Posts tagged “surâs

Remember – Indicii cotidiene

Curioşi nevoie mare întreabă cercetătorii,
Ce tot plăsmuim de-o vreme de sălăşluim astfel,
Ici, pe mapamondul unde doar locuitorii
Joacă viaţa ca la carte şi nu mai surâd defel.

Ne-au pus liste de-ntrebări, vor indicii în detaliu,
Dacă suntem rezonabili, dacă ne iubim deplin,
De dureri ce ard în suflet sau de suntem în travaliu,
Dacă ne-au servit chimiştii eprubete cu venin.

Jurnaliştii dau năvală, vor răspunsuri pertinente,
Întrebările curg fluviu ca pe flux Mediafax,
Contestăm cotidian acţiuni ce nu-s prudente,
Spunem clar şi răspicat, noi nu ne iubim prin fax.

Mă încearcă doar tristeţea că nu ai venit spre mine,
De-un mileniu te aştept , am pierdut secunde mii,
Unii au râs cu poftă mare când le povesteam de tine,
Crezând că am luat-o razna fiindcă te-aşteptam să vii.

Acum văd că eşti cu mine, spun că este ireal,
Să iubeşti cu pasiunea vulcanului ce-şi revarsă
Lava care înfioară tot ce-atinge în real,
Iar apoi ne exilează şi ne spun că nu le pasă.

Te iubesc cu nebunie printre întrebări difuze,
Printre obstacole sădite de invidioşi prin viaţă,
Stăruinţele perfide vin acum să mă distreze,
Şi întreaga infamie se transformă în paiaţă.

Întregim chestionarul, să le facem azi pe plac
Tuturor ce văd iubirea ca pe o piatră de moară,
Să certificăm cu râvnă un sărut roşu de mac,
Să ne scriem fericirea chiar de-ar fi unii să moară.

Geanina Lisandru


Indicii cotidiene

Iubirea de ţi-o pierd, îmi pierd făptura-ntreagă.

Alexander Pope

Curioşi nevoie mare întreabă cercetătorii,
Ce tot plăsmuim de-o vreme de sălăşluim astfel,
Ici, pe mapamondul unde doar locuitorii
Joacă viaţa ca la carte şi nu mai surâd defel.

Ne-au pus liste de-ntrebări, vor indicii în detaliu,
Dacă suntem rezonabili, dacă ne iubim deplin,
De dureri ce ard în suflet, dacă suntem în travaliu,
Sau de ne-au servit chimiştii eprubete cu venin.

Jurnaliştii dau năvală, vor răspunsuri pertinente,
Întrebările curg fluviu ca pe flux Mediafax,
Contestăm cotidian acţiuni ce nu-s prudente,
Spunem clar şi răspicat că nu ne iubim prin fax.

Mă încearcă doar tristeţea că nu ai venit spre mine,
De-un mileniu te aştept , am pierdut secunde mii,
Unii au râs cu poftă mare când le povesteam de tine,
Crezând că am luat-o razna fiindcă te-aşteptam să vii.

Acum văd că eşti cu mine, spun că este ireal,
Să iubeşti cu pasiunea vulcanului ce-şi revarsă
Lava care înfioară tot ce-atinge în real,
Iar apoi ne exilează şi ne spun că nu le pasă.

Te iubesc cu nebunie printre întrebări difuze,
Printre obstacole sădite de invidioşi prin viaţă,
Stăruinţele perfide vin acum să mă distreze,
Şi întreaga infamie se transformă în paiaţă.

Întregim chestionarul, să le facem azi pe plac
Tuturor ce văd iubirea ca pe o piatră de moară,
Să certificăm cu râvnă un sărut roşu de mac,
Să ne scriem fericirea chiar de-ar fi unii să moară.


Noaptea de mai de Ștefan Octavian Iosif

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Ștefan Octavian Iosif
(11 septembrie 1875, Braşov – 22 iunie 1913, Bucureşti)

Plăsmuiri din basme
M-au împresurat?

Aripi de fantasme
Poate-au scuturat

Aur peste ele?
Cine dete, oare,
Strai de sărbătoare
Gândurilor mele?

Stau încremenit
Parcă niciodată
N-am mai pomenit
Noapte-aşa-nstelată,

Floare de cireş
Mai strălucitoare,
Tril mai fără greş,
De privighetoare!
Luna iese-acum

Şi-n albastra noapte
Ninge-argint pe drum,
Umple tot de şoapte;

Adâncite-n vis
Florile grădinii,
Gingaşul narcis,
Iasomia, crinii,
Trandafirii-nvolţi,

Sub catapeteasma
Uriaşei bolţi,
Îşi unesc mireasma;
Taine din poveşti

Murmură-n fântână…
Unde zăboveşti,
Dulcea mea stăpână?
Tremură de dor

Gândurile mele:
Nu te-nduri de ele
Tu, stăpâna lor,
Care-n orice floare

Pui un curcubeu —
Tu, surâzătoare
Rază-n plânsul meu?


Saltimbancul

Sunt un saltimbanc excentric, amuzant,

Surâsul vi-l aduc instantaneu pe faţă,

Mâhnirea –mi invadează chipul în mod stresant,

Iar privitorii nu cunosc ce e la mine-n viaţă.

Lumina din priviri stârneşte admiraţii,

Iar masca străluceşte tainuind tristul chip,

Sunt ostenit şi nu vreau să fac declaraţii,

Toţi mă tratează astăzi ca pe-un stereotip.

Mă hazardez în tumbe prea des pe scena vieţii,

Orice obstacol vine sar peste el cântând,

Gust clipele frumoase sub roua dimineţii,

Iar noaptea dorm visând la ele surâzând.

Sunt plin de prochimene de care voi nu ştiţi,

Chiar dacă râd pe scenă din zi şi până-n noapte,

Durerea mea din suflet nu vreau să o trăiţi,

Sunt doar un saltimbanc ce creionează fapte.

Sunt saltimbancul singur ce nu are poveste,

De mă iubiţi voi spune asta în gura mare,

Iubirea de-o găsiţi , vă rog să-mi daţi de veste,

O tot aştept de mii de ani cu multă nerăbdare.

Am plâns constant în spate, nicicând aici pe scenă,

Şi am ascuns tristeţi, dureri, ca voi să nu simţiţi,

viaţa mea întreagă este doar o dilemă,

Pe care nimeni, nici voi n-o intuiţi.

Vreau să primesc cu drag o dulce mângâiere,

Vreau să iubesc şi să ofer iubire,

Vreau ca aceasta doar să fie adiere,

În suflet să-mi aducă bucăţi de fericire.