Construiţi iubirea doar din palisandru
Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta – în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama.
Omar Khayyam
Metamorfoze
Artistul, sub puterea iertării, trebuie să aibă încredere în el însuşi şi să asculte pe singurul său stăpân: Natura
Pierre Auguste Renoir
Sărut pe suflet
Îl ţin ascuns de teamă să nu-l fure ,
Orgolioşii ce nu pot să-ndure,
O mare frumuseţe sufletescă,
Din care-avea iubirea să renască.
Mi-ai pus pe frunte mâna ta cea blândă,
Ce astăzi, gândurile rele le alungă,
Şi orice-aş face cu-ntreaga mea fiinţă,
Nu e de-ajuns, deşi am pus multă dorinţă.
Este dorinţa ce-n mine a născut,
Atunci când sufletul vorbeşte, desi-i mut,
Un alt sărut topeşte-ntreaga gheaţă,
Iar sufletul se va trezi la viaţă.
O viaţă plină de frumos şi bun,
Pe care tu aşterni zilnic minuni,
Minuni ce strălucesc de-atâta fericire,
Când sufletul e peste normă, de iubire.
Mă iei în braţe cu tandreţe,
Scrii flori ce ştiu să mă răsfeţe,
Îmi pui sărut pe fiecare deget,
Un val de dor mă prinde fără preget.
Un dans de mare frumuseţe a-nceput,
Iar tu continui iubirea cu-n sărut pe gât,
Un sărut tandru, calm şi dulce,
Care mă duce în uitare, la răscruce…
Mă-nveţi ce e iubirea, primul pas
Îl fac cu teamă, dar accept un vals,
Un vals ce ne-a cuprins pe amândoi
Şi ne iubim cu patimă, în ploi.
Îţi place ploaia, o iubeşti nespus,
Îmi spui mereu când soarele-a apus,
Că mă iubeşti, eşti tare fericit,
Cum n-ai fost niciodată, deşi ai mai iubit.
Iubirea noastră mută şi frumoasă,
Mă face dintre toate, cea aleasă,
Nu ştiu să-ţi spun prea mult despre iubire,
Dar lacrimi am în ochi de fericire.
O fericire ştiută doar de noi,
Străpunsă aprig doar de vânt şi ploi,
Şi-i timpul să-nţeleagă toţi şi toate,
Iubirea noastră-i veşnic doar în şoapte.
GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE… – Cristian Lisandru
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Cristian Lisandru(n.18 iulie 1968 – Bucureşti)
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
Destinul
Destinul îmi sărută talpa,
Presară catifea pe deget,
Pictează colier pe palma,
Ce-ţi scrie dragoste în cuget.
Destinul îmi oferă hrană,
E pregătită din mult dor,
Îmi face din dorinţă cană,
În care patima are izvor.
Destinul în clepsidră scurge,
Clipele în care mi-ai şoptit,
Cum sângele prin vene curge,
Pompând destinul clocotit.
Destinul mistuie tristeţea,
Şi o transformă-n şevalet,
Apoi pictează tinereţea
Păzită straşnic de-un valet.
Sursa foto – http://www.pixdaus.com
Destinul ne incita la visare,
Din vis ne construieşte scară,
Pentru a urca plini de candoare,
Către iubirea ce azi ne înfioară.
Destinul calm ne suflă-n pânze,
Ca să plutim spre lumea nouă,
Tot el clădeşte pe verdele din frunze,
Speranţa prinsă-n bob de rouă.
Destinul ne înalţă casă mare,
Dintr-un asteroid plin de mister,
Aşterne dragostea-n sertare
Şi –n camere, doar la parter…
Destinul sădeşte în dubii flori,
Ce-ncoronează tâmpla maiestuos
Şi umple gândurile de fiori,
Scăldându-le în trupul tumultuous.
Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.
Noaptea de mai de Ștefan Octavian Iosif
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Ștefan Octavian Iosif
(11 septembrie 1875, Braşov – 22 iunie 1913, Bucureşti)
Plăsmuiri din basme
M-au împresurat?
