Posts tagged “ureche

Remember – Sentimentele vă menţin vii, barbarilor

Mulţi dintre noi îşi petrec întreaga viaţă fugind de sentimente, cu credinţa greşită că nu pot suporta durerea. Însă deja au făcut-o. Ceea ce nu au făcut este să simtă ceea ce sunt dincolo de durere.

Khalil Gibran


Să-mi dai…


Explozii de iubire

Pictez, sculptez pe trupu-ţi
Troian fierbinte de iubire,
Bulgării albi şi muţi
Devin fiori prinşi în safire.
În delicata-ţi palmă
Nasc dulci nămeţi de fericire
Timid pun şi cu teamă
Gheţari topiţi de-a ta privire.
Un freamăt, o dorinţă
O stea din Car îţi dăruiesc,
Tresaltă cerul a neputinţă
Când viaţă-n trup eu îţi sădesc.

Şirag de braţe îţi pun la gât,
În păr aştern stele de vată,
Te strâng cu dor şi te sărut,
Vibrezi de dragoste-mbătată.
Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,
Topesc pe buze gând ascuns,
Strivesc obrazul fremătând de bine,
Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.

Strâng cu putere trup contorsionat
De flacăra nebună,
Ridic spre cer gând de păcat
Şi-un strigăt către lună.
Iar pe urechi de catifea, firesc
Presar dans de cuvinte,
Şoptesc frenetic”Te iubesc”,
Tresari şi arzi în gând fierbinte.

 

Geanina Lisandru


Gama dorinţelor

construiesc din sunete
trasee muzicale fonetice
pe care hălăduiesc gândurile
prinse-n note păzite straşnic
de cheia sufletului pe partitura
unei vieţi cântate piano
la urechea de catifea a timpului
ce ţintuieşte între bemol şi diez
gama dorinţelor nealterate
de notele false strecurate
cu grijă de cântătorii ipocriţi
pe fiecare partitură
dragostea prinde contur în patru timpi
respectându-se măsura bătăilor inimii
care cântă de fiecare dată
forte fortissimo fortississimo
când atingi corzile sensibile
din întreaga mea fiinţă

Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.

Ludwig van Beethoven


Iubire.Iubire.Iubire

Te iubesc și știi prea bine că nici somnul nu mai vine,
Te iubesc și strig cu forța celui ce nu-i e rușine,
Că nicicând așa iubire nu mi s-a mai întâmplat,
Că nicicând în astă lume dragostea n-am mai cântat.

Consultată de mulți medici am fost de când te cunosc,
Ei mi-au spus același lucru ,,rețeta e de prisos”
M-au privit cu indulgență și un zâmbet în privire
Complici mi-au făcut cu ochiul și mi-au spus ,”este iubire”.

„Cât de gravă este starea, timid eu am întrebat?”
,,Viața ta nu-i în pericol, fericirea te-a salvat,
Nu te teme de simptome, nu-s fatale nimănui,
Ele înfig săgeți cumplite în inima omului”.

Amețită, fericită și-împletind picioarele,
Am pornit către niciunde hoinărind trotuarele,
Un coșar cu mult umor și plin de funingine,
Mi-a prins pe un fir de păr noroc fără margine.

Te iubesc așa cum viața mă răsfață, peste normă,
Primești verde din privire și dorința te transformă,
Îmi trimiți iubirea toată, fiorii și patimi grele,
Din bârfe ne facem patul și-o saltea din multe rele.

Muşc avid din tarta vieţii unsă astăzi cu iubire,
Presărată cu secvenţe de la prima întâlnire,
Când tu mi-ai cântat minunea versului „Nebun de alb”,
Când cu milă şi cu groază m-ai iubit pe patul dalb.

Îmbătaţi de fericirea întălnirii nesperate,
Mi-ai şoptit lin la ureche doar cuvinte alintate,
Tu din blog ai făcut scenă şi apoi ai anunţat,
Că iubeşti o fată care inima ţi-a săgetat.

Clipele le-am prelungi pentru o viaţă nesfârşită,
Să ne bucurăm constant de-o poveste împlinită,
E iubirea de poveste ce-o trăim curat, frumos,
E iubirea de poveste prinsă-n versuri furtunos.

Te iubesc şi ştii prea bine că mi-eşti hrană, apă vie,
Îmi fac sufletul fântână ca să-ţi fiu oglindă ţie,
Să te pot privi chiar dacă tu nu eşti cândva cu mine,
Dar vom fi viaţa toată şi la rău, dar şi la bine.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rău care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Osho


Extreme

mă asaltează gândurile
strânse-n buchetul optimismului
în care prind azi fire de viață
trăită la extreme
leg buchetul cu fundă de dor proaspăt
pe care scriu despre bețiile colosale de iubire
sub astrul selenar
ce a declanșat seisme sentimentale
înfometat de iubire îmi susuri la ureche

„rămâi lângă mine
până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
sunt un lup singuratic care te transformă în lună
şi urlă către tine privindu-te în ochi

îți mângăi părul iar tu rupi
un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii
îl depui pe peronul sufletului meu
în așteptarea trenului
care ne va conduce către galaxii eliptice

Versurile subliniate cu roşu sunt nu numai rostite ci şi scrise de Cristian Lisandru.

Privesc viața precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea să nu ajung la destinație, dar măcar merg la clasa întai.

Arthur Buchwald