Posts tagged “orgoliu

Remember – Ploi predestinate

Vijelii se ivesc pe cer. Sufletul meu şi-a pierdut somnul astă-seară şi vrea să cânte numai în ritmul ploilor.

Rabindranath Tagore

într-un cartier
din vestul oraşului ursuz
ploaia şlefuieşte trotuarul
oxigenează cotloanele orgolioase
aşterne solfegii în paşii
trecătorilor îndrăgostiţi

ascult sunetul sacadat al ploii
fulgerele ciupesc corzile cerului
îmbină notele
compun simfonia zilelor
care ne surprind iubindu-ne
în transparenţa bobului de ploaie

adaug extensii firelor de apă
împletite pe spatele unui oraş
împrospătat de balsamul
ploilor predestinate

                                                             Geanina Lisandru

lunapic_136290576526763_10


Orgolii


Sărut pe suflet

Momentul cel mai bun tu l-ai ales,
Ai apărut în viaţa mea prin vers,
Sărut pe suflet astăzi tu mi-ai pus,
Iar eu îl ţin, de toţi şi toate, ascuns.

Îl ţin ascuns de teamă să nu-l fure ,
Orgolioşii ce nu pot să-ndure,
O mare frumuseţe sufletescă,
Din care-avea iubirea să renască.

Mi-ai pus pe frunte mâna ta cea blândă,
Ce astăzi, gândurile rele le alungă,
Şi orice-aş face cu-ntreaga mea fiinţă,
Nu e de-ajuns, deşi am pus multă dorinţă.

Este dorinţa ce-n mine a născut,
Atunci când sufletul vorbeşte, desi-i mut,
Un alt sărut topeşte-ntreaga gheaţă,
Iar sufletul se va trezi la viaţă.

O viaţă plină de frumos şi bun,
Pe care tu aşterni zilnic minuni,
Minuni ce strălucesc de-atâta fericire,
Când sufletul e peste normă, de iubire.

Mă iei în braţe cu tandreţe,
Scrii flori ce ştiu să mă răsfeţe,
Îmi pui sărut pe fiecare deget,
Un val de dor mă prinde fără preget.

Un dans de mare frumuseţe a-nceput,
Iar tu continui iubirea cu-n sărut pe gât,
Un sărut tandru, calm şi dulce,
Care mă duce în uitare, la răscruce…

Mă-nveţi ce e iubirea, primul pas
Îl fac cu teamă, dar accept un vals,
Un vals ce ne-a cuprins pe amândoi
Şi ne iubim cu patimă, în ploi.

Îţi place ploaia, o iubeşti nespus,
Îmi spui mereu când soarele-a apus,
Că mă iubeşti, eşti tare fericit,
Cum n-ai fost niciodată, deşi ai mai iubit.

Iubirea noastră mută şi frumoasă,
Mă face dintre toate, cea aleasă,
Nu ştiu să-ţi spun prea mult despre iubire,
Dar lacrimi am în ochi de fericire.

O fericire ştiută doar de noi,
Străpunsă aprig doar de vânt şi ploi,
Şi-i timpul să-nţeleagă toţi şi toate,
Iubirea noastră-i veşnic doar în şoapte.


Arome de viaţă

E viaţa noastră plină de arome,
Iubirea se îmbată de tine şi rezistă,
Trimitem gânduri bune către lume,
Iar dragostea devine-avangardistă.

Omul problemă zilnic apare şi dispare
Crezând că viaţa e un saltimbanc,
Noi scriem replici astăzi pe trotuare
Şi transformăm prostia într-un banc.

Din ură şi orgoliu îşi construieşte viaţa,
Cei şapte ani de-acasă subit au dispărut
Şi telefonul sună la şapte dimineaţa
Pentru înjurături ca formă de salut.

Din toţi rărunchii urlă că ne va mistui,
C-o să vedem noi care este mersul,
Analfabeţi ne face în fiecare zi,
Iar el este ce n-a văzut tot Universul.

Dâra ameninţării pluteşte peste tot,
Întriga ţese pânze din mocirlă
Noi aşezăm pe inimă un cort
Pentru că sufletul doreşte tihnă.

A recunoaşte că ai luat-o razna
Este pentru orgoliu ceva neacceptat,
Înfigi lama adânc să sângereze rana
Şi eşti satisfăcut că tu ai triumfat.

Pe mine mă ucide cu vorbe de ocară,
Pe tine te omoară mereu prin telefon,
Mie îmi strigă-n clasă că sunt o ordinară,
Iar despre tine spune că eşti doar un bufon.

Ne cântă pe o voce un depăşit de soartă,
Ne comentează ţaţe prin cuiburi rafinate,
Zâmbim şi ne iubim pe coji de nucă spartă,
Lăsându-ne amprenta între coperţi de carte.


Revendicăm iubirea

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Şuviţe-ai construit din fiecare vers,
Ai construit în jurul meu un univers,
În care ne trăim şahul de fericire.

Simt mângâierea ta moale şi mătăsoasă,
Atingerile tale-s fine precum caşmirul,
Trăim azi bucuria asemeni cu zefirul,
Ce suflă tare-n pânze făcând clipa spumoasă.

Amuşinăm tristeţi, dureri, regrete ,
Le transformăm pe toate în victorii,
Zălog am pus doar vise iluzorii,
Fixându-le pe muche de perete.

Nici demnitatea nu mai are căutare,
Stă relaxată –n alb de naftalină,
Am cumpărat un gram de adermină,
Să metabolizăm orgoliul prin uitare.

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Le simt parfumul din esenţă tare
Şi vom cânta că dragostea nu moare,
Chiar şi atunci când bate vânt de înrobire.

Revendicări diverse vin într-un ritm alert,
În fiecare colţ se strigă o durere,
Scrii pe asfaltul vieţii lucida ta părere,
Iubirea nu mai este demult un lucru cert.

Îmi place să afirm că viaţa e sublimă,
Că oamenii iubesc curat şi câtuşi de real,
Ne construim din vise destinul ideal,
Fără să fim trimişi vreodată în halimă.