Posts tagged “vara

Să mă iubești

Să mă iubești la umbra verde a mării,
În casa țărmului lovită insistent de val,
Să-mi scrii cu gândul pe nisipul dat uitării,
Doar fraze-gesturi intrate-n agonal.

Să mă iubești barbar și subjugat de vicii,
Pe fulgii presărați de sarea mării calme,
Să transformăm perla și scoica în ospicii,
Să-mi ungi trupul cu dorul exalat de palme.

Să mă iubești când soarele îmi arde sânii
Cuprinși de frenezia atingerilor tale,
Să muști avid din albul învolburat al cărnii
Ce geme-năbușită sub mâna ta cea moale.

Geanina Lisandrucitate geanina lisandru casnicia


Contopirea anotimpurilor din noi

îmi caut gândurile
prin nămeţii sufletului tău
mă joc cu fulgii de nea
cernuţi de braţele
ce mă formează bulgăre
mă rostogolesc şi mă pierd
în imensitatea albă a trupului
care ninge de plăceri
şuier de locomotivă anunţă
contopirea anotimpurilor din noi
iarna mea nativă clocoteşte
în vara ce mi te-a dăruit
prin poezie

Geanina Lisandru

iarna1


Imagine

Amintiri

1


Imagine

Şoapte

geanina lisandru


Imagine

Vara

geanina lisandru vara


Imagine

Primăvara

geanina lisandru primavara


Imagine

Ne-a devorat iubirea, ne-a blestemat cuvântul

neadevoratiubirea3


Remember – Amor de iarnă

“În mijlocul iernilor îngheţate am învaţat că există în mine o vară fără putinţă de învins.”

Albert Camus


Remember – Contopirea anotimpurilor din noi

 


Dansează-mă, sărută-mă, iubeşte-mă! La mulţi ani, Cristian Lisandru, te iubesc!

Te iubesc pentru frumosul pe care l-am descoperit în interiorul fiinţei tale, pentru metaforizarea permanentă a zilelor pe care mi le dăruieşti cu generozitate, pentru bucuria pe care mi-o oferă privirea ta atunci când vin acasă, pentru îmbrăţişările care îmi topesc grijile, durerile, temerile, pentru strângerile de mână care-mi aduc siguranţă, dorinţă, fior.
Te iubesc cu aceeaşi intensitate ca la începuturi, te respect şi îmi doresc să îmbătrânim la fel de frumos cum ne iubim.

La mulţi ani, Cristian Lisandru, te iubesc!


Volum de poezie rescris de anotimpuri

Iar moartea mă privea cu ochi de smarald… (fragment) – 2 –

Cristian Lisandru


Provocare

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Ascunsă voi sta în tine, trupul tău îmi va fi scut,
Viaţa-n pântec îmi va creşte, toamna botez ne va da,
Poveşti pe frunze vom scrie, nu-i nimic contrafăcut,
Doar fiorii prinşi în trupuri fericiri vor exploda.

Din explozii se vor naşte legăminte şi-un miracol,
Lumea va privi uimită când pe umeri îmi vei pune
Ierni şi veri provocatoare pregătite de spectacol,
Pe o scena  unde versul va putea să ne cunune.

Sculptor îmi vei fi pe veci şi vei rupe doar din mine,
Bucăţi mari de pasiune căptuşite cu  mister,
Îmi vei modela pe glezne zvârcoliri ascunse-n în tine,
Vei ciopli sărut pe sânii pregătiţi de adulter.

Toate tainele din mine se revoltă, prind contur,
Toate visele din tine mă alintă, mă incită, mă dezbracă,
Suntem noi şi drăgosteala de care nu mă mai satur,
Gura ta caută coapsa, o sărută, o dezmiardă, o atacă.

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Geanina Lisandru

În iulie

„În miezul iernii , am învăţat , în cele din urmă , că în mine există o invincibilă vară.”

Albert Camus


Condimentat cu beatitudine colerică

În zilele de bronz ale iernii îmi încălzesc gândurile la șemineul sentimentelor tale, obrajii devin mere coapte în cuptorul inimii , iar în ochi joacă fericirea hore în ritm domol.
În zilele verzi ale primăverii prindem speranțele în îmbrățișări ce-și găsesc odihna doar atunci când trupurile noastre iau conturul firelor de iarbă, iar destinul pornește pe cărări bătucite de realitatea și puritatea viselor noastre.
În zilele cu arderi sentimentale sonore, în plină vară, când totul primește condiment de beatitudine colerică și patima răspândește lumină pe distanțe incomensurabile, metamorfozăm viața în iubire și iubirea în viață.
În zilele de toamnă, cu ploi distinse, dorințele pocnesc sub stropii barbari, iar pielea vibrează la fiecare întâlnire cu rubinul ce clocotește în floarea buzelor tale.
În zilele sălbatice, prinse în calendarul anotimpului iubirii, încrustez sentimente felurite, bucurii, tristeți, fericiri, eșecuri, împliniri, viața noastră.


