Posts tagged “proza

DOUĂ APARIŢII EDITORIALE

TE FELICIT, MINUNE DE OM!
Gray master

rsz_coperta_ganduri_asezate_unele_sub_altele5

rsz_boala_lunga_moarte_sigura_tipar3


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Oricine îi va citi scrierile va spune că este inepuizabil, inconfundabil, o poveste fără sfârşit. Scrie. Nu poate trăi fără să scrie şi fără să iubească. Nu poate şi nu vrea. Metamorfozează iubirea în versuri şi proză. Riscul de a te îndrăgosti de scrierile sale, de el, este imens. Aşa a fost. De la începuturi. Nimic nu a reuşit să-mi schimbe convingerea că lucrurile stau altfel cu scriitorul Cristian Lisandru. Poet, prozator, bărbat, soţ, iubit, copil, toate la un loc îl construiesc puternic, tandru, îndrăgostit cum altul nu-i, visător şi surprinzător. Permanent.

Îmi oferă posibilitatea de a păstra tradiţia celor 3 ceasuri bune. Mănânc o pâine literară fără adaosuri, toate ingredientele sunt naturale 100%. O astfel de pâine nu dăunează nici măcar siluetei. Nu are cum. Mă aflu de peste trei ani într-o excursie literară în care am parcurs mii de kilometri metaforizaţi. Fiecare bornă indică locaţia unui magazin de metafore construit cu pasiune, muncă, nopţi nedormite.

Marţi fiind, nu am stat pe gânduri şi mi-am zis că nu ar fi rău dacă voi vizita magazinul cu sonete al scriitorului meu preferat. Zis şi făcut.

,,Nici n-ai să crezi de-ţi voi cânta la tâmplă
sau de voi recita, duios, sonete,
dar zborul lor în mine se întâmplă,
plesnindu-mă cu foame şi cu sete.,,

Am citit poemul de multe ori, trebuie să mărturisesc că nu este prima dată când fac asta. Las în seama voastră lectura acestui sonet şi  tehnica pe care cunoscătorii o vor descoperi cu uşurinţă.

Cu gândul la ,,cocorii,, mei din copilărie, pentru că şi acolo mi-a zburat mintea când am văzut titlul, vreau să ne continuăm incursiunea într-o lume grandioasă, pentru mine nu va fi niciodată altfel, cea a copilăriei.

Pot face asta cu un singur click. Aici. Da, dau deseori în mintea copiilor, mă reîntorc în această lumea cu o bucurie imensă. Am descoperit pe blogul D-ale copilăriei, printre alte postări care-mi induc o stare de relaxare incredibilă, desene ale unor copii. Da, desene.

Am urmărit fiecare imagine, am creionat cu privirea conturul fiecărui personaj, m-am încărcat de culoare şi m-am întors în timp. La acele timpuri când eu însămi desenam, coloram şi mă bucuram nespus de fiecare planşă construită cu pasiune şi drag de frumos.

Cine se plictiseşte de acestă stare, aceea de a fi copil, a îmbătrânit mult prea devreme. Starea poate fi reconsiderată. Trebuie să ne şi dorim. Trebuie să vrem.

danaiana

Geanina Lisandru

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Să-mi dai…


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

„M-am gândit la o imagine de forţă cu multă atitudine şi dinamism.
Arma tradiţională a scriitorului care loveşte o hârtie imaginară.
Rezultatul: cerneala se metamorfozează într-o amprentă”.

Autor copertă: Leo Gherasim

Ziua de astăzi a adus bucurie în sufletul autorilor care scriu pe reţeaua Amprente Literare şi ale căror texte au fost publicate în volumul cu acelaşi nume. Am fost în vizită pe blogurile acestora şi pe reţeaua literară amintită pentru a culege impresii, flori literare cu aromă de bucurie, mândrie, debut.

Păşesc pe linia virtuală din caietul unui Blog Literar – Cristian Lisandru şi citesc reţeta reuşitei apariţiei celui de-al doilea volum Amprente Literare:

„Atunci când răsfoieşti o carte descoperi altă lume, fiindcă toate acele cuvinte nu plăsmuiesc simple propoziţii sau fraze, ci şi imagini care reflectă interiorul creatorului ce transformă noaptea în zi pentru a extrage trăirile şi pentru a le îmbrăca într-o haină literară. Când răsfoieşti… lumea în care trăim, situaţia este alta.”

