Posts tagged “univers

Remember – Bal cu casa închisă

noaptea plăsmuieşte iubiri
le aşază în Car
pune hamul de stele
şi-l trage cu dinţii cerului
către balul teluric

iubirea noastră
îmbracă rochie
ţesută din spuma norilor
îşi pune conduri Venus
topeşte celestul într-un vals
sub cupola Universului

luna a vândut biletele
pe poveşti de iubire
este primul bal
care se va desfăşura
cu casa închisă

Geanina Lisandru

geanina lisandru


Remember – De va fi să plâng, iubite…

De va fi să plâng, iubite, fiindcă viaţa-i agresivă,
De va fi să-ţi spun, cândva, că renunţ la tot şi toate,
Voi zâmbi atunci, iubite, voi călători pasivă,
De pe ţărm în largul mării, chiar de-mi spui că nu se poate.


Când voi fi mai îmbufnată, ostenită-nlăcrimată,
Înotând prin mari probleme într-o viaţă nebunească,
Îţi voi grafia pe suflet frumuseţi din nor de vată
Şi-atunci vom trăi iubirea ca fiind numai a noastră.


Despre barbaria vieţii, am să-ţi scriu numai în versuri,
Despre-ntregul Univers, am să-ţi povestesc mereu,
Am să-ţi scriu despre iubire, am să scriu şi despre certuri
Şi am să sădesc, cu grijă, dragostea, respectul meu.


Fericirea defilând nu îmi place nici în glumă,
Cupa plină de viaţă mă provoacă la fiestă,
Din dicţionarul minţii iau acum o vorbă bună
Şi-i dau drumu-n largul mării protejată doar de vestă.


M-am lăsat strânsă în braţe cu o mare pasiune,
Printre stele căzătoare, printre valuri spumegânde,
Ne-am iubit cu nebunia ce-a înnebunit o lume,

Şi apoi am privit spre lume să vedem de cine râde.


Te voi venera, iubite, toată viaţa ţi-o ofer,
Ca să simt asedierea clipelor de fericire,

Bucuria şi tristeţea le voi desena pe cer
Terminând desenul simplu cu-o poveste de iubire.


De va fi să plâng, iubite, fiindcă viaţa-i agresivă,
De va fi să-ţi spun, cândva, că renunţ la tot şi toate,
Voi zâmbi atunci, iubite, voi călători pasivă,
De pe ţărm în largul mării, chiar de-mi spui că nu se poate.



Privirea unui scriitor

Cristian Lisandru – Destinul nu ratează niciodată ţinta (fragment)
Cristian Lisandru – Deşert


Ne-am intersectat la tropice

Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.

Vidyapati


Hazardul a hotărât

Iată-ne în liftul vieţii, ataşat la vitrina Universului, urcând etaj cu etaj, către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc, privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi, faci incizie pe sufletul meu . Mâna ta, de modelator al întregului meu univers, nu dă greş. Cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul, turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat, transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă  îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei  dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale, lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul, cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea, aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde, care se transformă în perle ce se revarsă, rând pe rând, pe podeau liftului, declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc, iar ochii din faţa uşii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.

Geanina Lisandru



Destin

Destinul conduce o jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate.

Alfred de Vigny

prind
fire de viață trăită la extreme
în buchetul optimismului

pansez
gândurile rumenite
cu fundă de dor proaspăt

scriu
despre beţia iubirii
stârnind seisme sentimentale

gust
din sufletul tău catifelat
şi mă transform în lună

sparg
universul cu un surâs
în nopţi de cristal

cazez
destinul în trup de cometă
printre galaxii eliptice


Revendicăm iubirea

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Şuviţe-ai construit din fiecare vers,
Ai construit în jurul meu un univers,
În care ne trăim şahul de fericire.

Simt mângâierea ta moale şi mătăsoasă,
Atingerile tale-s fine precum caşmirul,
Trăim azi bucuria asemeni cu zefirul,
Ce suflă tare-n pânze făcând clipa spumoasă.

Amuşinăm tristeţi, dureri, regrete ,
Le transformăm pe toate în victorii,
Zălog am pus doar vise iluzorii,
Fixându-le pe muche de perete.

Nici demnitatea nu mai are căutare,
Stă relaxată –n alb de naftalină,
Am cumpărat un gram de adermină,
Să metabolizăm orgoliul prin uitare.

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Le simt parfumul din esenţă tare
Şi vom cânta că dragostea nu moare,
Chiar şi atunci când bate vânt de înrobire.

Revendicări diverse vin într-un ritm alert,
În fiecare colţ se strigă o durere,
Scrii pe asfaltul vieţii lucida ta părere,
Iubirea nu mai este demult un lucru cert.

Îmi place să afirm că viaţa e sublimă,
Că oamenii iubesc curat şi câtuşi de real,
Ne construim din vise destinul ideal,
Fără să fim trimişi vreodată în halimă.


Spune-mi ce vezi…

UPDATE –  ORA 11 00 – ACUM, LA RADIO SILVER, GEANINA SI CRISTIAN


UPDATE RADIOFONIC RADIO SILVER – duminică, 18 aprilie 2010, orele 20.00 – DESCOPERIŢI IUBIREA alături de Geanina şi Cristian Lisandru! O emisiune realizată de doi romantici incurabili şi adresată… romanticilor…  Puteţi trimite dedicaţii şi mesaje pe adresa geaninalisandru@yahoo.com (id messenger geaninalisandru).

E multă linişte în suflet…

Uite, îl deschid pentru tine,

Spune-mi ce vezi…

Văd marea care îmi spune ,

Că sufletul tău are imensitatea ei..

Văd soarele, ce străluceşte în interiorul lui,

Ating , iar mâna simte căldura sufletului ,

Ce mi-o oferi cu generozitate.

