Posts tagged “sentimental

Alături de tine

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.

G. J. G. Marquez

alături de tine
viaţa capătă candoarea nufărului
în care am învăţat să plutesc
fără să-mi fie teamă
de necunoscutul riscant
ce mă pândea până ieri
la tot pasul

dacă nu ne-am fi întâlnit
te-aş fi plăsmuit din verdele fraged
al frunzei de plumieră
pentru a ne descoperi
în cea mai pură cromatică sentimentală
pe lacul speranţei
unde apa ne-ar fi potolit setea de iubire

acalmia oferă răgaz fericirii
pictând nervuri proeminente
pe destinele noastre
ancorate în realitatea palpabilă

mă atingi, mă simţi, mă guşti
petală cu petală


Dragostea, doar dragostea

Luna , eu şi doar o stea ce liniştea îmi înstela
Şi-n colţ cu vrajă ea purta dragostea, doar dragostea.
Zâmbea pe cerul parfumat un colier carmeolat,
De fericire scânteia dragostea, doar dragostea.

Perdea un nor a tras căzând ca să adulmece un gând,
Un gând ce cu inspir cânta dragostea, doar dragostea.
Un astru doarme liniştit cu-a lui prinţesă de fistic,
Şi dintr-o coajă răsuna dragostea, doar dragostea.

Mă uit atent şi spun uimit,un munte-aici a poposit,
Era doar norul ce păzea dragostea, doar dragostea.
Stârnit de curiozitate stau într-un ochi de simplitate,
Ce printr-o lacrimă scurgea dragostea, doar dragostea.

Când ridic ochiul , ce să vezi, e dimineaţă printre vieţi,
Iar glasul tău îmi mângâia dragostea, doar dragostea.
Trimiţi un zâmbet către mine şi gânduri pline de iubire,
De vină este numai ea, dragostea, doar dragostea.

În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.

Mircea Eliade


Extreme

mă asaltează gândurile
strânse-n buchetul optimismului
în care prind azi fire de viață
trăită la extreme
leg buchetul cu fundă de dor proaspăt
pe care scriu despre bețiile colosale de iubire
sub astrul selenar
ce a declanșat seisme sentimentale
înfometat de iubire îmi susuri la ureche

„rămâi lângă mine
până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
sunt un lup singuratic care te transformă în lună
şi urlă către tine privindu-te în ochi

îți mângăi părul iar tu rupi
un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii
îl depui pe peronul sufletului meu
în așteptarea trenului
care ne va conduce către galaxii eliptice

Versurile subliniate cu roşu sunt nu numai rostite ci şi scrise de Cristian Lisandru.

Privesc viața precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea să nu ajung la destinație, dar măcar merg la clasa întai.

Arthur Buchwald



Picătură cu picătură – Cristian Lisandru

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Cristian Lisandru

Am intrat în iubire pe „sens interzis”
Şi am fost amendat de un poliţist
Care a considerat că un îndrăgostit
Trebuie să sufle şi în fiolă…
Eram beat de tine, recunosc,
Aşa că am plătit amenda cu zâmbetul pe buze.
Mi s-a ridicat carnetul de conducere
Pe care nici nu îl am
Şi am fost îndrumat către
Un centru de dezalcoolizare sentimentală…
Comparaţia dintre dragoste şi alcool
Pare deplasată…
Cu toate acestea, te beau în fiecare zi,
Peste măsură,
Umblând pe stradă mahmur
Din cauza ta…
Medicul care m-a primit
Mi-a recomandat să te evit,
Să mă mut undeva la ţară
Şi să şterg din address book datele tale
De identificare…
Mi-a prescris o gamă largă
De calmante şi somnifere,
Aşa că în prima noapte am dormit ca un prunc…
Începând cu cea de-a doua noapte
Medicamentele nu au mai avut nici un efect,
Motiv pentru care am ieşit pe fereastră,
Am sărit gardul sanatoriului
Şi am bătut la uşa ta
Pentru a te bea din nou,
Picătură cu picătură,
În fiecare zi…

Cristian Lisandru