Este doar un pasaj din scrierea omului drag, Cristian Lisandru, omul alături de care am croit, cu dragoste, migală şi pasiune reţeaua Amprente Literare. Vă invit aici să citiţi continuarea unui vis devenit realitate.

Am dat continuitate liniei virtuale şi am poposit pe blogul lui Cristian Dima. Autorul scrie pe propriul blog, de aproximativ opt luni, despre iubire. Îşi cântă iubirea în versuri şi proză, scrie cu umor despre aventurile Năbădăiosului, conturează povestea de iubire al cărui erou este.

„Sentimentele le-am așezat rânduri-rânduri şi s-a născut o poezie. Pentru iubire am strigat în gura mare şi am semnat împreună manifeste. M-aţi văzut în colțul cafenelei de vicii așteptându-mi (con)soarta şi m-aţi însoțit pe aleile îngândurate. V-am gătit sentimente gratinate stropite cu sos bechamel de speranțe şi aţi dansat valsul iubirii alătur de mine într-o frumoasă sală de bal cu candelabre de cristal.”

Presar Petale de trandafir în acelaşi caiet virtual şi păşesc cu emoţii pe firul poveştii Amprente Literare, o poveste ce o are, de data aceasta, ca protagonistă pe Popa Ana Gabriela, elevă în clasa a X-a, la un liceu din Bacău. O tânără care scrie proză de calitate, scrieri din care nu lipsesc acţiunea, mesajul, descrierile cu lux amănunt.

„Înainte să devină volume de poezie și proză, Amprente Literare este un cenaclu virtual găzduit de rețeaua Ning, în care s-au întâlnit oameni din toate colțurile țării, oameni care au vrut să-și cânte, să-și strige, să-și spună sufletul prin ceea ce scriu. Toate creațiile, fie proză, fie poezie, au trecut prin corecturi responsabile, modificări utile, sfaturi prietenești. Aici, oricine poate veni cu o părere atâta timp cât acea părere este funcțională. Mi s-a dovedit că persoanele de aici se dezic de sistemul „te laud, mă lauzi”. Se face treabă serioasă, dovadă că s-a ajuns deja la al doilea volum, în care am publicat și eu. Mă bucur că am avut ocazia să fiu printre acești mari oameni, că am ocazia să stau în continuare pe lângă ei și să mă formez. Muțumesc din suflet!”

Se pare că Moş Crăciun a fost la fel de darnic şi cu Elena Marin Alexe. Acesta a croit poveşti de vis în bradul Elenei şi ne invită să le ascultăm şoptindu-ne, la urechea pufoasă, Hai la plimbare. Îţi mulţumim, Elena, fiindcă faci parte şi din acest volum şi ne dorim să ne însoţeşti permanent în această plimbare literară.

Mulţumiri şi respect depun şi pe foile caietului virtual ce conţin numele celorlalţi autori incluşi în cel de-al doilea volum Amprente Literare: Ottilia ArdeleanuIoan Barb, Silviu Crăciunaş, Luca Radu Dupeş, Maria Oprea (Maminineta), şi Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), autori ale căror creaţii le puteţi lectura aici.

Lectură plăcută!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

O aventură galantă

UPDATE APEL!!!

„Circulă de câteva minute un apel de ajutor pe Twitter, pentru Mile Cărpenişan. Acesta este în comă la Spitalul Judeţean din Timişoara, în stare gravă. Are nevoie de sânge, grupa A2. Dacă ştiţi că aveţi grupa aceasta, vă rog fugiţi până la spital să ajutaţi cu un păhărel de sânge.”

Detalii legate de locul din Timişoara unde puteţi dona, găsiţi aici.

Am preluat apelul de la Dan Chichernea .

Vă mulţumesc !

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Ion Pribeagu
n. 27 octombrie 1887 Suliţa, judeţul Botoşani – d. 1971, Tel Aviv, Israel

Într-o searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O coniţã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Şi-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

Avea ochii ca doi aştri,
Nici cãprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptã
Nici prostuţã, nici deşteaptã.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.
Şi-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuinţã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.

Mi-a dat o cafea uşoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
Ş-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din faţã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.

Avea talia subţiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,
Nişte-îmbrãţişãri divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sãrutam prin beznã,
Nici pe nas şi nici pe gleznã,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuşe,
Ci bãrbat-su, Şmil din piaţã,
Nici cu cioc, nici cu mustaţã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã uşa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Şi stã Şmil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.

– Ce cauţi aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
– Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
…Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!

Restul n-are importanţã,
Nici spital, nici ambulanţã,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viaţa rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Şi aştept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.