Posts tagged “noapte

Bal cu casa închisă

noaptea plăsmuieşte iubiri
le aşază în Car
pune hamul de stele
şi-l trage cu dinţii cerului
către balul teluric

iubirea noastră
îmbracă rochie
ţesută din spuma norilor
îşi pune conduri Venus
topeşte celestul într-un vals
sub cupola Universului

luna a vândut biletele
pe poveşti de iubire
este primul bal
care se va desfăşura
cu casa închisă

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru viata


Ploi predestinate

într-un cartier
din vestul oraşului ursuz
ploaia şlefuieşte trotuarul
oxigenează cotloanele orgolioase
aşterne solfegii în paşii
trecătorilor îndrăgostiţi

ascult sunetul sacadat al ploii
fulgerele ciupesc corzile cerului
îmbină notele
compun simfonia zilelor
care ne surprind iubindu-ne
în transparenţa bobului de ploaie

adaug extensii firelor de apă
împletite pe spatele unui oraş
împrospătat de balsamul
ploilor predestinate

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru ploi


Remember – Bal cu casa închisă

noaptea plăsmuieşte iubiri
le aşază în Car
pune hamul de stele
şi-l trage cu dinţii cerului
către balul teluric

iubirea noastră
îmbracă rochie
ţesută din spuma norilor
îşi pune conduri Venus
topeşte celestul într-un vals
sub cupola Universului

luna a vândut biletele
pe poveşti de iubire
este primul bal
care se va desfăşura
cu casa închisă

Geanina Lisandru

geanina lisandru


Remember – Încătuşaţi de erotism

Iubirea care se naşte pe neaşteptate este cel mai greu de lecuit.

Jean de la Bruyere


Remember – Să ne iubim într-o mănușă ca nebunii

Aștept să vină iarna iubirii peste noi,
Să pui în vinul fiert felii de brăbănoi,
Să stăm o noapte-ntreagă la turvin,
Să îmi topești dorința cu aburul din vin.

Adună-mi gândurile reci într-un cojoc,
Să le prefaci în lemne pentru foc,
Să-mi dantelezi la gât fularul pasiunii,
Să ne iubim într-o mănușă ca nebunii.

Ace de gheață să îmi înfigi în trup,
Să se transforme-n colți flămânzi de lup,
Să sfâșii dragostea din vene hibernale,
S-o înghețăm în țurțuri şi-n stări demenţiale.

Geanina Lisandru

geanina lisandru sa ne iubim intr o manusa ca nebunii


Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre fericire

Ne căutăm mâinile în miez de noapte, ne atingem, ne îmbrăţişăm, şoptim fericiri, sfâşiem doruri. Mă cauţi printre vise, mă iubeşti printre toate relele, le alungi, le modelezi, le topeşti în mine, în tine, în clipele stoarse, secătuite, răpuse de gura ghimpată a lumii. Războiul acesta poartă pecetea fericirii în doi. Fi-vom corigenţi la multe, dar niciodată atunci când rostogolim ghemul fericirii pentru a o dantela pe trupul imperfect al vieţii.

Geanina Lisandru


Terapie

Save the last dance for me – Cristian Lisandru


Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Dacă e vineri – e poezie pe pâine –George Ţărnea (n. 10 noiembrie 1945, Şirineasa, judeţul Vâlcea; d. 2 mai 2003, Bucureşti)

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunăm în gând.


Metamorfoze

Artistul, sub puterea iertării, trebuie să aibă încredere în el însuşi şi să asculte pe singurul său stăpân: Natura

Pierre Auguste Renoir


Îngenuncheat

Atât în neliniştea dureroasă cât şi în dorinţa fericită, iubirea este cerinţa unui tot. Ea nu se naşte şi nu rezistă decât dacă o parte rămâne de cucerit. Nu iubim decât ceea ce nu posedăm în întregime.

Marcel Proust


Pact cu noaptea

Tu eşti prietenul meu de zi şi de noapte, la durere şi la fericire. Tu eşti apa răcoritoare în pustiul vieţii mele.

Rabindranath Tagore

 


Nopţi virgine

Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne‑ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a‑şi îndestula nevoia de oboseală vastă.

