Uncategorized

Ploi de reflecţii

Daniel Raduta moare. Sau nu. Depinde de noi.

furtună de gânduri prin ploi de reflecţii
ce curg în cercuri închise de nori
prin raze de suflet şi tril de albastru
ce-adună în palmă durere şi patimi
spărgând cu a timpului gheaţă oglinda
din ochiul de spumă al clipei ce vine
ne aruncă-n visare departe de lume
croind pe măsură de talie coaptă
dorinţe-mbrăcate în coji de mătase
şi viaţă-ncălţată în fibră de sticlă
călcând pe covoare de ani obosiţi
idei torturate mult prea devreme
sau mult prea târziu
hai să plutim liniştiţi printre ele

copţi de atâtea imagini lacustre
din care am smuls fericiri infinite
împletite cu zâmbet de zile turbate
ce astăzi stârnesc
furtună de gânduri prin ploi de reflecţii