Posts tagged “timp

Remember – Bungee Jumping

am sfidat gravitaţia
şi am încătuşat timpul curajul experienţa
într-o coardă flexibilă
am sărit
primul salt m-a propagat
în lumea celor
care îmi iau existenţa peste picior
le-am pus la dispoziţie
echipament Vertige
bilete Pentecost
apoi
le-am recomandat o scufundare pe uscat
puţini au trecut testul bărbăţiei
turnul încă mai aşteaptă

al doilea salt
m-a aruncat pe tărâmul falsităţii
toţi îşi zâmbeau
ochii lor sclipeau de afecţiune
împletită cu numeroase calcule
am intrat în jocul lor
am împrumutat o faţă machiavelică
simţeam cum ipocrizia îmi însămânţa grimase
în parcela buzelor
şi-mi felia râsul
care spărgea liniştea oneroasă
în bucăţi de sinceritate

doar trei salturi
mi-a permis bugetul acestei vieţi
ultimul hop
a fost reîntoarcerea pe creasta unui destin
unde bungee jumping

stă prins în coarda
complicat de simplă
a caracterului

Geanina Lisandru


Trecutul nu pune întrebări

Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.

Nichita Stănescu


Romanţă pentru monsieur

Femeile creează prin iubire, bărbaţii creează prin imaginaţie.

Rabindranath Tagore


Metamorfoze

Artistul, sub puterea iertării, trebuie să aibă încredere în el însuşi şi să asculte pe singurul său stăpân: Natura

Pierre Auguste Renoir


Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul

În tine-am să mă-ntorc atunci când va fi timpul libovit,
Am să-ţi răpesc iubirea din gânduri, chinuri şi din trup
Şi- am să o exilez în mine ca să îmi fie stâlpul potrivit,
Ce îmi susţine toată viaţa nealterată-n feciorelnic chiup.

În tine-am să mă culc, aşa cum fac de o eternitate,
Voi insista să-ţi vindec aspru bezna de cazne şi regrete,
Ne vom iubi bolnav şi calm până vom dobândi imunitate,
Vom inscripţiona convulsii cu sânge-albastru pe perete.

În tine-am să m-ascund fără cerinţa de a mai ieşi,
Mă voi acoperi cu patima ce curge din nervul inimii,
Dorinţele letale din noapte până-n zori ne-or copleşi
Şi ne vor dărui fiori şi doar senzaţii unice drept premii.

În tine-am să păşesc domol şi sigur ca pe un templu,
Cu paşii mei voi arhiva iubirea persecutată de păcat,
Pe tălpi a-nmugurit doar fericirea adusă din periplu,
Iar sufletul cu doruri multe şi încredere tu l-ai placat.

În tine am să consult esteticul din viaţă expediat în vers,
Comprese din silabele iubirii am să-ţi încing pe buze,
Ne vor parcurge curioşii prin ziare ca pe un fapt divers,
Iar noi vom scrie invizibil tot ce-a fost fără a cere scuze.

În tine-am dansat primul şi cel mai incitant tango şi vals,
Cu tine primii paşi i-am învăţat din zbor şi am plutit pe nori,
Cu tine totul este absolut real, nimic din ce trăim nu-i fals,
Noi ne jucăm fatidic rolul, suntem proprii regizori şi actori.

În tine-am să concep nobila viaţă cu toată măreţia dânsei,
Vom lua-o de la minus către un infinit lipsit de nedreptăţi,
Vom fi disciplinaţi ca doi elevi chemaţi la sfat, în faţa clasei,
Vom da răspunsuri cu un surâs tendenţios, pe sub mustăţi.

În tine-am să devin efervescentă şi am să îţi fiu calmant,
În doze mici vei lua esenţa vieţii şi-ţi vei urma destinul,
Ne fuge clipa de prin buzunare şi ora azi devine diamant,
Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul.


Ploi de reflecţii

Gandurile sunt umbrele senzatiilor noastre – intotdeauna mai intunecoase, mai goale, mai simple decat acestea.

Friedrich Nietzsche

furtună de gânduri prin ploi de reflecţii
se revarsă în cercuri închise de nori

prin raze de suflet un tril de albastru
adună în palmă durere şi patimi
spărgând cu a timpului gheaţă
oglinda

din ochiul de spumă al clipei ce vine
suntem proiectaţi în visare
departe de lume

modelăm pe măsură de talie coaptă
dorinţe-mbrăcate în coji de mătase
viaţa încalţă odihna de sticlă
călcând pe covoare de ani obosiţi
idei torturate mult prea devreme
sau mult prea târziu

am smuls fericiri infinite
din zâmbet de zile turbate
ce astăzi stârnesc
furtună de gânduri prin ploi de reflecţii


Gama dorinţelor

construiesc din sunete
trasee muzicale fonetice
pe care hălăduiesc gândurile
prinse-n note păzite straşnic
de cheia sufletului pe partitura
unei vieţi cântate piano
la urechea de catifea a timpului
ce ţintuieşte între bemol şi diez
gama dorinţelor nealterate
de notele false strecurate
cu grijă de cântătorii ipocriţi
pe fiecare partitură
dragostea prinde contur în patru timpi
respectându-se măsura bătăilor inimii
care cântă de fiecare dată
forte fortissimo fortississimo
când atingi corzile sensibile
din întreaga mea fiinţă

Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.