Emil Cioran

pătrund în cercul tău de gânduri
îţi tatuez cu mângâieri
mulţimea punctelor din trup
trasez cu un sărut
circumferinţa spatelui curbat de pasiune
unesc razele din privirea inocentă
şi construiesc un diametru
prin centrul irisului verde
pe coarda sufletului tău
trasez săgeţi cu vârf de dor
de la genunchi spre talpa pură
segmente circulare scriu
cu degetul muiat în seva
extremităţilor comune
primesc cu porii larg deschişi
fiorii nopţilor virgine


TU

Cineva mi-a hărtănit cu forţă de vulur sufletul la miez de noapte,
Tu l-ai sărutat cu mult înainte de a ne întâlni şi a înflorit,
Cineva se agaţă cu ghearele de fericirea noastră,
Tu zâmbeşti, mă strângi în braţe şi-mi spui ,,TE IUBESC”,
Cineva crede că poate picta tortură la nesfârşit pe pânza vieţii,
Tu iei roşu de pe buzele mele şi desenezi pe trup o lume mirifică,
Cineva stropeşte peretele căminului nostru cu mizerie intelectuală,
Tu scrijeleşti pe peretele sufletului poeme ce-nfloresc precum salcâmii,
Cineva urăşte tot ceea ce noi iubim şi loveşte fără milă cu pumnii,
Tu mă mângâi pe frunte şi liniştea coboară peste trupurile noastre,
Cineva îl ameninţă pe Dumnezeu fiindcă am avut curajul să ne naştem,
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea la care nu speram.


Te caut în singurătate

Eşti departe, iubito, eşti mult prea departe,
Te caut de veacuri, în singurătate,
Nu am somn nici ziua, nu am somn nici noaptea,
Sperând să găsesc mângâierea, şoapta.

Dimineaţa stau, privesc răsăritul,
Iar spre seară, singur absorb asfinţitul
Şi mă-ntreb mereu trist şi resemnat,
Ce caut de ani, în valul înspumat?

Sunt mereu pe ţărm, privesc către mare,
Caut cu privirea, ceva ce nu doare,
Te caut pe tine şi nu-mi pierd speranţa,
De a te găsi noaptea , poate dimineaţa.

Revin adesea la ţărm cu sufletul cast,
Mă uit către cer puţin întristat
Şi îmi spun că poate într-o zi voi fi,
Cel mai fericit din câţi or trăi.

Sper, deşi speranţa pentru mine-i gri,
Nu e verde sigur şi nicicând n-oi şti,
Dacă ”eu şi tu” ne vom întâlni,
La ţărm dimineaţa pentru a ne iubi.

Îmi doresc din suflet să te întâlnesc,
Pentru ca apusul să nu-l mai găsesc,
Singur în nelinişti ce mă ameţesc,
Căutând iubirea în ritm nebunesc.

Dacă aş dormi, poate aş visa,
Cum va fi de azi toată viaţa mea,
Dacă-ai să apari dintr-un răsărit,
Pentru a deveni un vis împlinit.

Am să-ncerc iubito, să ţin ochii-nchişi,
Întins pe un ţărm sau mergând târâş,
Prin clepsidra-ntinsă pe plaja generoasă,
Ce te desenează nespus de frumoasă.

Ochii ţi-i pictează cu spuma din mare,
Buzele din valuri mari şi-nşelătoare,
Trupul de sirenă mintea-mi invadează,
Prospeţime, inocenţă, frumuseţe, viaţă.

Acest vis sublim sper să se-mplinească,
Mire eu voi fi, tu, a mea mireasă,
Corali şi meduze veşmânt alb şi-au pus,
Martori ne vor fi, naşi, prieteni îs.


Singurătatea spulberă certitudini adânci, născute de prezenţa altora, în faţa cărora suntem siliţi bravăm, stăpâniţi de o dorinţă obscură de a stârni în ei îndoiala, deşi ştim bine că asta nu ne foloseşte la nimic

(Marin Preda)


Noaptea de mai de Ștefan Octavian Iosif

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Ștefan Octavian Iosif
(11 septembrie 1875, Braşov – 22 iunie 1913, Bucureşti)

Plăsmuiri din basme
M-au împresurat?

Aripi de fantasme
Poate-au scuturat

Aur peste ele?
Cine dete, oare,
Strai de sărbătoare
Gândurilor mele?

