Posts tagged “trup

Şoapte

două valuri cam hulpave
ne botează ne cunună
ne croiesc un pat de spumă
unde dorurile noastre
sparg tiparele iubirii

mă săruţi precum taifunul
cu privirea îmi dezbraci
toate gândurile-ascunse
prin toţi porii tulburaţi
de o şoaptă iscusită
îmi place carnea ta
iubito

Geanina Lisandru

citate-geanina-lisandru-fericirea


Ezoteric

îi dăruiesc flori vieţii
în fiecare zi
este secretul prin care o menţin
adolescentă
şi modul meu de a-i spune
că îmi place
mereu
la fel de mult
chiar şi atunci
când inima simte
că nu mai poate să ducă
atâtea suplicii
atâta fericire

Geanina Lisandru

citate  geanina lisandru  bucurie

 

 

 


Părinţii

Ne iubiți absolut, fără drept de apel,
Vă faceți din viață, permanent, un duel,
Luptați cu durerea de-a ne ști fericiți
Și zece de nașteți, toți vă sunt favoriți.

Blânzi și severi deopotrivă ne sunteți,
Ne vreți educați, buni și isteți,
Din timp, câteodată, noi facem măcel,
Uităm și de voi, și de noi, de altfel.

Când suntem copii prea puțin v-ascultăm,
Tot noi vă contrăm, tot noi vă certăm,
Pricepem acestea când suntem părinți,
Îndurăm, cărunțim și strângem din dinți.

Vă iubim ca și voi, fără drept de apel,
Ne sunteți în viață, constant, un model,
Luptăm cu durerea atunci când plecați
Și stele veți fi, și pe noi ne vegheați.

Geanina Lisandru
citate geanina lisandru familia


Telefon peste moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Adrian Păunescu
citate geanina lisandru viata


Pantagruelic

sătulă nu-s de-a ta strânsură
nici de sărutul tău
cu gust de iarnă
abandonată-n palma primăverii

din mângaieri înmuguresc cuvinte
care-mi aţâţă gândul
şi îl rostogoleşte
răpindu-i fecioria

pantagruelice dorinţe
paralizează timpul
în trupurile noastre

Geanina Lisandru

citate geanina lisandru iubire


Remember – Sedusă şi exilată

Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte.

Emil Cioran

 


Imagine

Ploaie de gânduri

geaninalisandru


Remember – Sentimentele vă menţin vii, barbarilor

Mulţi dintre noi îşi petrec întreaga viaţă fugind de sentimente, cu credinţa greşită că nu pot suporta durerea. Însă deja au făcut-o. Ceea ce nu au făcut este să simtă ceea ce sunt dincolo de durere.

Khalil Gibran


Remember – Să mă iubești

Să mă iubești la umbra verde a mării,
În casa țărmului lovită insistent de val,
Să-mi scrii cu gândul pe nisipul dat uitării,
Doar fraze-gesturi intrate-n agonal.

Să mă iubești barbar și subjugat de vicii,
Pe fulgii presărați de sarea mării calme,
Să transformăm perla și scoica în ospicii,
Să-mi ungi trupul cu dorul exalat de palme.

Să mă iubești când soarele îmi arde sânii
Cuprinși de frenezia atingerilor tale,
Să muști avid din albul învolburat al cărnii
Ce geme-năbușită sub mâna ta cea moale.

Geanina Lisandru

geanina lisandru sa ne iubim3


Remember – Contopirea anotimpurilor din noi

 


Provocare

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Ascunsă voi sta în tine, trupul tău îmi va fi scut,
Viaţa-n pântec îmi va creşte, toamna botez ne va da,
Poveşti pe frunze vom scrie, nu-i nimic contrafăcut,
Doar fiorii prinşi în trupuri fericiri vor exploda.

Din explozii se vor naşte legăminte şi-un miracol,
Lumea va privi uimită când pe umeri îmi vei pune
Ierni şi veri provocatoare pregătite de spectacol,
Pe o scena  unde versul va putea să ne cunune.

Sculptor îmi vei fi pe veci şi vei rupe doar din mine,
Bucăţi mari de pasiune căptuşite cu  mister,
Îmi vei modela pe glezne zvârcoliri ascunse-n în tine,
Vei ciopli sărut pe sânii pregătiţi de adulter.

