Posts tagged “te iubesc

Te iubesc

Te iubesc pentru frumosul pe care l-am descoperit în interiorul fiinţei tale, pentru metaforizarea permanentă a zilelor pe care mi le dăruieşti cu generozitate, pentru bucuria pe care mi-o oferă privirea ta atunci când vin acasă, pentru îmbrăţişările care îmi topesc grijile, durerile, temerile, pentru strângerile de mână care-mi aduc siguranţă, dorinţă, fior.

Geanina Lisandru

te iubesc


La mulţi ani, Cristian Lisandru! Te iubesc!

Viaţa ne oferă surprize incomensurabile. Mi-a rezervat şi mie, aşa cum face cu fiecare dintre noi. Le-am primit cu sufletul deschis, de fiecare dată, indiferent dacă acestea au fost plăcute sau nu. Le-am acceptat, le-am disecat cu lama minţii, am extras din fiecare frumosul. Iubirea a sosit şi ea, tot sub formă de surpriză. O surpriză la care visăm toţi, pe care o aşteptăm cu emoţie şi cu braţele deschise, întotdeauna deschise. Am deschis, cu frenezie, darul oferit de viaţă, în urmă cu doi ani, pe 3 august 2009. Am tras, cu forţa taifunului, de şnurul ce-l ţinea ferit de ochii tuturor, l-am primit în suflet, mi-a invadat fiinţa, mi-a răvăşit gândurile şi existenţa, mi-a înflorit privirea, mi-a înmiresmat viaţa, mi-a plantat pe fiecare arteră a trupului trandafiri galbeni, fericire, patimă şi dorinţă.
Îţi mulţumesc pentru toate acestea, minune de om!
Te prind de mână, aşa cum am făcut la prima întâlnire, îţi mângâi gândurile şi-ţi spun, şi astăzi, de ziua ta, LA MULŢI ANI, CRISTIAN LISANDRU, TE IUBESC!




Explozii de iubire

Pictez, sculptez pe trupu-ţi
Troian fierbinte de iubire,
Bulgării albi şi muţi
Devin fiori prinşi în safire.
În delicata-ţi palmă
Nasc dulci nămeţi de fericire
Timid pun şi cu teamă
Gheţari topiţi de-a ta privire.
Un freamăt, o dorinţă
O stea din Car îţi dăruiesc,
Tresaltă cerul a neputinţă
Când viaţă-n trup eu îţi sădesc.

Şirag de braţe îţi pun la gât,
În păr aştern stele de vată,
Te strâng cu dor şi te sărut,
Vibrezi de dragoste-mbătată.
Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,
Topesc pe buze gând ascuns,
Strivesc obrazul fremătând de bine,
Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.

Strâng cu putere trup contorsionat
De flacăra nebună,
Ridic spre cer gând de păcat
Şi-un strigăt către lună.
Iar pe urechi de catifea, firesc
Presar dans de cuvinte,
Şoptesc frenetic”Te iubesc”,
Tresari şi arzi în gând fierbinte.

 

Geanina Lisandru


Fără prejudecăţi

Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul nostru.

Osho

Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.


TU

Cineva mi-a hărtănit cu forţă de vulur sufletul la miez de noapte,
Tu l-ai sărutat cu mult înainte de a ne întâlni şi a înflorit,
Cineva se agaţă cu ghearele de fericirea noastră,
Tu zâmbeşti, mă strângi în braţe şi-mi spui ,,TE IUBESC”,
Cineva crede că poate picta tortură la nesfârşit pe pânza vieţii,
Tu iei roşu de pe buzele mele şi desenezi pe trup o lume mirifică,
Cineva stropeşte peretele căminului nostru cu mizerie intelectuală,
Tu scrijeleşti pe peretele sufletului poeme ce-nfloresc precum salcâmii,
Cineva urăşte tot ceea ce noi iubim şi loveşte fără milă cu pumnii,
Tu mă mângâi pe frunte şi liniştea coboară peste trupurile noastre,
Cineva îl ameninţă pe Dumnezeu fiindcă am avut curajul să ne naştem,
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea la care nu speram.


Destinul

Destinul îmi sărută talpa,
Presară catifea pe deget,
Pictează colier pe palma,
Ce-ţi scrie dragoste în cuget.

Destinul îmi oferă hrană,
E pregătită din mult dor,
Îmi face din dorinţă cană,
În care patima are izvor.

Destinul în clepsidră scurge,
Clipele în care mi-ai şoptit,
Cum sângele prin vene curge,
Pompând destinul clocotit.

Destinul mistuie tristeţea,
Şi o transformă-n şevalet,
Apoi pictează tinereţea
Păzită straşnic de-un valet.


Sursa foto – http://www.pixdaus.com

Destinul ne incita la visare,
Din vis ne construieşte scară,
Pentru a urca plini de candoare,
Către iubirea ce azi ne înfioară.

Destinul calm ne suflă-n pânze,
Ca să plutim spre lumea nouă,
Tot el clădeşte pe verdele din frunze,
Speranţa prinsă-n bob de rouă.

Destinul ne înalţă casă mare,
Dintr-un asteroid plin de mister,
Aşterne dragostea-n sertare
Şi –n camere, doar la parter…

Destinul sădeşte în dubii flori,
Ce-ncoronează tâmpla maiestuos
Şi umple gândurile de fiori,
Scăldându-le în trupul tumultuous.

