Posts tagged “tarm

Remember – Să mă iubești

Să mă iubești la umbra verde a mării,
În casa țărmului lovită insistent de val,
Să-mi scrii cu gândul pe nisipul dat uitării,
Doar fraze-gesturi intrate-n agonal.

Să mă iubești barbar și subjugat de vicii,
Pe fulgii presărați de sarea mării calme,
Să transformăm perla și scoica în ospicii,
Să-mi ungi trupul cu dorul exalat de palme.

Să mă iubești când soarele îmi arde sânii
Cuprinși de frenezia atingerilor tale,
Să muști avid din albul învolburat al cărnii
Ce geme-năbușită sub mâna ta cea moale.

Geanina Lisandru

geanina lisandru sa ne iubim3


Remember – De va fi să plâng, iubite…

De va fi să plâng, iubite, fiindcă viaţa-i agresivă,
De va fi să-ţi spun, cândva, că renunţ la tot şi toate,
Voi zâmbi atunci, iubite, voi călători pasivă,
De pe ţărm în largul mării, chiar de-mi spui că nu se poate.


Când voi fi mai îmbufnată, ostenită-nlăcrimată,
Înotând prin mari probleme într-o viaţă nebunească,
Îţi voi grafia pe suflet frumuseţi din nor de vată
Şi-atunci vom trăi iubirea ca fiind numai a noastră.


Despre barbaria vieţii, am să-ţi scriu numai în versuri,
Despre-ntregul Univers, am să-ţi povestesc mereu,
Am să-ţi scriu despre iubire, am să scriu şi despre certuri
Şi am să sădesc, cu grijă, dragostea, respectul meu.


Fericirea defilând nu îmi place nici în glumă,
Cupa plină de viaţă mă provoacă la fiestă,
Din dicţionarul minţii iau acum o vorbă bună
Şi-i dau drumu-n largul mării protejată doar de vestă.


M-am lăsat strânsă în braţe cu o mare pasiune,
Printre stele căzătoare, printre valuri spumegânde,
Ne-am iubit cu nebunia ce-a înnebunit o lume,

Şi apoi am privit spre lume să vedem de cine râde.


Te voi venera, iubite, toată viaţa ţi-o ofer,
Ca să simt asedierea clipelor de fericire,

Bucuria şi tristeţea le voi desena pe cer
Terminând desenul simplu cu-o poveste de iubire.


De va fi să plâng, iubite, fiindcă viaţa-i agresivă,
De va fi să-ţi spun, cândva, că renunţ la tot şi toate,
Voi zâmbi atunci, iubite, voi călători pasivă,
De pe ţărm în largul mării, chiar de-mi spui că nu se poate.



Tu eşti

Tu eşti prezent şi viitor,
Tu eşti speranţă şi iubire,
Tu eşti tot ce înseamnă dor,
Tu eşti destin şi împlinire.

Tu eşti corabie pe mare,
Tu eşti catargul ce mă-ndrumă,
Tu eşti colacul de salvare,
Tu eşti un val cu multă spumă.

Tu eşti nisipul ce mă arde,
Tu eşti stânca ce mă păzeşte,
Tu eşti culoarea din smaralde,
Tu eşti scoica ce mă-nveleşte.

Tu eşti apus şi răsărit,
Tu eşti capăt de ţărm stingher,
Tu eşti tot ce eu mi-am dorit,
Tu eşti felia mea de cer.

Tu eşti şi marea din ocean,
Tu eşti iubirea mea sărată,
Tu eşti ce am şi ce nu am,
Tu eşti şi soarta nefardată.

Tu eşti furtună, dar şi soare,
Tu eşti tot ceea ce eu sunt,
Tu eşti în viaţa mea culoare,
Tu eşti tot ce e bun şi sfânt.

Tu eşti ozon şi mângâiere,
Tu eşti atingeri şi sărut,
Tu eşti tot ceea ce nu piere,
Tu eşti poftă, fior tăcut.

Tu eşti ploaie, dar şi furtună,
Tu eşti soarele după ceaţă,
Tu eşti iubirea mea nebună,
Tu eşti dorinţa mea de viaţă.


Te caut în singurătate

Eşti departe, iubito, eşti mult prea departe,
Te caut de veacuri, în singurătate,
Nu am somn nici ziua, nu am somn nici noaptea,
Sperând să găsesc mângâierea, şoapta.

Dimineaţa stau, privesc răsăritul,
Iar spre seară, singur absorb asfinţitul
Şi mă-ntreb mereu trist şi resemnat,
Ce caut de ani, în valul înspumat?

Sunt mereu pe ţărm, privesc către mare,
Caut cu privirea, ceva ce nu doare,
Te caut pe tine şi nu-mi pierd speranţa,
De a te găsi noaptea , poate dimineaţa.

Revin adesea la ţărm cu sufletul cast,
Mă uit către cer puţin întristat
Şi îmi spun că poate într-o zi voi fi,
Cel mai fericit din câţi or trăi.

Sper, deşi speranţa pentru mine-i gri,
Nu e verde sigur şi nicicând n-oi şti,
Dacă ”eu şi tu” ne vom întâlni,
La ţărm dimineaţa pentru a ne iubi.

Îmi doresc din suflet să te întâlnesc,
Pentru ca apusul să nu-l mai găsesc,
Singur în nelinişti ce mă ameţesc,
Căutând iubirea în ritm nebunesc.

Dacă aş dormi, poate aş visa,
Cum va fi de azi toată viaţa mea,
Dacă-ai să apari dintr-un răsărit,
Pentru a deveni un vis împlinit.

Am să-ncerc iubito, să ţin ochii-nchişi,
Întins pe un ţărm sau mergând târâş,
Prin clepsidra-ntinsă pe plaja generoasă,
Ce te desenează nespus de frumoasă.

Ochii ţi-i pictează cu spuma din mare,
Buzele din valuri mari şi-nşelătoare,
Trupul de sirenă mintea-mi invadează,
Prospeţime, inocenţă, frumuseţe, viaţă.

Acest vis sublim sper să se-mplinească,
Mire eu voi fi, tu, a mea mireasă,
Corali şi meduze veşmânt alb şi-au pus,
Martori ne vor fi, naşi, prieteni îs.


Singurătatea spulberă certitudini adânci, născute de prezenţa altora, în faţa cărora suntem siliţi bravăm, stăpâniţi de o dorinţă obscură de a stârni în ei îndoiala, deşi ştim bine că asta nu ne foloseşte la nimic

(Marin Preda)


Jocul

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Octavian Paler
(n. 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov — d. 7 mai 2007, Bucureşti)

Mai am o scoică şi cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi cîteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
şi-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cîntecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.


Cântecul mării

Gânduri creionate din spumă şi sare,
Rânduri scrise pe ţărm şi pe mare,
Cântec aruncat în larg de sirene,
Despre iubiri prinse-n anemome perene.
Valuri dansând pe ringuri de stâncă,
Vârtej ce te prinde în braţe de apă adâncă,
Nisip ce-ţi sărută talpa brodată cu perle
Desprinse din scoici şi din stele.
Orizont alintând umeri gingaşi de val,
Curcubeu croşetând pentru spatele mării un şal,
Soare ce-mbracă în raze de foc trup de plajă,
Pe care sunt scrise poveşti aurite cu vrajă.