Posts tagged “sentiment

Sentimentele vă menţin vii, barbarilor

au adormit sentimentele
în perna inimii şi-au cufundat
urechea stângă

sunt invitate de un vis
într-un porţelan cu ceai
în care au fost topite nemilos
granule de tinereţe
cuvinte cubice
din trestie de gând
gesturi începute cu înfrigurare
şi-apoi abandonate
de trupurile crude

dincolo de vis
se-aşterne în ferestre viaţa
care urlă în eter
sentimentele vă menţin vii
barbarilor
nu le reprimaţi

Geanina Lisandru

sentimnte


Delir

De câte ori nu mă ispitesc presimţiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect.

Emil Cioran

din ochiul camerei
îţi scriu amor năucitor
imaginar comprim sărut
pe coala sufletului tău
răsună câmpul de senzaţii
pe trupul alintat de mine
cu o privire verde

umerii arşi de voluptate
nasc amintiri mature
îţi conturez pe spate
un sentiment prelins
din abur proaspăt
de dorinţă
cărnoasele detalii
m-aruncă în delir


Te iubesc aşa cum ştiu

Iubirea care se poate preschimba în ură a fost, de fapt, o ură care se ignoră ca atare. Dacă urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată. Iubirea este o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte, şi viată.

George Meredith

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, total,
Să simţi iubirea mea etern cum te cuprinde,
Pe iarba ce s-a transformat în patul ideal,
Iar nopţile în file de poveste furibunde.

Sunt nopţi în care ne-afundăm plini de dorinţă,
Sunt nopţi în care fericirea ne-nvăluie profund,
Sunt nopţi în care patima îmi smulge din fiinţă,
Fiorul confident ce mă cuprinde blând.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, deplin,
Fără să-mi pese de reguli impuse şi absurde,
Sunt reguli ce s-au scris cu seva din pelin
Şi care astăzi vor cu insistenţă viaţa s-o inunde.

Atingerea devine capcană prinsă-n plete,
Pe care pui sărutul ce tainic ne-a cuprins,
Aroma să ne-mbie, frenetic să ne-mbete,
Cu roşul de pe buze , cu verdele din iris.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, desăvârşit,
Chiar şi atunci când sufletul îţi este trist,
Îţi capturez durerea ce ieri te-a ispitit
Şi o transform în soare ce-l prind în răsărit.

Ne strange-n braţe viaţa cu vânt, senin şi ploi,
Chiar dacă-i vară, iarnă şi toamnă de va fi,
Ne-aleargă timpul astăzi râzând pe amândoi,
Iar noi îi şoptim calm că îi curmăm o zi.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, ireproşabil,
Chiar şi atunci când ninge-n trup tău cu lacrimi,
Chiar şi atunci când tu eşti trist şi vulnerabil
Şi te gândeşti că viaţa e nălucă, dar şi patimi.

Sunt patimi prinse-n suflet cu nod din gând albastru,
Un suflet ce ascunde iubirea noastră mare,
Iubire ce ne acoperă c-un sentiment măiastru
Şi ne trimite întristarea în neant către uitare.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum îmi doresc,
O viaţă sau mai multe te voi iubi, fii sigur,
Trăiesc prin tine şi simt că-n tine cresc,
Atunci tu simţi şi vezi cum înfloresc , desigur.


Arta tăcerii

simțim nevoia de a elibera sufletul de strigătul interior
un strigăt ce așteaptă civilizat mântuirea
are acest drept după luni de tortură
picătura de liniște se prelinge
după orele interminabile de supliciu
nu am exilat șoaptele doar strigătul
pe care îl împrumut uneori
pentru a-i oferi sufletului momentul de respiro
arta tăcerii este calea certă
spre marea victorie a sufletului
ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac
inventez melodia tăcerii și o pun pe portativ de strigăt
îl transform în note pentru a da aripi gândirii
și viață șoaptei de diamant
tonalitatea îmi răscolește sentimentele
iar sufletul devine nobil
prin topirea strigătului obosit de tăcere

Tăcerea este spațiul în care omul se trezește.

OSHO



Vârsta de aur a dragostei

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Nichita Stănescu
(n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983)

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.

Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.


Inimi caste

UPDATE – ora 1 :15 – Un alt dar de excepţie primit de la prietena noastră Lady Allia . Mulţumim cu tot sufletul. Cuvintele sunt de prisos…


UPDATE – TASHA, PRIETENA NOASTRĂ, NE-A OFERIT UN DAR DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, O VACANŢĂ DE O SĂPTĂMÂNĂ ÎN ZONA NEGREŞTI-OAŞ. MULŢUMIM DIN SUFLET TASHA FIINDCĂ EŞTI CU SUFLETUL ALĂTURI DE NOI ŞI CREZI ÎN IUBIREA NOASTRĂ.

Norii lui Magellan împresoară susţinut
bolta inimilor noastre confiscată de iubire
o iubire tăgăduită de suveranii acestei lumi
ne ţinem strâns de mână sub mantia timpului
reiterăm obsesiv descântecul de viaţă
ce ne-a unit perpetuu şi ne-a însufleţit

într-o scenetă neornată cu gesturi teatraliste
este o piesă simplă a două inimi caste
ce dezrădăcinează focar de sentimente
în plină avalanşă de trăsnete ilustre
înlănţuind privirea cu patimi neştiute
ne place să atingem zenit de fericire
în plină simfonie a ploilor latente
ce-aşteaptă-nmiresmarea întregului absurd