Uncategorized

Gânduri

Un gând este doar o străfulgerare între doua nopţi lungi, dar această străfulgerare este totul.

Jules Henri Poincare

Scriu despre gândurile tale albe, mă joc cu ele, le alint şi le aşez cu grijă în scrinul întregit de vise. Îţi ating gândurile negre, le smulg din rădăcină şi le strivesc în pumni. Unesc gândurile, le privesc, le curăţ de petele durerii pentru a vedea nemurirea visului frumos.
Mă aşez în faţa sufletului tău plin de patimă şi îmi încălzesc trăirile la focul din şemineul existenţei. Pun ramuri de brad peste jarul din inimă şi îmblânzesc dorul, combin culorile sufletului pentru a-i simţi incandescenţa ce-mi cuprinde umerii goi de absenţa ta.
Îţi ating ochii plini de lacrimi pentru a topi primejdia furtunii, îi mângâi pentru ca tu să îmi zâmbeşti în mii de curcubee. Îţi privesc mâinile fragede cum gesticulează bucuria şi le venerez, le ating pentru a simţi tristeţea clipelor când nu au fost alintate.
Adun bucuria şi tristeţea în mâinile mele, iar atingerea mâinilor aduce bucuria vieţii în noi. Contemplu chipul tău duios şi trupul mi se încarcă de tihnă.
Privesc, ating, unesc, amestec, combin toate acestea pentru surghiunirea singurătăţii în doi.