Ludwig van Beethoven


Beatitudine

refuz somnul ce-mi curtează insistent pleoapele
vreau să privesc  doar atât să privesc necontenit
în sufletul tău cu aceeași tenacitate
a timpului care măsoară clipele în trup de clepsidră
și ne invită la masă alături de o nouă zi
așternând pe fila meniului porții uriașe de iubire
fresh stors frenetic din trupurile noastre
cu aromă de dorință și pasiune
noaptea este invitata surpriză care ne ademenește
cu un ospăț îmbelșugat
din care nu lipsește cocktailul “Love Potion“
în care ciocolata pictează pe nud de căpșună
beția fericirii când tu mă atingi delicat
trasând punți de plăcere prăbușită
în râuri cristaline de freamăt senzual
ars și răcorit cu gheață și foc
aruncându-ne pe culmile beatitudinii

Dacă sunteţi întrebaţi „În ce stă fericirea ?”, spuneţi ” În a fi în armonie cu tine însuţi”

Pitagora


Dincolo de limite

alergăm necontenit
printre piedici naturale ne croim destin
prins în scîrţâit de şarniere unse cu trăiri
presărate cu răsfăţ peste suflete pasive
ce devin din inerţie o şaradă divizată
de priviri iscoditoare încremenite în clipe
adunate fir cu fir în mănunchi de timp
alergăm neobosit
către orizont germinat din dorinţă şi tentaţii
ce ne ispitesc până la tortură
strângem destinul în clepsidră de vânt
adus de adierea cristalină a independenţei
pe care o trăim dincolo de limite

Îmi simt mai ales limitele. Şi e firesc să fie aşa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; fiinţa mea năvăleşte înspre gratii.

Andre Gide


Iubire amanetată

ne este atins permanent
sufletul de cuvinte ce i-au dat greutate
precum pietrele de moară
sensibilitatea i-a fost încreţită de palavre
se simte pustiit şi mutilat
de absenţa iubirii ce înflorea cândva
în floarea de cireş a adolescenţei
pe banca timpului din parcul vieţii
este la mare căutare perfecţiunea trupului
plasat la fiecare colţ al destinului
ironizând sentimentele feciorelnice
amanetez iubirea pentru veşnicia sufletului
celor ce încă mai cred că verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele

Adevarata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aştepti nimic în schimb.

Antoine de Saint-Exupery


Eternizarea prezentului

UPDATENUMĂRUL MARE DE VIZUALIZĂRI AL PAGINILOR A BLOCAT SHINYSTAT – PESTE 2000 DE VIZUALIZĂRI. MULŢUMESC TUTUROR VIZITATORILOR DRAGI AI BLOGULUI „NU TE COMPROMITE! NU TE AI DECÂT PE TINE.”

am focalizat prin obiectivul irisului
portretul tău conturat de diafragma prezentului
am obturat corneea timpului pierdut
în camera obscură a cristalinului
am imortalizat în alb și negru nereușitele
pe o peliculă ireversibilă
acoperind clipele cu sentimente fotosensibile
gust fâșii de prezent din scafa vieții
în care se oglindește
portretul ce-mi sărută necontenit sufletul

Eternitatea nu e accesibilă decât prin viețuirea clipei în mod absolut.

Emil Cioran


Miresme de iubire

adie alb feciorelnic de viaţă prin trup
roua-cerului încrustează graţios
pietre şlefuite pe inelul sufletului
metamorfozând rănile în ani lumină
regăsind clipele de tandreţe
tăinuite în cufăr de secol
alături de amăgirile presate
în ierbarul timpului scurs
dar invincibil la întrevederea
cu durerile prinse-n ac de gând
ce dezrădăcinează fiorii prezentului
înmiresmat de prezenţa ta
într-o iubire prognozată de astrologi
suprapunând hărţile vieţii noastre
pe acelaşi cerc zodiacal
populându-l cu planete de dor
care definesc naşterea sentimentelor
printr-un calcul exact pe harta Davison
locul unde NOI ne-am reinventat
înmiresmaţi de esenţele iubirii

„Iubesc marea ca pe sufletul meu. Adesea chiar cred că marea este cu adevărat sufletul meu: plante ascunse cresc în ea şi urcă la suprafaţă doar în clipa înfloririi, apoi veştejindu-se, se scufundă iar; la fel, din adîncurile inimii mele se ridică minunate mănunchiuri de imagini, şi ele înmiresmează, şi ele strălucesc, şi ele iar dispar.”

Heinrich Heine


Inimi caste

UPDATE – ora 1 :15 – Un alt dar de excepţie primit de la prietena noastră Lady Allia . Mulţumim cu tot sufletul. Cuvintele sunt de prisos…


UPDATE – TASHA, PRIETENA NOASTRĂ, NE-A OFERIT UN DAR DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, O VACANŢĂ DE O SĂPTĂMÂNĂ ÎN ZONA NEGREŞTI-OAŞ. MULŢUMIM DIN SUFLET TASHA FIINDCĂ EŞTI CU SUFLETUL ALĂTURI DE NOI ŞI CREZI ÎN IUBIREA NOASTRĂ.

Norii lui Magellan împresoară susţinut
bolta inimilor noastre confiscată de iubire
o iubire tăgăduită de suveranii acestei lumi
ne ţinem strâns de mână sub mantia timpului
reiterăm obsesiv descântecul de viaţă
ce ne-a unit perpetuu şi ne-a însufleţit

într-o scenetă neornată cu gesturi teatraliste
este o piesă simplă a două inimi caste
ce dezrădăcinează focar de sentimente
în plină avalanşă de trăsnete ilustre
înlănţuind privirea cu patimi neştiute
ne place să atingem zenit de fericire
în plină simfonie a ploilor latente
ce-aşteaptă-nmiresmarea întregului absurd