Destinul cade la-nvoială azi cu noi ,
Cei ce iubim nevinovat şi-n somn,
Destinul trimite astăzi ploi,
Să ne iubim, minunea mea de om!

Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.

Buddha


O singură viaţă…

Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.

Ceea ce am azi ieri era numai o speranţă.

Alexandru Gh. Radu


Iubire de poveste

Mă tot gândesc adeseori la unicul buchet de flori,
Ce l-am primit atunci, demult,alături de al tău sărut,
Aminte îmi aduc acum, de mână cum m-ai prins pe drum,
A fost atingerea de foc, ce a făcut iubirii iarăşi loc.

Pe alei, în parc noi ne-am plimbat, era…ştiu bine, pe-nserat,
Pe-o bancă noi ne aşezarăm, şi-n ochi, tăcuţi, ne înecarăm,
După minute de savoare, atunci, pe seară, pe răcoare,
Ne-am îndreptat în paşi de dans, pe-al lumii unic ring de dans.

Un dans ce nu poate fi uitat, un dans ce vieţii noastre a dat,
Un sens deplin, un sens divin, ce a făcut dansul sublim,
Spre dimineaţă-mi amintesc, cum ai dat inimii mele ghes,
M-ai strâns în braţe, m-ai iubit, nicicând n-ai fost mai fericit..

O fericire ca un vis, în care viaţa ne-a trimis,
Ce-om face noi şi ce va fi, răspunsul nimeni nu-l va şti,
Îţi spun mereu, fără-ntrebări, fără tristeţi, fără dureri,
Iubirea vine de la sine, noi ne iubim , tu ştii prea bine.

Este iubire de poveste, în care nu-s prinţi şi prinţese,
Suntem doar noi, doi fericiţi, de unii-urâţi, de-alţii iubiţi,
Dar tot ce astăzi mai contează e să păstrăm iubirea trează,
Să nu permitem nimănui s-o smulgă şi s-o pună-n cui.

Iubita mea, mi-e dor de tine eşti muza mea de scrieri pline,
Şi doar atât vreau să mai spun, eu te iubesc ca un nebun.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde ţn iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum fac majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu iţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rău care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Osho


Dincolo de privirea ta…

Am pătruns dincolo de privirea ta
Şi am descoperit nemărginirea fericirii,
Am pătruns adânc în inima ta
Şi am descoperit inocenţa iubirii,
Am pătruns profund în mintea ta
Şi am descoperit acolo toate gândurile mele,
Aveau aceeaşi puritate, aceeaşi intensitate,
Ne-am cuprins plini de dorinţă mâinile
Şi am descoperit că erau identice,
Două mâini, zece degete, un singur fior.
Pătrunderea în interiorul fiinţei tale cu ochii minţii,
M-a ajutat să descopăr ceea ce caut de-o viaţă,
„Femeia pe care o doream de multă vreme,
Dar pe care nu speram să o întâlnesc vreodată”.
Dorul de tine îmi frământă gândurile
Şi le transformă prin rostogolire în versuri,
Absenţa ta îmi frământă mâinile,
Iar la rugămintea gândurilor
Scriu poveşti de iubire pe coala albă.
Revenirea ta îmi frământă inima,
Pe care ţi-o dăruiesc fără tăgadă.
„Mă declar înfrânt iremediabil
Şi orice retragere este exclusă…
Nu mai este niciun secret pentru nimeni,
Te iubesc…”

Numai prietenia găsește privirea sau fraza foarte simplă care pune balsam pe rănile noastre.

Jean Cocteau


Chipul

Îţi veghez somnul de teama unui coşmar,
Nu dorm, te privesc, te sărut imaginar,
Te simt tot mai aproape azi de sufletul meu,
În gânduri, îmi stăruie doar chipul tău.

E chipul ce îmi spune”Bună dimineaţa!”
Îmi fiecare zi, îmi luminează faţa,
E chipul ce îmi spune „Te iubesc!”,
În fiecare zi  îmi şopteşte ”Te doresc!”.

Când merg pe stradă  te zăresc mereu,
În orice chip, apare-al tău , instantaneu,
Un zâmbet îmi apare-n colţul gurii,
În ochi mi se aprinde steaua fericirii.

Ajung la slujbă şi chipul tău îmi spune,
„Bine ai venit, iubitule! Sunt iarăşi lângă tine!”
Cine mă vede cum roşesc la faţă,
Se uită cam ciudat, dar nu e prima dată.

Muncesc, vorbesc, propun noi întâlniri,
Iar chipul tău provoacă noi iubiri,
Iubiri ce le-am trăit, le cânt şi le trăiesc,
Alături de un chip ce îl doresc.

Vin către casă, de la slujbă,
Păşesc în sală, am cămaşa udă,
De la frisonul ce a răsărit pe drum,
Gândindu-mă la chipul tău divin.

Urc în odaie să-ntâlnesc un chip,
Un chip ce-l mângâi cu tandreţe, zilnic,
Aştept să vină noaptea, ca un pustnic…
Şi eu îţi veghez somnul, iar şi iar,
Nu dorm, doar te privesc şi te sărut imaginar…