Geanina Lisandru

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Postarea Comparaţie ne obligă la meditație, meditație asupra uitării de sine. Pentru mine este la fel de clar ca întotdeauna că băutura nu va reuși niciodată să ne rezolve problemele, indiferent cât ar crede unii în aceste gânduri negre. Alcoolul face și desface, leagă si dezleagă limba omului, aduce veselie, dar de multe ori și suparare. Marele Hemingway spunea “ Întotdeauna să faci când ești treaz ceea ce ai spus că vei face când erai beat. În felul ăsta vei învăța să-ți ții gura ! ”, Păstorel Teodoreanu aducea băutura în rimă și zâmbetul pe buze:

,,Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.,,

iar Cristian Lisandru, omul meu drag, face astăzi, cu o măiestrie de invidiat, portretul celor care cred pentru o clipă că nimic nu poate fi mai frumos decât pierderea grijilor în băutură:

,,când se pun scaunele pe mese
în sufletul tău
nu te mai bucuri
fiindcă închizi cârciuma
te ţii de garduri nevăzute
şi
îţi cauţi uitarea de sine
prin iarbă
cu disperarea celui părăsit
de propriile repere,,

De la poezia dedicată adulților ne îndreptăm privirile, gândurile și zâmbetele către poezia destinată micuților, revărsată strop cu strop peste sufletele tuturor de către Aurora Georgescu, care ne trimite către copilărie, de fiecare dată, cu o blândețe fragilă și o generozitate rar întâlnită.

,,Grof-grof, face purcelul
Când îi ducem castronelul
Cu porumb şi iarbă verde.
Nici o boabă nu o pierde!,,

Despre încredere, obsesie, romantism, gelozie și iubire citim astăzi pe blogul lui Cristian Dima. În câteva paragrafe, autorul subliniază cât este de important să dăruiești în iubire, necondiționat și cum transformă totul în cenușă, gelozia:

,,Dragostea e ca un bumerang. Sentimentul de iubire se întoarce la voi la fel cum îl trimiteţi în eter. Alimentaţi-l cu bunătate şi speranţă, cu dor şi pasiune şi nu cu mânie sau sentimente de gelozie. Iubiţi fără să cereţi nimic în schimb! Nu vă arătaţi romantismul pentru a primi iubire ci pentru a dărui iubire. Strigaţi iubirea împletind sentimente în versuri sau acorduri de chitară, în paşi de dans sau aşzezând culorile ei pe pânză.,,

Am găsit un interlocutor interesant pe blogul Gabrielei Elena, lumânarea, cea care nu reprezintă doar o simplă sursă de lumină, ci, prin mărturia ei, ne provoacă la adevăruri  despre doruri, bucuria de a trăi demn, de a dărui și puterea de a fi noi înșine.

Înlăuntru vostru este mereu lumina.
,,Gandiți-vă cu pace în suflet că sunteți o lumânare aprinsă!
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puțin, dar când suntem împreună, lumina și caldura sunt mai puternice.,,

Maeștrii condeiului în imagini, doar pe blogul plin de culoare și frumos, Alex Mazilu – Foto Blogging. Aici veți găsi de fiecare dată fotografii de excepție, realizate, cu măiestrie și pasiune, de autorul blogului.  Natura te prinde de mână și îți dăruiește clipe din care nu îți mai dorești să evadezi, iar portretele spun povești de viață, povestea ta, povestea mea, povestea tuturor…


Este  Vara lui Noiembrie, așa ne anunță Mirela Pete, care a simțit nevoia unei continuări a articolului Noiembrie de vară târzie. Realitatea este că ne doream o continuare a frumosului, așa cum sufletul și întreaga noastră ființă își dorea o prelungiere a anotimpului care ne încălzește bucurie fiecărui moment verde.

