Posts tagged “stele

Părinții

Ne iubiți absolut, fără drept de apel,
Vă faceți din viață, permanent, un duel,
Luptați cu durerea de-a ne ști fericiți
Și zece de nașteți, toți vă sunt favoriți.

Blânzi și severi deopotrivă ne sunteți,
Ne vreți educați, buni și isteți,
Din timp, câteodată, noi facem măcel,
Uităm și de voi, și de noi, de altfel.

Când suntem copii prea puțin v-ascultăm,
Tot noi vă contrăm, tot noi vă certăm,
Pricepem acestea când suntem părinți,
Îndurăm, cărunțim și strângem din dinți.

Vă iubim ca și voi, fără drept de apel,
Ne sunteți în viață, constant, un model,
Luptăm cu durerea atunci când plecați
Și stele veți fi, și pe noi ne vegheați.

Geanina Lisandru

geanina lisandru parintii


Remember – Bal cu casa închisă

noaptea plăsmuieşte iubiri
le aşază în Car
pune hamul de stele
şi-l trage cu dinţii cerului
către balul teluric

iubirea noastră
îmbracă rochie
ţesută din spuma norilor
îşi pune conduri Venus
topeşte celestul într-un vals
sub cupola Universului

luna a vândut biletele
pe poveşti de iubire
este primul bal
care se va desfăşura
cu casa închisă

Geanina Lisandru

geanina lisandru


Remember – Vreau

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Vreau să ne iubim ilogic,
Chiar de-om fi blamaţi de toţi,
Să ne construim zid fonic
Din iubirea ce mi-o porţi.

Vreau iubire desuetă,
Ca-n vremea lui Robin Hood,
Vreau să prinzi în arbaletă,
Săgeţi unse cu dor surd.

Vreau să ne dansăm destinul
Printre stele şi planete,
Din tango să luăm preaplinul
Zilelor ce-au să ne-mbete.

Nu-i beţie din trufie,
Este de altă sorginte,
Este vinul stors din vie
În paharul de cuvinte.

Lumea toată-i îngheţată.
Când ne-mbrăţişăm cu foc,
Vreau să grafiem pe soartă,
Trifoi verde cu noroc.

Vreau să ne iubim prin ploi
Calde şi pline de viaţă,
Ne îmbracă pe-amândoi,
În dantelă ne răsfaţă.

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Geanina Lisandru


Dacă…

Întâmplări bizare, minuni, stele, zile ce se scurg absurd de repede, clipe de poveste, o pânză şi zece pictori pentru un singur tablou în care se oglindeşte chipul celei pe care o iubim şi căreia nu ne temem să-i mărturisim „Cât eşti de frumoasă!”

Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Prima zi de marţi din anul ce tocmai a păşit în sufletele noastre. Îmi doresc ca toţi cititorii mei să aibă prin toate buzunarele iubire, cele mai curate sentimente, fericire în priviri şi sănătate pentru a se bucura de toate celelalte.
Tălpile mele păşesc cu grijă prin nămeţii de cuvinte ce s-au aşternut şi astăzi pe blogurile oamenilor dragi, a celor care scriu cu plăcere, din pasiune şi respect pentru cei îndrăgostiţi de lumea minunată a literelor.

Din doi paşi şi-o săritură sunt la Cristi-n bătătură. Lisandru şi-a mutat tot arsenalul literar şi sentimental „ sub ochi de pescăruş”. Este hotărât să vegheze comorile iubitei „ascunse în suflet în ochi în trup” de ochii vigilenţi ai „fantomele corsarilor”.
Dincolo de orizontul Blogului Literar

se prelinge întunericul
pe umeri
sânii sunt poleiţi selenar
pâlpâie carnea
frisoanele dorinţei
aprind focuri bengale

Nu ocoliţi această noapte cu lună plină în care

doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă
prin glasul tău

Nu părăsesc decorul, mă prind în hora celestă pentru a simţi că trăiesc. O călătorie dis de dimineaţă prin „voaluri de ceaţă”, nu ratez un joc copilăresc cu „doi fulgi prinşi în zbor”. Mă prinde amiaza  spunând Hai la plimbare, pe-o rază de soare, iar seara mă ajută să mă cufund discret în lumea viselor. Credinţa, iubirea şi tot universul conturează astăzi mesajul poeziei scris de Elena Marin Alexe.

Poartă amiaza pe umerii grei
Raze de soare zâmbind obosit,
Mângâie-n treacăt cu palmele ei
Bruma de-argint care-abia s-a trezit.

Trezirea la realitate, ieşirea dintre nori şi aducerea capului pe umeri se impune după ce am intrat pe uşa blogului Pro Atitudine. Florentin Lehaci ne indrumă paşii prin LABIRINTUL CRIZEI şi anunţă ferm că „A expirat termenul de grație ocazionat de sărbători!”

Era bine printre stelele Elenei Marin Alexe, printre versurile pasionale şi piraţii lui Cristian Lisandru, însă realitatea strigă : „Începutul de an se zbate din nou în austeritate și criză, în ipocrizie și demagogie, în dezamăgiri și resemnare! Undeva în profunzimea sufletului ne luptăm să nu ne fie ucisă ultima rază de speranță, deși suntem conștienți că vom vorbi despre vremuri bune doar la timpul trecut.”

