Posts tagged “parfum

PA – 82 de cuvinte

Călin Hera – ne-a propus de la bun început PA-urile, proză arhiscurtă prin care trebuie să transmiţi ceea ce ai de spus în doar 82 de cuvinte.

Eu m-am contaminat de la Cristian Lisandru, omul pe care-l iubesc şi respect.

O secundă…

 

O văzuse lângă vitrina magazinului de bijuterii. Era acolo, strălucea, iar el o privi cu nesaţ, preţ de câteva secunde…
De atunci se ducea zilnic să o întâlnească, privea vitrina ore în şir sperând că o să apară.
Singura lui hrană tolerată era această aşteptare ce-i mistuia trupul.
A reapărut, după o săptămână, iar el era cel mai fericit om de pe pământ.
Traversa strada, se îndrepta către el, însă, în faţa lui, o aştepta altul de o săptămână şi… o secundă…

Bătaia…

 

A venit de la slujbă dornic să îşi verse adrenalina. Nu era o persoană violentă,  însă astăzi avea chef să ia pe cineva la palme şi dorea să aibă bineînţeles… audienţă. A ales-o pe EA, ca de fiecare dată. Ca să aibă audienţă a scos-o în faţa blocului.
Şi a început să o lovească fără milă…
O palmă, două, tot mai multe palme…
De la atâtea palme arăta mai bine, nici lui nu-i venea să creadă cât de frumoasă devenise mocheta, după atâta bătaie.

 


Pasiuni cu… frişcă…

 

O sorbea zilnic din priviri şi nu uita niciodată să-i spună :”Bună dimineaţa, misterioaso!”
Astăzi, ca niciodată, nu dorea decât să o atingă şi să scrie cu frişcă pe ea pentru a-i descoperi tainele.
Mătăsoasă, cu parfumul inconfundabil, îl îmbia, îl ademenea, îl înnebunea…
O simţea…era fierbinte, ca de fiecare dată îi plăcea s-o savureze, îi dădea senzaţii ce-i tulburau gândurile.
Conservator din fire, astăzi s-a lăsat abandonat în vâltoarea pasiunii, nici nu-şi dăduse seama când rămăsese în ceaşcă… doar zaţul…


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Începem cu blogul drag sufletului meu, Cristian Lisandru – Blog Literar, un blog unde iubirea este cântată în versuri și proză cu aceeași patimă de fiecare dată.
Autorul scrie astăzi despre o apariție literară de excepție…


,,Încerc să mă umplu de frumuseţea toamnei în fiecare dimineaţă, să iubesc cu pasiune femeia-muză care îmi mângâie sufletul de atâta vreme şi să scriu, mai bine sau mai rău, aşa cum simt. Printre atâtea nelămuriri şi patimi adverse, printre impozite mari şi satisfacţii mici, vă anunţ cu bucurie că în foarte scurt timp va apărea primul volum dintr-o serie de trei intitulată „Picături de Insomnie” (proză scurtă şi foarte scurtă), la Editura RBA Media. Volumele vor conţine texte care au fost postate de-a lungul timpului, atât pe blogul vechi, cât şi pe acest blog literar. Îi mulţumesc încă o dată, pe această cale, lui Leo Gherasim (Leo Graphics), autorul unei coperte pe care nu mă sfiesc să o consider de toată frumuseţea.
E o toamnă literară deosebită, mângâiată prin cuvinte de suflet…,,

De la insomnie la rock sau de la rock la insomnie…un singur pas…

Elena Marin Alexe ne invită să ascultăm o ,,Mare si autentică voce, Freddie Mercury! Am mai zis de multe ori că mă plec în faţa marilor voci ale mapamondului şi cu sigurantă Freddie Mercury este una din ele, dacă nu cea mai mare! Nu vreau să comentez despre aspectul vieţii lui Freddie, căci Dumnezeu, va judeca lumea cu bunele şi relele fiecăruia dintre noi. Afirm însă, că a fost un om cu o mare voce la purtător, care a cântat nu doar cu vocea, ci şi cu tot sufletul .

Amintire din trecut, o amintire ce-i torturează secundele, orele, viața în cel mai plăcut mod, cui altcuiva… decât lui Cristian Dima

,,Sunt răbător şi aştept. Aştept oricât. Şi de ar fi să ne vedem în viaţa asta doar în ultima mea oră, un singur sărut m-ar face fericit. Voi şti atunci că Dumnezeu mi-a pus mâna în cap şi mi-a cifulit părul.,,

Să învăţăm să pronunţăm sunetul R – cu răbdare, râzând, rafaelic…numai aici, la Aurora Georgescu,  unde stropii de bine se preling pe suflet…
,,Grivei a găsit un os
Şi roade din el voios,
Dar o ciaoră aiurită
Cârâie şi îl irită!
Crrrau-crrrau-crrrau !
,,

Traficul cu Hituri sparge toate topurile prin propunerile generoase, săptămână de săptămână, în fiecare zi de marți. Autorul , Teo Negură, ne propune ,ca de fiecare dată, portativul cu melodii de bun gust.

