Să mă iubești la umbra verde a mării, În casa țărmului lovită insistent de val, Să-mi scrii cu gândul pe nisipul dat uitării, Doar fraze-gesturi intrate-n agonal.
Să mă iubești barbar și subjugat de vicii, Pe fulgii presărați de sarea mării calme, Să transformăm perla și scoica în ospicii, Să-mi ungi trupul cu dorul exalat de palme.
Să mă iubești când soarele îmi arde sânii
Cuprinși de frenezia atingerilor tale,
Să muști avid din albul învolburat al cărnii
Ce geme-năbușită sub mâna ta cea moale.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.