Stau încremenit
Parcă niciodată
N-am mai pomenit
Noapte-aşa-nstelată,

Floare de cireş
Mai strălucitoare,
Tril mai fără greş,
De privighetoare!
Luna iese-acum

Şi-n albastra noapte
Ninge-argint pe drum,
Umple tot de şoapte;

Adâncite-n vis
Florile grădinii,
Gingaşul narcis,
Iasomia, crinii,
Trandafirii-nvolţi,

Sub catapeteasma
Uriaşei bolţi,
Îşi unesc mireasma;
Taine din poveşti

Murmură-n fântână…
Unde zăboveşti,
Dulcea mea stăpână?
Tremură de dor

Gândurile mele:
Nu te-nduri de ele
Tu, stăpâna lor,
Care-n orice floare

Pui un curcubeu —
Tu, surâzătoare
Rază-n plânsul meu?


Spune-mi ce vezi…

UPDATE –  ORA 11 00 – ACUM, LA RADIO SILVER, GEANINA SI CRISTIAN


UPDATE RADIOFONIC RADIO SILVER – duminică, 18 aprilie 2010, orele 20.00 – DESCOPERIŢI IUBIREA alături de Geanina şi Cristian Lisandru! O emisiune realizată de doi romantici incurabili şi adresată… romanticilor…  Puteţi trimite dedicaţii şi mesaje pe adresa geaninalisandru@yahoo.com (id messenger geaninalisandru).

E multă linişte în suflet…

Uite, îl deschid pentru tine,

Spune-mi ce vezi…

Văd marea care îmi spune ,

Că sufletul tău are imensitatea ei..

Văd soarele, ce străluceşte în interiorul lui,

Ating , iar mâna simte căldura sufletului ,

Ce mi-o oferi cu generozitate.

Văd orizontul pe care-l ating cu degetul arătător

Şi-l pompez în vene ,

Pentru a-ţi transforma sângele,

În albastru de prinţesă.

Văd câmpia pe care ţi-o picur în ochi,

Transformându-i în fascinante smaralde,

De un verde intens şi strălucitor,

Pe care ar fi invidioşi

Şi cei mai celebri pictori ai Universului..

Văd macii din lanul de grâu

Şi fac un transplant de roşu,

Pentru ca inima mea ,

Să fie veşnic îndrăgostită de tine,

Iar lanul de grâu ţi-l aşez pe frunte,

Pentru a te transforma,

În cea mai diafană Cosânzeană..

Văd dealul pe care-l urc ,

Pentru a extrage din boabele strugurilor,

Sentimentul intens de alcoolemie al fericirii.

Văd muntele ce mă îndeamnă să urc,

Pentru a culege ,

Cea mai preţioasă floare a sufletului,

IUBIREA.

Văd toate acestea, pentru că zilnic

Te descopăr aceeaşi,

Şi totuşi… alta…

Rămânând permanent însetat

De explorarea sufletului tău,

Care m-a fascinat,

Dar nu se lasă dezvăluit în totalitate,

Dând iubirii misterul primei nopţi

În care te-am descoperit,

Minune de femeie!

Acolo unde străluceşte privirea, e de prisos diamantul.

Victor Hugo


Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VII)

UPDATE RADIOFONICRADIO SILVER – duminică, 18 aprilie 2010, orele 20.00 – DESCOPERIŢI IUBIREA alături de Geanina şi Cristian Lisandru! O emisiune realizată de doi romantici incurabili şi adresată… romanticilor…