Toate tainele din mine se revoltă, prind contur,
Toate visele din tine mă alintă, mă incită, mă dezbracă,
Suntem noi şi drăgosteala de care nu mă mai satur,
Gura ta caută coapsa, o sărută, o dezmiardă, o atacă.

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Geanina Lisandru

Trup de femeie

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) (n. 12 iulie 1904 – d. 23 septembrie, 1973)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.


Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul

În tine-am să mă-ntorc atunci când va fi timpul libovit,
Am să-ţi răpesc iubirea din gânduri, chinuri şi din trup
Şi- am să o exilez în mine ca să îmi fie stâlpul potrivit,
Ce îmi susţine toată viaţa nealterată-n feciorelnic chiup.

În tine-am să mă culc, aşa cum fac de o eternitate,
Voi insista să-ţi vindec aspru bezna de cazne şi regrete,
Ne vom iubi bolnav şi calm până vom dobândi imunitate,
Vom inscripţiona convulsii cu sânge-albastru pe perete.

În tine-am să m-ascund fără cerinţa de a mai ieşi,
Mă voi acoperi cu patima ce curge din nervul inimii,
Dorinţele letale din noapte până-n zori ne-or copleşi
Şi ne vor dărui fiori şi doar senzaţii unice drept premii.

În tine-am să păşesc domol şi sigur ca pe un templu,
Cu paşii mei voi arhiva iubirea persecutată de păcat,
Pe tălpi a-nmugurit doar fericirea adusă din periplu,
Iar sufletul cu doruri multe şi încredere tu l-ai placat.

În tine am să consult esteticul din viaţă expediat în vers,
Comprese din silabele iubirii am să-ţi încing pe buze,
Ne vor parcurge curioşii prin ziare ca pe un fapt divers,
Iar noi vom scrie invizibil tot ce-a fost fără a cere scuze.

În tine-am dansat primul şi cel mai incitant tango şi vals,
Cu tine primii paşi i-am învăţat din zbor şi am plutit pe nori,
Cu tine totul este absolut real, nimic din ce trăim nu-i fals,
Noi ne jucăm fatidic rolul, suntem proprii regizori şi actori.

În tine-am să concep nobila viaţă cu toată măreţia dânsei,
Vom lua-o de la minus către un infinit lipsit de nedreptăţi,
Vom fi disciplinaţi ca doi elevi chemaţi la sfat, în faţa clasei,
Vom da răspunsuri cu un surâs tendenţios, pe sub mustăţi.

În tine-am să devin efervescentă şi am să îţi fiu calmant,
În doze mici vei lua esenţa vieţii şi-ţi vei urma destinul,
Ne fuge clipa de prin buzunare şi ora azi devine diamant,
Se-ntâmplă doar atunci când racul iubeşte capricornul.


Senzaţii criptate

mi-ai presărat pe tâmple
zăpezile montane
pădurile de brad
mi s-au topit în ochi
câmp senzual de maci
se leagănă pe buze
sub brizele criptate
de nobilul sărut

s-au erodat senzaţii
sub apele iubirii
prelinse către coapse
din craterul încins
de magma frământată
în conul plin de viaţă
născut din trupul tău


Escaladarea solo integral

mi-am asumat doza de risc
de a străbate traseul ființei tale
am pus în rucsacul sufletului
încrederea speranța
echipamentul confecționat
din pielea trupului meu
și am pornit la drum pe itinerarii
greu accesibile pentru femeia
dornică să combine deseori
viața de stâncă zăpadă sau gheață

am meditat îndelung la dificultățile
impuse de accesul la inima ta
găsirea cifrului acesteia
trăinicia clipelor de iubire
și adrenalina provocată de
escaladarea solo integral

m-am prins cu forța alpinistului
de pereții sufletului tău

joc cel mai incitant rol

pe scena verticală de balet

a trupului care-mi modelează

și controlează echilibrul

fie că este ploaie zăpadă ori soare

în interiorul existenței sale


Suflet de lux

când ne-am întâlnit
sufletul meu era bulgăre de pământ
simţeai că remodelarea
este o muncă istovitoare
necesită îndemânare
tandreţe dragoste pasiune