Vă invit să nu părăsiţi visul, dar nici realitatea şi, fără suflet şi cuget înveninat , să asistaţi prin lectură cum „concluziile devin sofisme într-un univers creator”. Respiraţi calm şi încercaţi să desluşiţi paşii literari de la 3 A.M. Gabriela Ana Popa, printre Petale de trandafiri, aşterne o poveste numai bună pentru insomniaci, şi nu numai.

„O cunoscuse într-un bar. S-au plăcut. Vinul le-a picurat iluzii în stomac, iar ele s-au urcat la cap. I se părea frumoasă, chiar dacă nu putea să-i distingă trăsăturile feţei, aburii alcoolului îi înceţoşaseră privirea. Nici nu mai ştia cum o chema. Ah, da: Eliza. S-a prezentat ieri la biroul lui, de mână cu o miniatură drăgălaşă a ei. Bineînţeles, nu a recunoscut-o aşa că a trebuit să-i reamintească de o noapte rătăcită în negura trecutului.”

Nu părăsim zona celestă la final de 3 ceasuri bune, ziua de astăzi îi este dedicată. Sorin Petrache este întrebat de către fiul său: „Tata, când vine eclipsa? „
Puteţi afla despre „singura eclipsă de Soare de care se vor bucura românii în următorii patru ani” lecturând ceea ce a prins în fila virtuală a blogului său, …jocul nu e greu, pe ape…, Virtualkid.

Prin foc, frig, răceală, flăcări şi întrebări  ne trece  Gabriela Elena. Cu „Sete de Foc” desenează permanent căldură în sufletele noastre, o căldură care să topească „toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului…”

Aţi vrut sau nu, astăzi v-am plimbat printre stele, lună, soare şi gheaţă, v-am invitat să visaţi că realitatea va fi aşa cum sperăm cu toţii, plină de iubire, verticalitate, seriozitate, fără oportunişti şi infatuaţi.

Visaţi realitatea, dragii mei dragi, lecturând bloguri pe care merită să păşiţi zilnic!

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

Geanina Lisandru

Explozii de iubire

Pictez, sculptez pe trupu-ţi
Troian fierbinte de iubire,
Bulgării albi şi muţi
Devin fiori prinşi în safire.
În delicata-ţi palmă
Nasc dulci nămeţi de fericire
Timid pun şi cu teamă
Gheţari topiţi de-a ta privire.
Un freamăt, o dorinţă
O stea din Car îţi dăruiesc,
Tresaltă cerul a neputinţă
Când viaţă-n trup eu îţi sădesc.

Şirag de braţe îţi pun la gât,
În păr aştern stele de vată,
Te strâng cu dor şi te sărut,
Vibrezi de dragoste-mbătată.
Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,
Topesc pe buze gând ascuns,
Strivesc obrazul fremătând de bine,
Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.

Strâng cu putere trup contorsionat
De flacăra nebună,
Ridic spre cer gând de păcat
Şi-un strigăt către lună.
Iar pe urechi de catifea, firesc
Presar dans de cuvinte,
Şoptesc frenetic”Te iubesc”,
Tresari şi arzi în gând fierbinte.

 

Geanina Lisandru


Iubire amanetată

ne este atins permanent
sufletul de cuvinte ce i-au dat greutate
precum pietrele de moară
sensibilitatea i-a fost încreţită de palavre
se simte pustiit şi mutilat
de absenţa iubirii ce înflorea cândva
în floarea de cireş a adolescenţei
pe banca timpului din parcul vieţii
este la mare căutare perfecţiunea trupului
plasat la fiecare colţ al destinului
ironizând sentimentele feciorelnice
amanetez iubirea pentru veşnicia sufletului
celor ce încă mai cred că verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele

Adevarata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aştepti nimic în schimb.

Antoine de Saint-Exupery


NINGE PESTE MINE

Ninge peste oceanul gândurilor mele,
Flori de nea se prind în păr pârtii aşternând,
O mână vâsleşte în fluviu de stele,
O alta pune note în harpă de suflet vibrând.

Ninge peste râul ce-mi curge prin vene,
Peşti de omăt se zbat în culoare de clocot,
Se sparge o venă, inundând trupul până la gene,
În alta răsună cristalele ploii în ropot.

Ninge peste câmpia din sufletul meu,
Roşu de mac îngheaţă pe buzele arse,
O buză sculptează în gheaţă curcubeu,
O alta alungă cuvintele-mpietrite şi false.

Ninge peste munţii de pe umărul drept,
Verde de brad cerne-n ochi doar speranţă,
Un ochi îmi zâmbeşte şi-mi spune să fiu înţelept,
Un altul mă-ndeamnă să scriu despre viaţă.

Ninge peste eternitatea trupului meu,
Albastru de cer scutură fluturi de gheaţă,
Un trup întinde mâinile instantaneu,
Un altul îi cuprinde mâinile şi le răsfaţă.


Cântecul mării

Gânduri creionate din spumă şi sare,
Rânduri scrise pe ţărm şi pe mare,
Cântec aruncat în larg de sirene,
Despre iubiri prinse-n anemome perene.
Valuri dansând pe ringuri de stâncă,
Vârtej ce te prinde în braţe de apă adâncă,
Nisip ce-ţi sărută talpa brodată cu perle
Desprinse din scoici şi din stele.
Orizont alintând umeri gingaşi de val,
Curcubeu croşetând pentru spatele mării un şal,
Soare ce-mbracă în raze de foc trup de plajă,
Pe care sunt scrise poveşti aurite cu vrajă.