabile fără neamuri, fără bani, fără pat…numai cu talentul, numai cu acele cunoştinţele primite în instituţiile de învăţământ, inclusiv cele de peste hotare.,,
,,Ochi-mi sunt orbi, doar inima ochește,
Cum răscolești furtuna ce iar te depășește
Și orice sunet se supune și se-nveșnicește,
Cănd în final acord, încinsă, bagheta îl topește.,,
Maria Botnaru
Am pășit, am făcut salturi, iar Oana Pop ne invită să ne aruncăm privirea într-un albastru versificat. Dar nu vă imaginați că vă voi scoate din sfera iubirii, nu, nici vorbă de o astfel de intenție, nici măcar un gând, rămânem ancorați pe arca iubirii, este singurul loc care ne devastează gândurile cu esențe inconfundabile.
,,Lasă-mă să port ca haină, seninul,
Să mă invidieze cerul
De-atâta albastru ce port în mine,
Iubite,
Aruncă-mă-n albastru,
În fiece noapte!,,
Cele 3 ceasuri bune se pare că nu ne vor părăsi nici noaptea dacă veți citi versurile Oanei. Seninul își va face loc în suflet, iar visele devin realitate când privim cerul și reușim să deslușim albastrul din privirea sa.
Ceasurile bune de astăzi vă anunță, cu surle și trâmbițe, că puteți participa la un concurs în urma căruia câștigătorii vor primi minunate cadouri în ton cu sărbătorile de iarnă pe care le așteptăm nerăbdători. Se pare că nerăbdarea m-a cuprins și pe mine, chiar de duminică, iar bradul tronează încărcat de albastru și argintiu în casa noastră.
Adina Magda organizează acest concurs pe blogul său. Veți descoperi, alături de concurs, și pagini în care fotografiile vă vor destăinui natura în toată măreția ei.
Doar o mică parte din surprizele pregătite de Adina Magda:
Geanina Lisandru
Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!
Dansează-mă, sărută-mă, iubeşte-mă! La mulţi ani, Cristian Lisandru, te iubesc!
Te iubesc pentru frumosul pe care l-am descoperit în interiorul fiinţei tale, pentru metaforizarea permanentă a zilelor pe care mi le dăruieşti cu generozitate, pentru bucuria pe care mi-o oferă privirea ta atunci când vin acasă, pentru îmbrăţişările care îmi topesc grijile, durerile, temerile, pentru strângerile de mână care-mi aduc siguranţă, dorinţă, fior.
Te iubesc cu aceeaşi intensitate ca la începuturi, te respect şi îmi doresc să îmbătrânim la fel de frumos cum ne iubim.
La mulţi ani, Cristian Lisandru, te iubesc!
Volum de poezie rescris de anotimpuri
Iar moartea mă privea cu ochi de smarald… (fragment) – 2 –
Cristian Lisandru
Condimentat cu beatitudine colerică
În zilele de bronz ale iernii îmi încălzesc gândurile la șemineul sentimentelor tale, obrajii devin mere coapte în cuptorul inimii , iar în ochi joacă fericirea hore în ritm domol.
În zilele verzi ale primăverii prindem speranțele în îmbrățișări ce-și găsesc odihna doar atunci când trupurile noastre iau conturul firelor de iarbă, iar destinul pornește pe cărări bătucite de realitatea și puritatea viselor noastre.
În zilele cu arderi sentimentale sonore, în plină vară, când totul primește condiment de beatitudine colerică și patima răspândește lumină pe distanțe incomensurabile, metamorfozăm viața în iubire și iubirea în viață.
În zilele de toamnă, cu ploi distinse, dorințele pocnesc sub stropii barbari, iar pielea vibrează la fiecare întâlnire cu rubinul ce clocotește în floarea buzelor tale.
În zilele sălbatice, prinse în calendarul anotimpului iubirii, încrustez sentimente felurite, bucurii, tristeți, fericiri, eșecuri, împliniri, viața noastră. 
Ce frumoasă eşti
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, astăzi Republica Moldova)
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
Romanţa cu ţânţar
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (n. 27 noiembrie 1924, Galaţi),
Îţi mai aduci aminte, toamnă ?
Era târziu. Eram o doamnă.
Aveam lungi rochii-n roz, lila,
şi îl aveam pe vino-ncoa
sub forma unui căţeluş
cu ochi de cocs, cu bot de pluş.
Fugind de sufletele moarte,
de-atatea ori ieşeam din carte,
mă lepădam de privilegii
visând să pot rosti « exegi »,
să las pe drumul nimănui,
clădiri, poeme şi statui.
Îţi mai aduci aminte, vară ?
Era-n amurg. Eram murdară.
Îmi şiroiau pe două laturi,
zadarnici, anii mei cei maturi.
Zbura ţântarul Anofel
pe lângă sânul meu rebel,
pe gura mea de poamă coarnă.
Era în zori. Şi era iarnă.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.