Văd orizontul pe care-l ating cu degetul arătător

Şi-l pompez în vene ,

Pentru a-ţi transforma sângele,

În albastru de prinţesă.

Văd câmpia pe care ţi-o picur în ochi,

Transformându-i în fascinante smaralde,

De un verde intens şi strălucitor,

Pe care ar fi invidioşi

Şi cei mai celebri pictori ai Universului..

Văd macii din lanul de grâu

Şi fac un transplant de roşu,

Pentru ca inima mea ,

Să fie veşnic îndrăgostită de tine,

Iar lanul de grâu ţi-l aşez pe frunte,

Pentru a te transforma,

În cea mai diafană Cosânzeană..

Văd dealul pe care-l urc ,

Pentru a extrage din boabele strugurilor,

Sentimentul intens de alcoolemie al fericirii.

Văd muntele ce mă îndeamnă să urc,

Pentru a culege ,

Cea mai preţioasă floare a sufletului,

IUBIREA.

Văd toate acestea, pentru că zilnic

Te descopăr aceeaşi,

Şi totuşi… alta…

Rămânând permanent însetat

De explorarea sufletului tău,

Care m-a fascinat,

Dar nu se lasă dezvăluit în totalitate,

Dând iubirii misterul primei nopţi

În care te-am descoperit,

Minune de femeie!

Acolo unde străluceşte privirea, e de prisos diamantul.

Victor Hugo


Suntem ceea ce gândim

Cugetul tău sparge toate talazurile grele ale vieții, talazuri ce știu că plutirea printre visuri apăsătoare îmi poate fi fatală. Faci pat de gânduri blânde peste valuri de cuget deznădăjduit și îl convertești în vis inocent semănând pe suflet puf de liniște.

Mă ţii de mână şi-o săruţi,
O pui pe frunte şi îmi cânţi,
Pe-obrazul meu  tu scrii un gând,
„Iubire, rând cu rând!”

Alături de singurul satelit natural al Pământului te rotești în jurul Universului meu halucinant de misterios, pășești pe craterele visurilor atingând sublimul în urma impactului cu meteoriții gândurilor pașnice.

Eu te sărut şi îţi şoptesc,
Om bun la suflet, te iubesc!
Tu îmi răspunzi cu mare dor,
Cuvintele le prinzi din zbor
Şi le aşezi pe orele ce trec de zor.

Vapori de gânduri blânde îmi inundă umerii îmbrăcându-i în lavă de dor adus de zefirul primăverii.
Oftatul erupe din toate ungherele ființei și se metamorfozează în pete de culoare modelând rochie de gânduri dulci şi domoale capturate de înlănțuirea brațelor tale.

Îmi săruţi pleoapa şi-o-ndrăgeşti,
Pătrunzi în gânduri şi-mi zâmbeşti,
Mă iei în braţe, mă iubeşti
Uitând de cele ce-s lumeşti.

Suntem ceea ce gândim, tot ceea ce suntem ia naștere din gândurile noastre, cu gândurile noastre construim lumea.

Buddha


Roua fericirii

Am găsit dimineaţă pe braţul fericirii un bob de rouă,
Rătăcit şi speriat îmi mângâia buzele însetate de febra iubirii.
Am ridicat privirea către tine
Şi am aşternut văl pentru a te arde dorinţa.
Mi-ai poleit privirea cu verdele ochilor tăi
Ce îmi cereau să te hrănesc cu un zâmbet,
Un zâmbet ce-a sădit boabe de rouă în universul inimii.
Sufletul mi-a fost îngenunchiat şi a rostit,
Sporeşte-mi dorinţa, luând din ea, secundă cu secundă,
Sădeşte-o în misterul omenirii, doar de noi ştiut
Pentru ca ea să fie veşnic a noastră.
Nu lăsa privirile curioşilor să o găsească, nici să o atingă,
Fiindcă atunci toate dorinţele vor deveni prizoniere,
Se vor închide în seiful Carului de Foc,
Ce le va pârjoli fără milă, făcându-le fâşii de suflet sfârtecat,
Iar eu voi pleca fiindcă te iubesc cum n-am mai iubit niciodată
Şi mi-e teamă ca dorinţa mea să nu pună stăpânire pe gândurile tale.
Ai luat bobul de rouă în palme,
Iar palmele l-au transformat în dragoste,
O dragoste ce a turnat dorinţă în drumul către inima mea.


Rănile tale

O să dau cu disperarea de toţi pereţii sufletului,
Prin gest sfârtecat de nelinişte lăuntrică
Şi îţi  voi mângâia gândurile încolţite
Pâna vor înflori pe cerul ochilor tăi.

Îmi voi atinge degetele de toate lacătele simţurilor tale,
Pentru a putea fereca nepăsarea neştiutorilor ce scormonesc
În pereţii spiritului,
Am să zâmbesc spre disperarea lor,
Pregătită pentru o prelungită viaţă plină de frumos,
Îţi voi pune balsam pe rănitura cugetului
Presărând sărut de floarea-doamnei.
Întoarsă cu faţa către seminţie îţi voi cânta tăcerea,
Îţi voi depune priorităţile în compresă de bine,
Apoi îţi voi îmbrăţişa toate rănile
Rugându-mă pentru transformarea lor în comori preţioase
Sufletului meu.
Visul meu va fi împlinirea dorinţei tale,
Mâinile mele cicatrizeză leziuni din care ţâşneşte
Sângele pasiunii
Răsfăţând simţuri de bărbat exilate de flecari.
Am nevoie de tine vibrând de viaţă,
Te ocrotesc cu dulci desmierdări
Şi scutur neliniştile tale
În negura clocotitoare a Universului.