Uncategorized

Revendicăm iubirea

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Şuviţe-ai construit din fiecare vers,
Ai construit în jurul meu un univers,
În care ne trăim şahul de fericire.

Simt mângâierea ta moale şi mătăsoasă,
Atingerile tale-s fine precum caşmirul,
Trăim azi bucuria asemeni cu zefirul,
Ce suflă tare-n pânze făcând clipa spumoasă.

Amuşinăm tristeţi, dureri, regrete ,
Le transformăm pe toate în victorii,
Zălog am pus doar vise iluzorii,
Fixându-le pe muche de perete.

Nici demnitatea nu mai are căutare,
Stă relaxată –n alb de naftalină,
Am cumpărat un gram de adermină,
Să metabolizăm orgoliul prin uitare.

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Le simt parfumul din esenţă tare
Şi vom cânta că dragostea nu moare,
Chiar şi atunci când bate vânt de înrobire.

Revendicări diverse vin într-un ritm alert,
În fiecare colţ se strigă o durere,
Scrii pe asfaltul vieţii lucida ta părere,
Iubirea nu mai este demult un lucru cert.

Îmi place să afirm că viaţa e sublimă,
Că oamenii iubesc curat şi câtuşi de real,
Ne construim din vise destinul ideal,
Fără să fim trimişi vreodată în halimă.