orice greşeală
ar fi avut drept consecinţă
distrugerea lui definitivă

ai scos bucata de suflet
dintr-o zonă specială
din stânga pieptului
cu palmele gândului şi tălpile iubirii
ai frământat-o
ai amestecat-o cu apa minţii
impurităţile trecutului
s-au topit în braţele tale

bulgărele a luat forma fericirii
l-ai aşezat la umbra trupului tău
pentru înflorirea desăvârşită
l-ai ars în cuptorul privirii
ai scurs dorinţă prin gene
l-ai decorat cu roşu
obţinut din oxid de sânge
clocotit în profunzimea venelor
ai împletit spirala vieţii
cu verdele din iris
albul din pielea lăptoasă
şi galbenul din huma gleznelor

fin decorat
sufletul de lux
este acum ornamentul preţios
din interiorul fiinţei mele



Apă de ploaie

plouă aristocratic
şi nepermis de îndrăzneţ
stropii de ploaie se preling
pe monoclul camerei
aburindă de iubire

conservator din fire
fulgerul descarcă lumină
în candelabrele atârnate
la gâtul norilor
sparge întunericul în ocheade
şi mişcări ameţitor de alunecoase
pe trupurile noastre
contopite pe podeaua camerei
căptuşită cu lemn barbar şi neşlefuit

în colţurile odăii explodează bârfele
umbrele îşi smulg părul din cap
tunetele au înnebunit
ne iubim cu eleganţa şi şarmul
valsului Vienez
restul e apă de ploaie


Extaz şi zbucium

„Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o anumită persoană eşti întreaga lume.”

Gabriel José García Márquez


Trup de femeie

Fericirea o face pe femeie frumoasă şi dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.

Charles Baudelaire

Am ridicat între noi zid fraged de flori,
Atingerea albă şi pură a florii naşte fiori,
Din ploaie de flori, iubire şi dulce mireasmă
Ridic alt zid metaforic clădind astfel o casă.

E casa iubirii şi casa dorinţelor ascunse,
O casă în care visele sunt oricând atinse,
Din floare de colţ construiesc cină divină,
Prin ochiul casei lampa trimite flori de lumină.

Pe patul de flori construit din roşu de roză
Pun pernă de tei şi aşternuturi de tuberoză,
Să-nvelesc al tău trup gingaş de albăstrea,
Să respiri prin toţi porii doar dragostea mea.

Te ating, te sărut, te cuprind, te doresc, te iubesc,
Sub tavanul de maci sentimente adânci înfloresc,
Modelez flori de rouă pe spate fierbinte şi pur,
Cu buza însetată şi arsă sărutul prinde contur.

Freamăt de spin răsună prin glasul tău diafan,
Frenetic plimb mâna pe trupul întins pe divan,
Iubirea o beau cu nesaţ din floare de orhidee,
Licoarea m-aruncă-n extaz prin trup de femeie.


Curcubeu

roşu din iubire şi patimi
clocoteşte în vene de gând

oranj din parfum de portocală
impregnat în trup de femeie

galben virgin din petala de floare
încrustat graţios pe inelul vieţii

verde din ierbarul timpului scurs
presărat peste harta speranţei

albastru din sferă de cer azurat
învincibil în lupta cu neputinţa

indigo din planete de dor
suprapus peste zodii nescrise

violet din clipe de tandreţe
tăinuite în cufăr de secol

curcubeul din ploi aromate
scrie legenda iubirii din mine


Destin

Destinul conduce o jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate.

Alfred de Vigny

prind
fire de viață trăită la extreme
în buchetul optimismului

pansez
gândurile rumenite
cu fundă de dor proaspăt

scriu
despre beţia iubirii
stârnind seisme sentimentale

gust
din sufletul tău catifelat
şi mă transform în lună

sparg
universul cu un surâs
în nopţi de cristal

cazez
destinul în trup de cometă
printre galaxii eliptice


Vreau…

Atât în neliniştea dureroasă cât şi în dorinţa fericită, iubirea este cerinţa unui tot. Ea nu se naşte şi nu rezistă decât dacă o parte rămâne de cucerit. Nu iubim decât ceea ce nu posedam în intregime.

