Posts tagged “regrete

Lângă tâmpla ta

Dacă e vineri – e poezie pe pâine (Cristian Lisandru n.18 iulie 1968, Bucureşti)

 

 

Dintr-o inadvertenţă temporală
Te văd primindu-ţi vlaga prin perfuzii
Şi-mi eşti departe şi atemporală,
Supusă unor cinice infuzii.

Tot chinul tău îmi e tortură mie,
Tu eşti recompensată în durere,
Iar uneori în stres sau agonie,
Resentiment, dispreţ profund şi fiere.

Martirizată, te întorci umilă,
Să nu cumva să depăşim bugete,
Să nu cumva să ni se facă silă
De impostorii falselor regrete.

Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi,
Atât de pregătită pentru dramă
Că-mi vine să pictez cu of şi patimi,
Spre a te aşeza, concret, în ramă.

Tu nici nu ai nevoie de predicţii,
În tine stau prorocii ca-ntr-o casă,
Iar printre inconstante interdicţii
Eu te descopăr tragic de frumoasă.

Din mari procese eliminatorii
Tu reuşeşti să scapi nevătămată,
Reinventându-ţi stări compensatorii
Prin nebunia generalizată.

9 iulie 2011


Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul

În tine-am să mă-ntorc atunci când va fi timpul libovit,
Am să-ţi răpesc iubirea din gânduri, chinuri şi din trup
Şi- am să o exilez în mine ca să îmi fie stâlpul potrivit,
Ce îmi susţine toată viaţa nealterată-n feciorelnic chiup.

În tine-am să mă culc, aşa cum fac de o eternitate,
Voi insista să-ţi vindec aspru bezna de cazne şi regrete,
Ne vom iubi bolnav şi calm până vom dobândi imunitate,
Vom inscripţiona convulsii cu sânge-albastru pe perete.

În tine-am să m-ascund fără cerinţa de a mai ieşi,
Mă voi acoperi cu patima ce curge din nervul inimii,
Dorinţele letale din noapte până-n zori ne-or copleşi
Şi ne vor dărui fiori şi doar senzaţii unice drept premii.

În tine-am să păşesc domol şi sigur ca pe un templu,
Cu paşii mei voi arhiva iubirea persecutată de păcat,
Pe tălpi a-nmugurit doar fericirea adusă din periplu,
Iar sufletul cu doruri multe şi încredere tu l-ai placat.

În tine am să consult esteticul din viaţă expediat în vers,
Comprese din silabele iubirii am să-ţi încing pe buze,
Ne vor parcurge curioşii prin ziare ca pe un fapt divers,
Iar noi vom scrie invizibil tot ce-a fost fără a cere scuze.

În tine-am dansat primul şi cel mai incitant tango şi vals,
Cu tine primii paşi i-am învăţat din zbor şi am plutit pe nori,
Cu tine totul este absolut real, nimic din ce trăim nu-i fals,
Noi ne jucăm fatidic rolul, suntem proprii regizori şi actori.

În tine-am să concep nobila viaţă cu toată măreţia dânsei,
Vom lua-o de la minus către un infinit lipsit de nedreptăţi,
Vom fi disciplinaţi ca doi elevi chemaţi la sfat, în faţa clasei,
Vom da răspunsuri cu un surâs tendenţios, pe sub mustăţi.

În tine-am să devin efervescentă şi am să îţi fiu calmant,
În doze mici vei lua esenţa vieţii şi-ţi vei urma destinul,
Ne fuge clipa de prin buzunare şi ora azi devine diamant,
Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul.


Revendicăm iubirea

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Şuviţe-ai construit din fiecare vers,
Ai construit în jurul meu un univers,
În care ne trăim şahul de fericire.

Simt mângâierea ta moale şi mătăsoasă,
Atingerile tale-s fine precum caşmirul,
Trăim azi bucuria asemeni cu zefirul,
Ce suflă tare-n pânze făcând clipa spumoasă.

Amuşinăm tristeţi, dureri, regrete ,
Le transformăm pe toate în victorii,
Zălog am pus doar vise iluzorii,
Fixându-le pe muche de perete.

Nici demnitatea nu mai are căutare,
Stă relaxată –n alb de naftalină,
Am cumpărat un gram de adermină,
Să metabolizăm orgoliul prin uitare.

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Le simt parfumul din esenţă tare
Şi vom cânta că dragostea nu moare,
Chiar şi atunci când bate vânt de înrobire.

Revendicări diverse vin într-un ritm alert,
În fiecare colţ se strigă o durere,
Scrii pe asfaltul vieţii lucida ta părere,
Iubirea nu mai este demult un lucru cert.

Îmi place să afirm că viaţa e sublimă,
Că oamenii iubesc curat şi câtuşi de real,
Ne construim din vise destinul ideal,
Fără să fim trimişi vreodată în halimă.