După baia mult aşteptată Diana îşi pregăti un gin cu apă tonică, băutura ei preferată şi căzu în visare. Rememoră clipele petrecute alături de Mara. Îi plăcea Mara, îi plăcea felul în care ea vorbea, gândea şi gesticula. S-a întrebat de mai multe ori în aceste clipe ce poveste de iubire tăinuieşte prietena ei.
Tresări. Sunetul telefonului anunţa o convorbire la ore târzii în noapte. Astfel de telefoane, la astfel de ore nu-i plăceau deloc Dianei, ştia că nu aduc veşti bune.
– Bună, Diana!
– Bună seara! Cu cine vorbesc?
– Colegul tău, doctorul Mureşan…
Soţul tău a fost implicat în această seară, în jurul orei 22.45, într-un accident rutier.
Se deplasa spre Bucureşti, la volanul maşinii personale Volkswagen Touareg când o Dacie i-a tăiat calea, iar soţul tău nu a mai avut timp să evite tamponarea. În urma impactului, Dacia Break a fost proiectată într-un şanţ. Din fericire soţul tău şi pasagerul din dreapta s-au ales cu răni uşoare.
– Pasagerul din dreapta?
– Da, se pare că nu era singur în maşină ci însoţit de o tânără în vârstă de 24 de ani. Poţi veni până la spital?
– Sigur, mă îmbrac şi ajung cât pot de repede.
Ajunse la spital şi îl întrebă pe Mureşan:
– Unde este?
– Într-o rezervă, la câţiva paşi de cabinetul meu.
Drumul către camera unde fusese soţul ei internat părea nesfârşit. Mii de întrebări îi invadau mintea şi sufletul.
– Doctore, cine este persoana care se afla în maşina soţului meu?
Mureşan se fâstâci, nu ştia dacă este bine să-i răspundă la această întrebare în astfel de momente.
– Doctore…
Oana Popa, medic rezident (anul V) În Clinica de Oftalmologie a spitalului unde ne desfăşurăm şi noi activitatea.
Alte întrebări  muşcau din ea cu o forţă devastatoare. Cine era această tânără şi cum a ajuns pe locul din maşina soţului ei?
– Mă înşală…spuse Diana ca pentru sine…Nu poate fi adevărat. Ştiu că nu mă iubeşte aşa cum mi-aş fi dorit, dar să mă înşele este prea mult…
Se aflau în faţa rezervei în care fusese instalat soţul Dianei.
– Diana, intrăm, dar nu aş vrea să discuţi acum cu el despre pasagera din maşina sa, te rog. Poţi să îmi promiţi acest lucru?
– Stai fără grijă, doctore, avem timp să discutăm despre acest amănunt în perioada ce urmează. Împortant pentru mine este ca el să fie bine, nimic altceva nu mai contează în aceste momente, crede-mă.
– Mulţumesc.
Intrară.
Diana îşi privea soţul cu blândeţe, deşi în interiorul ei clocoteau durerea şi revolta.
– Cât este de grav, doctore? întrebă soţul Dianei.
Pot să vă spun de existentei unei fracturi, am radiografiat membrul lovit, dupa care am hotărât tratamentul pe care îl veţi urma cu stricteţe pentru recuperare rapidă. Am fixat sub anestezie capetele osului în poziţia corecta, dupa care am aplicat un simplu bandaj ghipsat.
Nu este grav, nu aveţi de ce să vă faceţi griji.
– Doctore, persoana care se afla cu mine în maşină…
– Nu aveţi de ce să vă temeţi, se află în afara oricărui pericol.
– Diana, îţi mulţumesc fiindcă eşti aici.
– Stai liniştit, nu vreau să faci niciun efort, avem timp să vorbim.
– Doctore, cât timp va sta internat?
– Îl ţinem sub observaţie trei zile, dacă lucrurile evoluează aşa cum sperăm, îl externăm.
– Mulţumesc. Pot sta puţin de vorbă cu el? Apoi, merg pe culoar, beau o cafea şi aştept orele dimineţii pentru a-mi începe programul.
– Diana, totul este bine, mergi acasă!
– Nici gând, doctore. Nu mă dezlipesc de lângă uşa rezervei. Nu-mi faceţi sufletul mai trist decât este.
– Cum crezi. Departe de mine gândul de a te supăra.
Ieşiră amândoi şi-l lăsară să se odihnească.
După momente de frământări Diana o sună pe Mara. Avea nevoie de o persoană puternică lângă ea, iar Mara era astfel.
– Mara, te rog să mă ierţi pentru acest telefon la o astfel de oră, însă am nevoie de cineva care să mă înţeleagă şi să mă sprijine în aceste clipe.
-Vin cât pot de repede, Diana.
Ajunsă la spital o îmbrăţişă pe Diana şi o întrebă ce s-a întâmplat.
După ce aceasta îi povesti cum stau lucrurile, din ce motive se află acolo, intrară în rezervă.
Mara se îngălbeni şi leşină…

Accident. O întâmplare inevitabilă cauzată de legile imuabile ale naturii.

