Posts tagged “vacanta

Minuni

Minunile apar în viaţa noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu am pus gânduri pe hârtie şi nici cerere la registratură pentru a te întâlni. Destinul a scris cifra 3 la mijloc de viaţă, într-o vacanță de vară, aşa cum scriitorii au folosit-o în basmele ce ne-au încântat copilăria.

Pitagora definea cifra trei ca semnul echilibrului perfect al stabilităţii .

Devin pentru 3 secunde Poseidon şi ridic marea de gânduri cutremurându-ţi întreaga fiinţă mânuind cu îndemânare simbolul puterii zeului Neptun.

Pentru a putea exprima infinitul sentimentelor scriu conştiincios pe toate feţele triunghiulare ale piramidei sufletului îmbrăcând astfel iubirea în haina perfecţiunii divine şi a plenitudinii. Nu vreau să trăiesc clipa celor 3 zile care definesc longevitatea minunii, nu vreau să-mi torturez existenţa scriind cu amar pe asfaltul minţii întrebări pe care Eugen Ionescu le-a sintetizat în fraza vieţii…

“De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârşit, de ce înţelegem că este minune abia când pierim, de ce o întunecăm cu neghiobiile, cu duşmaniile, cu nădejdile stupide, de ce oamenii se caută unii pe alţii în noapte şi nu se regăsesc decât ca să nu se recunoască şi să se lovească, de ce ne agăţam cu disperare de o semnificaţie inexistentă şi ce crimă trebuie să ispășim pentru a putea trăi în acest vid?”

Vreau să ne retragem într-o oază de linişte să trăim intens minunea de a fi …


Naufragiaţi în iubire

Azi am turnat în sticlă tot verdele speranţei,
Am pus-o apoi la soare, în zilele de vis ale vacanţei,
Nu vreau decât să prindă noi aripi fericirii
Când tu pătruns de arşiţa iubirii
Vei naufragia confuz pe mişcătoarele nisipuri
Din sufletul ce a plătit deja multe tributuri.
Ai luat un fir sensibil de nisip
Pentru a măsura cu orice chip
Pulsul alert al inimii de gheaţă
Ce-a transformat castelu-n fortăreţă,
Pe care-ai activat-o cu-n sărut
Al cărei cifru nu poate fi ştiut
De nici un alt naufragiat pe mare
Ce caută în Raiul sufletului alinare.
Dincolo de această fortăreaţă
Ai pus imensitatea iubirii ce astăzi te răsfaţă,
Şi furia iubirii va prinde acum viaţă.
Stăpân tu eşti acum, peste imensitate
Si nimeni altul n-ar avea-ndrăzneala să bată la cetate.

Mătase de agat ai presărat pe suflet
Ca dragostea nebună să-mi înflorescă-n pântec,
L-ai învelit divin în stea de mare
Ca el să strălucească într-un adânc ce doare,
Tot din adânc ai luat şi spuma mării
Şi ai cristalizat în acvarin albastrul sării,
Ai alungat cu el nelinişti şi dureri
Făcând culoar iubirii pân’ la cer.