Aripi de fantasme
Poate-au scuturat
Aur peste ele?
Cine dete, oare,
Strai de sărbătoare
Gândurilor mele?
Stau încremenit —
Parcă niciodată
N-am mai pomenit
Noapte-aşa-nstelată,
Floare de cireş
Mai strălucitoare,
Tril mai fără greş,
De privighetoare!
Luna iese-acum
Şi-n albastra noapte
Ninge-argint pe drum,
Umple tot de şoapte;
Adâncite-n vis
Florile grădinii,
Gingaşul narcis,
Iasomia, crinii,
Trandafirii-nvolţi,
Sub catapeteasma
Uriaşei bolţi,
Îşi unesc mireasma;
Taine din poveşti
Murmură-n fântână…
Unde zăboveşti,
Dulcea mea stăpână?
Tremură de dor
Gândurile mele:
Nu te-nduri de ele
Tu, stăpâna lor,
Care-n orice floare
Pui un curcubeu —
Tu, surâzătoare
Rază-n plânsul meu?
Arta tăcerii
simțim nevoia de a elibera sufletul de strigătul interior
un strigăt ce așteaptă civilizat mântuirea
are acest drept după luni de tortură
picătura de liniște se prelinge
după orele interminabile de supliciu
nu am exilat șoaptele doar strigătul
pe care îl împrumut uneori
pentru a-i oferi sufletului momentul de respiro
arta tăcerii este calea certă
spre marea victorie a sufletului
ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac
inventez melodia tăcerii și o pun pe portativ de strigăt
îl transform în note pentru a da aripi gândirii
și viață șoaptei de diamant
tonalitatea îmi răscolește sentimentele
iar sufletul devine nobil
prin topirea strigătului obosit de tăcere
Tăcerea este spațiul în care omul se trezește.
Gelozie, gelozie…
UPDATE – ora 18 37 – DACĂ – numai din cauza vitezei – AM UITAT SĂ TREC PE CINEVA ÎN BLOGROLL, VĂ ROG SĂ-MI ATRAGEŢI ATENŢIA.
UPDATE – am primit acest premiu
de la Cristian Lisandru, Tasha, Dan Ioaniţescu, Mihaela130 , Silvo, Ale. Ţin să le mulţumesc pentru că s-au gândit la mine… Un premiu special pe care îl voi da şi eu mai departe către cinci prieteni de blogosferă… Mai întâi trebuie să postăm nişte reguli, aşa că vă rog să le citiţi cu atenţie:
Iată cele cinci îndatoriri ale premianţilor:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
Cele cinci bloggeriţe nominalizate pentru acest premiu sunt: Mariana, Elena Marin Alexe, Raza de Soare, April, Lady Allia.
Gelozie, gelozie
îmi faci sufletul hârtie
care arde zi şi nopte
aruncând scântei de şoapte
ce s-aşează la ureche
ca molima-n haină veche
şi-mi răpeşte zâmbetul
îmi bântuie spiritul
îmi dă palme deseori
pe spate-mi pune nori
mintea mi-o înceţoşează
gândurile le blochează
limba mi se-mpleticeşte
în urechi nervul plesneşte
buzele nu m-ascultă
limba mi se face plută
părul vertical îngheaţă
roşu se aprinde-n faţă
flăcări scot apoi pe nas
conştiinţa-mi zice pas
umeri-i rotesc nervos
viaţa mi-ai întors pe dos
gelozie, gelozie
mă împingi spre nebunie
gândurile toate-mi sunt
la doi metri sub pământ
nu mai văd, nu mai aud
totu-mi pare strâmb şi slut
cu voinţă şi răbdare
te trimit azi în uitare
vreau să scap de tine mâine
asta inima îmi spune
vreau să sper c-aşa va fi
şi nu m-oi mai perpeli
voi sădi încredere
acolo unde-i durere
şi îmi voi lăsa iubirea
să cunoască nemurirea.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.