Ambrose Bierce


Fără să te văd , îmi place cum dormi…

Am trecut pe la tine iubito, din nou,
Am bătut la poarta sufletului tău,

Dar nu mi-ai răspuns astă-seară,
Atunci, am rămas de pază la visele tale o clipă,
Ca tu să poţi dormi în sfârşit, liniştită…
Fără să te văd, îmi place cum dormi…
Ca un nou-născut după baia cu aromă de măsline,
Ce ţi-a transformat pielea în catifea şi rubine.
Imaginaţia mea fuge către dorul de tine,
Îmi place să cred că mă visezi doar pe mine.
Imaginea ta sfântă îmi face noaptea lină,
Îmi mângâie privirea şi somnul ce acum o să vină,
Am stat de pază aici, ca nimeni să nu-mi fure
Un chip ce îl ador şi-l scald în mare de iubire.
E chipul tău, e sigur că-i al tău,
Îmi vine să repet, îndrăgostit mereu..
Aştept cu nerăbdare să-ţi spun cât te doresc,
Aştept cu dor de viaţă, un suflet ce-l iubesc.

Iubirea este un act de iertare nesfârşită, o privire tandră care devine un obicei.

Peter Ustinov


Poveste de iubire

Încercăm să fugim de ceva ne-nţeles,
Mă-ntreb ne-ncetat , de ce tu ai ales,
Un drum greu de parcurs, sinuos,
Cu liane capcană, de sus până jos.

Dar îmi spui că-i un drum efemer,
Un drum cu poteci pline de mister,
Meditezi cât s-ajungă din zi până-n noapte,
Pentru viaţa pe fugă, inundată de fapte.

Desenezi cu iubire un cântec ceresc,
Lacrimi sângerânde pe obraz se ivesc,
Mi le ştergi, sufletul tandru-l  săruţi
Şi-mi zâmbeşti , nu te-ncrunţi.

Astăzi, pui vieţii mele un sens,
Din priviri îmi tot dai de-nţeles,
Eu mă uit inocent şi cu mare uimire,
Către sufletul plin de atâta iubire.

O iubire curată , ce-mi spune
Repetat, cu tot dragul, pe nume,
Şi mă-mbată de vrajă , de dor,
De nelinişti , de-un tainic fior.

Fior ce nu ştie acum ce să facă,
Decât să aştepte precum sabia-n teacă,
O sabie ce taie atunci când se-nalţă,
O venă, un suflet, o inimă-n viaţă.

O taie cu dragostea ce străluceşte,
In ochii iubitei de-atâta poveste,
Poveste de-amor ce o ţes astă seară,
Ce-mi cântă absurd iubirea şi te-nfioară.

Poveşti de iubire cu aprig mister,
Poveşti de iubire ce astăzi se cer,
Poveşti de iubire paralizate de timp,
Poveşti de iubire ce nicicând nu se sting.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără eziţi, pentru , dacă o eviţi – aşa cum fac majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu iţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rău care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Osho


Amprente de liniște

e multă liniște o liniște odihnită
de privirea candidă a sufletului tău
de atingerea catifelată a palmelor tale
atunci când îmi mângâi tâmplele gândurilor
expuse permanent cuvintelor
amprentate de terapia somatică
îmi vindeci osteneala cu dragoste ne-ncepută
din care gustăm amândoi la ore grele
în cea dintâi noapte a ielelor viclene
ce vor să ne prindă în horă
spre sluțirea eternă a sentimentelor
ne înfășurăm în zâmbetul cometei Halley
ce va ploua insistent peste noi
timp de șapte decenii meteori de liniște

Nu lăsa viitorul să-ti strice linistea. Dacă va fi nevoie, îl vei înfrunta cu aceleaşi arme ale raţiunii cu care lupţi astăzi împotriva prezentului.

Marcus Aurelius


Minunea de a fi…

Minunile apar în viaţa noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu am pus gânduri pe hârtie şi nici la registratură pentru a te întâlni. Destinul a scris cifra 3 la mijloc de viaţă, într-o  vacanță de vară, aşa cum scriitorii au folosit-o în basmele ce ne-au încântat copilăria.

Pitagora definea cifra trei ca semnul echilibrului perfect al stabilităţii .