,,Probabil că într-o lume ce a surzit de-atâtea strigăte-n gol, simplul fapt de-a mai auzi un sunet profund, diafan, calm, o notă discordantă pe portativul şi aşa deformat de falşi dirijori poate părea o virtute. Însă dincolo de cei ce numai aud, stau cei ce ascultă şi cei ce-nţeleg.,,

Mirela ne oferă Cel mai scump parfum din lume: “Abeille de Guerlain”, o ofertă imposibil de refuzat.
Alături de culori, forme și frumos, astăzi, simțurile noastre sunt parfumate  cu ,,Guerlain Paris, o creatie foarte feminină, tulburător de caldă, seamănă cu un frumos și magic salcâm inflorit, numai bun de admirat și mirosit primăvara, către vară. Se folosește în orice anotimp, fiind plin de entuziasm și arome florale, vanilate, calde… Specialiștii spun ca acest parfum miroase a FERICIRE…și cu asta am spus tot!,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Un singur pas până la tine

Dragostea este distanţa dintre realitate şi durere.

Robyn Hitchcock

Distanţa-i mică, dorul e mare,
Un singur pas până la tine,
Suspin un zâmbet în alb de floare,
Parfum de roşu, trăiri sublime.

Sărut un umăr, îi mângâi teama,
Fiorul dulce azi îl îmbracă,
Tresare porul, deschide crama
Cu sânge clocotit în teacă.

Pe frunte degetul îţi cântă
O melodie de anvergură,
Aşază nota cea căruntă
În ordine pe partitură.

Un vis topit în obraji rumeni
De taine ascunse în munţii lor,
Un vis ce azi pe frunte-l semeni
Şi-l poleieşti cu praf de por.

Cuprind dulcele din priviri,
În pumni curaţi de răsărit,
Simt zbucium aprig de trăiri,
În braţe pure de asfinţit.

Străbat distanţă de lung dor,
Cu-n singur pas până la tine,
Zâmbesc suspin în alb fior,
Parfum de roşu, trăiri divine.


Curcubeu

roşu din iubire şi patimi
clocoteşte în vene de gând

oranj din parfum de portocală
impregnat în trup de femeie

galben virgin din petala de floare
încrustat graţios pe inelul vieţii

verde din ierbarul timpului scurs
presărat peste harta speranţei

albastru din sferă de cer azurat
învincibil în lupta cu neputinţa

indigo din planete de dor
suprapus peste zodii nescrise

violet din clipe de tandreţe
tăinuite în cufăr de secol

curcubeul din ploi aromate
scrie legenda iubirii din mine


Dragostea, doar dragostea

Luna , eu şi doar o stea ce liniştea îmi înstela
Şi-n colţ cu vrajă ea purta dragostea, doar dragostea.
Zâmbea pe cerul parfumat un colier carmeolat,
De fericire scânteia dragostea, doar dragostea.

Perdea un nor a tras căzând ca să adulmece un gând,
Un gând ce cu inspir cânta dragostea, doar dragostea.
Un astru doarme liniştit cu-a lui prinţesă de fistic,
Şi dintr-o coajă răsuna dragostea, doar dragostea.

Mă uit atent şi spun uimit,un munte-aici a poposit,
Era doar norul ce păzea dragostea, doar dragostea.
Stârnit de curiozitate stau într-un ochi de simplitate,
Ce printr-o lacrimă scurgea dragostea, doar dragostea.

Când ridic ochiul , ce să vezi, e dimineaţă printre vieţi,
Iar glasul tău îmi mângâia dragostea, doar dragostea.
Trimiţi un zâmbet către mine şi gânduri pline de iubire,
De vină este numai ea, dragostea, doar dragostea.

În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.

Mircea Eliade


Roşu de trandafir

În fiecare clipă depui la picioarele mele

Roşu de trandafir,

Îl ating delicat cu degetele şi cu talpa,

Pentru a scrie poveşti de iubire

Pe trupul tău.

Sorbi cuvintele scrise de pe fiecare petală,

Cuvinte ce înfloresc în roşu de trandafir,

Pe care-l torni în obrajii mei

După fiecare sărut,

Iar zâmbetul ce ţi-l dăruiesc ,

Stoarce lacrimi de fericire

Din trupul ce vibrează

La fiecare atingere a mâinilor mele.

Priveşti adânc în ochii mei

Şi extragi doza de aventurin,

Ce conferă echilibru , pace şi inspiraţie

Sufletelor noastre,

Iar roşu de trandafir răspândeşte mereu

Parfum de poezie.

Priviți existența, cu întreaga ei abundență. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienți. Existența este însă abundențămilioane si milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundență. Natura nu este ascetica, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care justifice existența lor, în afara faptului aceasta abundență este în însăși firea existenței, această bogătie este însăși esența ei; existența nu crede în sărăcie.

Osho


Veșmânt de primăvară

Veșmânt de primăvară vreau să îmbraci,
Lasându-mă să-ți prind în păr narcise,
Să ne iubim în lanul plin de maci,

Plini de dorințe scrise și nescrise.

Pune-ți mereu veșmânt de primăvară,
Și plimbă-te în lumea mea de vise,
Vreau să îți fiu iubitul ce-nfioară,
Trăiri și gânduri pure, de alții neatinse.

Să-ți pui veșmânt de roșu și de verde,
Îmbată-mă de liniște și calm,
Iubește-n mine totul ce astăzi nu se vede
Și pune vieții mele înmiresmat balsam.

Din ghiocel îți fac o crinolină,
Să ne-amintim de secolul trecut,
De dragostea cântată în surdină,
De mari artiști și doar în filmul mut.

Îți țes un brâu din fir de curcubeu,
Iar ploaia-n trup să nască doar mister,
Tu să dorești să te sărut doar eu
Și pentru cei din jur să-ţi pui armuri de fier.

Îți încrustez pe mâini brățări de lăcrimioară,
Parfumul ei te-nvăluie-n secrete,
Cu-n zâmbet te transform în primăvară,
Pictând pe pânza ei sufletul meu pereche.