Marcel Proust

vreau să pătrund
cu privirea
templul din faţa mea
pentru a te descoperi
aşa cum am visat

vreau să-mi pui în ochi
lumina gândului tău
doar aşa voi şti
că rătăcirea
îmi va fi străină

vreau să plutesc
în fluidul
precum almandinul
din culoarele trupului tău
pentru întregirea sufletului

vreau să te străbat
de la un capăt la celălalt
fără să mă satur
de infinitul parcurs

vreau să fac
primul popas
la gleznă
îmbătat de seva
ce mă ajută să înaintez
spre fericirea deplină

vreau să gust
cu nesaţ
inserţiile fibrelor de frişcă
încrustate cu bucăţi mari
de căpşună
alintându-mi mâinile
în căutarea lor nebună
de tine

vreau să te învălui
cu braţele iubirii
pentru a te păstra
în dorinţă
la fel de pură şi diafană
precum nufărul

vreau să mă adâncesc
tot mai mult
în imensitatea sufletului tău
pentru a mă salva
din marea mea nelinişte
stâmpărată
doar de ceea ce
simt
savurez
sărut
în interiorul tău.


TU

Cineva mi-a hărtănit cu forţă de vulur sufletul la miez de noapte,
Tu l-ai sărutat cu mult înainte de a ne întâlni şi a înflorit,
Cineva se agaţă cu ghearele de fericirea noastră,
Tu zâmbeşti, mă strângi în braţe şi-mi spui ,,TE IUBESC”,
Cineva crede că poate picta tortură la nesfârşit pe pânza vieţii,
Tu iei roşu de pe buzele mele şi desenezi pe trup o lume mirifică,
Cineva stropeşte peretele căminului nostru cu mizerie intelectuală,
Tu scrijeleşti pe peretele sufletului poeme ce-nfloresc precum salcâmii,
Cineva urăşte tot ceea ce noi iubim şi loveşte fără milă cu pumnii,
Tu mă mângâi pe frunte şi liniştea coboară peste trupurile noastre,
Cineva îl ameninţă pe Dumnezeu fiindcă am avut curajul să ne naştem,
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea la care nu speram.


Te iubesc aşa cum ştiu

Iubirea care se poate preschimba în ură a fost, de fapt, o ură care se ignoră ca atare. Dacă urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată. Iubirea este o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte, şi viată.

George Meredith

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, total,
Să simţi iubirea mea etern cum te cuprinde,
Pe iarba ce s-a transformat în patul ideal,
Iar nopţile în file de poveste furibunde.

Sunt nopţi în care ne-afundăm plini de dorinţă,
Sunt nopţi în care fericirea ne-nvăluie profund,
Sunt nopţi în care patima îmi smulge din fiinţă,
Fiorul confident ce mă cuprinde blând.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, deplin,
Fără să-mi pese de reguli impuse şi absurde,
Sunt reguli ce s-au scris cu seva din pelin
Şi care astăzi vor cu insistenţă viaţa s-o inunde.

Atingerea devine capcană prinsă-n plete,
Pe care pui sărutul ce tainic ne-a cuprins,
Aroma să ne-mbie, frenetic să ne-mbete,
Cu roşul de pe buze , cu verdele din iris.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, desăvârşit,
Chiar şi atunci când sufletul îţi este trist,
Îţi capturez durerea ce ieri te-a ispitit
Şi o transform în soare ce-l prind în răsărit.

Ne strange-n braţe viaţa cu vânt, senin şi ploi,
Chiar dacă-i vară, iarnă şi toamnă de va fi,
Ne-aleargă timpul astăzi râzând pe amândoi,
Iar noi îi şoptim calm că îi curmăm o zi.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum ştiu, ireproşabil,
Chiar şi atunci când ninge-n trup tău cu lacrimi,
Chiar şi atunci când tu eşti trist şi vulnerabil
Şi te gândeşti că viaţa e nălucă, dar şi patimi.

Sunt patimi prinse-n suflet cu nod din gând albastru,
Un suflet ce ascunde iubirea noastră mare,
Iubire ce ne acoperă c-un sentiment măiastru
Şi ne trimite întristarea în neant către uitare.

Te-am iubit şi te iubesc aşa cum îmi doresc,
O viaţă sau mai multe te voi iubi, fii sigur,
Trăiesc prin tine şi simt că-n tine cresc,
Atunci tu simţi şi vezi cum înfloresc , desigur.