Devin pentru 3 secunde Poseidon şi ridic marea de gânduri cutremurându-ţi întreaga fiinţă mânuind cu îndemânare simbolul puterii zeului Neptun.

Pentru a putea exprima infinitul sentimentelor scriu conştiincios pe toate feţele triunghiulare ale piramidei sufletului îmbrăcând astfel iubirea în haina perfecţiunii divine şi a plenitudinii. Nu vreau să trăiesc clipa celor 3 zile care definesc longevitatea minunii, nu vreau să-mi torturez existenţa scriind cu amar pe asfaltul minţii întrebări pe care Eugen Ionescu le-a sintetizat în fraza vieţii…

“De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârşit, de ce înţelegem că este minune abia când pierim, de ce o întunecăm cu neghiobiile, cu duşmaniile, cu nădejdile stupide, de ce oamenii se caută unii pe alţii în noapte şi nu se regăsesc decât ca să nu se recunoască şi să se lovească, de ce ne agăţam cu disperare de o semnificaţie inexistentă şi ce crimă trebuie să ispăşim pentru a putea trăi în acest vid?”

Vreau să ne retragem într-o oază de linişte să trăim intens minunea de a fi …


Saltimbancul

Sunt un saltimbanc excentric, amuzant,

Surâsul vi-l aduc instantaneu pe faţă,

Mâhnirea –mi invadează chipul în mod stresant,

Iar privitorii nu cunosc ce e la mine-n viaţă.

Lumina din priviri stârneşte admiraţii,

Iar masca străluceşte tainuind tristul chip,

Sunt ostenit şi nu vreau să fac declaraţii,

Toţi mă tratează astăzi ca pe-un stereotip.

Mă hazardez în tumbe prea des pe scena vieţii,

Orice obstacol vine sar peste el cântând,

Gust clipele frumoase sub roua dimineţii,

Iar noaptea dorm visând la ele surâzând.

Sunt plin de prochimene de care voi nu ştiţi,

Chiar dacă râd pe scenă din zi şi până-n noapte,

Durerea mea din suflet nu vreau să o trăiţi,

Sunt doar un saltimbanc ce creionează fapte.

Sunt saltimbancul singur ce nu are poveste,

De mă iubiţi voi spune asta în gura mare,

Iubirea de-o găsiţi , vă rog să-mi daţi de veste,

O tot aştept de mii de ani cu multă nerăbdare.

Am plâns constant în spate, nicicând aici pe scenă,

Şi am ascuns tristeţi, dureri, ca voi să nu simţiţi,

viaţa mea întreagă este doar o dilemă,

Pe care nimeni, nici voi n-o intuiţi.

Vreau să primesc cu drag o dulce mângâiere,

Vreau să iubesc şi să ofer iubire,

Vreau ca aceasta doar să fie adiere,

În suflet să-mi aducă bucăţi de fericire.


Poveşti de viaţă(III) – Avortul (I)

„Căsnicia poate fi cel mai mare rău sau cel mai mare bine.”

Voltaire

Îmi place să călătoresc, cel mai mult cu  trenul… Călătoria cu trenul mă introduce de fiecare dată într-o lume a mea, numai a mea, în care totul este verde, proaspăt, liniştitor.

De curând mă întorceam acasă dintr-o „călătorie„. Eram cu gândurile mele, în lumea mea care dintr-o dată a fost invadată de o poveste cât se poate de reală.

Două doamne, pareau mamă şi fiică după vârstă… Numele lor l-am aflat tot de la personajele poveştii mele, Mara şi Dora.

Mara, o femeie cochetă, care nu avea nevoie de farduri pentru a-şi scoate în evidenţă frumuseţea de ardeleancă, peste care trecutul îşi pusese amprenta, elegantă, demnă şi cu o voce care îţi mângâia timpanul.

Dora, o femeie la patruzeci de ani, cu ochii negri precum murele coapte, puţin plinuţă, cu faţa albă precum omătul şi buzele cărnoase, dar nu pentru că ar fi apelat la o tehnica speciala de tratament prin injectarea de micro-picaturi.

Mara ofta… Apoi, începu să spună povestea ce i-a marcat tinereţea.
Povestea ei poartă ampreanta anului 1973, în timpul regimului Ceauşescu, perioada în care avortul era considerat infracţiune ” Articolul 482 definea infracţiunea de avort ca fiind întreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuată cu consimţământul femeii însarcinate se pedepsea cu închisoare corecţionalî de la 1 la 3 ani şi interdictie corecţională de la 1 la 3 ani.”

