Uncategorized

Lângă tâmpla ta

Dacă e vineri – e poezie pe pâine (Cristian Lisandru n.18 iulie 1968, Bucureşti)

 

 

Dintr-o inadvertenţă temporală
Te văd primindu-ţi vlaga prin perfuzii
Şi-mi eşti departe şi atemporală,
Supusă unor cinice infuzii.

Tot chinul tău îmi e tortură mie,
Tu eşti recompensată în durere,
Iar uneori în stres sau agonie,
Resentiment, dispreţ profund şi fiere.

Martirizată, te întorci umilă,
Să nu cumva să depăşim bugete,
Să nu cumva să ni se facă silă
De impostorii falselor regrete.

Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi,
Atât de pregătită pentru dramă
Că-mi vine să pictez cu of şi patimi,
Spre a te aşeza, concret, în ramă.

Tu nici nu ai nevoie de predicţii,
În tine stau prorocii ca-ntr-o casă,
Iar printre inconstante interdicţii
Eu te descopăr tragic de frumoasă.

Din mari procese eliminatorii
Tu reuşeşti să scapi nevătămată,
Reinventându-ţi stări compensatorii
Prin nebunia generalizată.

9 iulie 2011