Mamă a cinci copii, Mara lucra într-un magazin alimentar unde trebuia să care marfă, să o aranjeze în rafturi, până târziu în noapte.

Într-o zi, şeful magazinului a găsit-o leşinată într-o baltă de sânge, printre rafturi.

Fusese dusă de urgenţă la spital, iar soţul a fost anunţat despre situaţia Marei de către asistenta care îi acorda îngrijire . Acesta a motivat că nu poate veni la spital fiindcă a ieşit la „una mică” cu prietenii.

Spre seară, Mara se afla alături de cele cinci suflete care o aşteptau înfrigurate, înfometate şi cu dorul acela de mamă, un dor ce nu poate fi exprimat la justa valoare prin cuvinte, deoarece avem certitudinea că nu putem transmite tot ceea ce simţim.

La ceas de noapte, mirosind a tutun şi „una mică” îşi făcu apariţia şi soţul Marei.

Femeia pusese masa, aşa era obişnuită, să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă aceştia meritau sau nu.

Soţului niciodată nu-i convenea nimic din ceea ce făcea Mara, sădea sămânţă de scandal permanent. Şi de data aceasta  povestea se repetă, scandal, lovituri cu pumnii aplicate soţiei, după care se punea pe pat , în poziţia şezut şi adormea.

Când şi când se mai trezea şi striga „Maraaaaaaaaa!!!!!!!”

Femeia stătea înspăimâtată în camera sa alături de cei cinci copii şi nu scotea niciun cuvânt fiindu-i teamă să şi respire.

A doua zi, Mara i-a povestit  despre întâmplarea de la locul de muncă şi despre pierderea sarcinii.

Mă uitam la faţa femeii care stătea pe bancheta din dreapta mea, lacrimile şiroiau necontenit, o amintire dureroasă îi sfâşia şi acum sufletul.

Soţul, după aflarea celor prin care Mara trecuse cu o zi înainte, s-a dus la poliţie şi a reclamat-o că a făcut avort

(Va urma…)


Gelozie, gelozie…

UPDATE – ora 18 37 – DACĂ – numai din cauza vitezei – AM UITAT SĂ TREC PE CINEVA ÎN BLOGROLL, VĂ ROG SĂ-MI ATRAGEŢI ATENŢIA.

UPDATE – am primit acest premiu de la Cristian Lisandru, Tasha, Dan Ioaniţescu, Mihaela130 , Silvo, Ale. Ţin să le mulţumesc pentru că s-au gândit la mine… Un premiu special pe care îl voi da şi eu mai departe către cinci prieteni de blogosferă… Mai întâi trebuie să postăm nişte reguli, aşa că vă rog să le citiţi cu atenţie:

Iată cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Cele cinci bloggeriţe nominalizate pentru  acest premiu sunt: MarianaElena Marin AlexeRaza de SoareApril, Lady Allia.

Gelozie, gelozie
îmi faci sufletul hârtie
care arde zi şi nopte
aruncând scântei de şoapte
ce s-aşează la ureche
ca molima-n haină veche
şi-mi răpeşte zâmbetul
îmi bântuie spiritul
îmi dă palme deseori
pe spate-mi pune nori

mintea mi-o înceţoşează
gândurile le blochează
limba mi se-mpleticeşte
în urechi nervul plesneşte
buzele nu m-ascultă
limba mi se face plută
părul vertical îngheaţă
roşu se aprinde-n faţă
flăcări scot apoi pe nas
conştiinţa-mi zice pas
umeri-i rotesc nervos
viaţa mi-ai întors pe dos
gelozie, gelozie
mă împingi spre nebunie
gândurile toate-mi sunt
la doi metri sub pământ
nu mai văd, nu mai aud
totu-mi pare strâmb şi slut
cu voinţă şi răbdare
te trimit azi în uitare
vreau să scap de tine mâine
asta inima îmi spune
vreau să sper c-aşa va fi
şi nu m-oi mai perpeli
voi sădi încredere
acolo unde-i durere
şi îmi voi lăsa iubirea
să cunoască nemurirea.