,,Toamna a fost neplăcut de rece la început, cețoasă și cu temperaturi negative noaptea. Acum, vlăguită de propriul său maraton necugetat, a lăsat o vară târzie să-și aștearnă soarele blând pe un cer de peruzea. Trandafirii sunt înfloriți din nou, afară e aer proaspăt și cald, parcurile strălucesc și zâmbesc zâmbetelor copiilor, iar noi ne bucurăm de entuziasmul pe care numai o fereastră deschisă spre soare ți-l poate da.,,

Încheiem incursiunea pe acordurile Traficului cu Hituri. Muzica e poezie, vis, medicament, cel mai bun terapeut al tuturor timpurilor. Sunt multe semne de întrebare pe acest portativ, astăzi. Puteți să-l ajutați pe Teo Negură să găsească răspunsurile, dar să și votați cu sufletul melodia care vă trimite în visare, vă amintește de clipe unice trăite de oameni unici.

,,De ce nu-nchide nimeni fereastra, să n-aud regina nopţii plângând? De ce întrebările mele sunt cel mai frumos cântec, astăzi surd? De ce pantofii mei vechi, cu talpa găurită demult, au dopuri de-asfalt in urechi şi totuşi au poftă de drum?,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Fierbinte ca vara

Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, pasiunile ne ajută să trăim.

Nicolas Chamfort

scriu
cu mâna întemnițată de pasiune
iubesc

printre rânduri spinoase
sărut
cuvinte arzânde pe buze
şoptesc
printre versuri dorința
plimb
pe deget fiori de vulcan
strivesc
dorul în carnea-ți fragilă
trasez
viața-n nervuri și dorințe
arunc
neliniști în miez de omoplat
prind
vara fierbinte de la șold
până în vârful degetelor


Ce frumoasă eşti

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, astăzi Republica Moldova)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?


TE IUBESC PENTRU CĂ EŞTI de Cristian Lisandru

Dacă e vineri – e poezie pe pâineCristian Lisandru

Mă întrebi de ce te iubesc…
Şi îţi răspund cu strălucire de dor în privire:
Pentru că eşti.
Cum eşti?
Aşa cum îmi imaginam că poate fi o femeie…
Dornică de dragoste, de mine, de viaţă.
Te iubesc pentru că iubeşti cu patimă deplină,
Abandonată pasiunii cu frenezie de Evă
Care trăieşte sublimul abandon erotic scufundându-se în păcat
Fără vestă de salvare…
Te iubesc pentru că ai descifrat în hieroglifele din mine
Acel mesaj ascuns privirilor
Care transmite că sunt un bărbat de o simplitate debordantă,
Râzând trist precum un clovn ameninţat cu şomajul
Din cauza greşelilor repetate…
Te iubesc pentru că atingi viaţa cu degetul arătător
Şi o pui pe vârful limbii, picătură cu picătură,
Lăsând să treacă pe lângă tine îndoieli
Şi temeri şi conflicte…
Mă întrebi de ce te iubesc…
Pentru că eşti.
Pentru că ai venit.
Pentru că rămâi alături de mine
În adâncimile unui suflet care înmugureşte
Doar datorită ţie…

Da, sunt recunoscator exist și disperat va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nue firesc la varsta mea? doare tot ce iubesc acum, pentru presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

Octavian Paler


Ploaie de gânduri

Aștept primăvara așa cum aștept zilele caniculare de vară, în care plouă fără milă, pentru a dansa desculță prin băltoacele acumulate de ochii hulpavi ai asfaltului încins până la lacrimi.
Frigul încă răsfiră felii de ger peste ființa mea dornică să-ți simtă gândurile ploioase în goana iubirii.
Plouă. Ploaie de gânduri cu miros întârziat de primăvară. Condensez gândurile în nori încrețiți, iar ascensiunea orografică ajută să-i plasez pe muntele frunții ca eu mă pot orienta pe harta inimii.
Un tunet frământă cerul sufletului cuprins în vijelii pătimașe ce lovesc scutul iubirii transformându-le în sunete elastice propagate armonic pe partitura eternității.
În astfel de zile miroase a iubire totală în odaia noastră, iar tavanul devine coroana solară ce ne mistuie trupurile pe rugul pasiunii…

Gândurile sunt umbrele senzațiilor noastre – întotdeauna mai întunecoase, mai goale, mai simple decât acestea.

Friedrich Nietzsche


Am iubit…

UPDATE – Două apariţii literare ce vin să împrospăteze librăriile şi gândurile cititorilor de versuri şi proză…

Călin Hera, Îmi pun singur miere în ceai, versuri, Editura Vinea

şi

Paul-Gabriel Sandu, Cartea Iuliei, Editura Lumen.

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Nicolae Labiş

(n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava – d. 22 decembrie 1956, Bucureşti)


Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie


Jocul cu ploaia

Întotdeauna am avut o legătură specială cu ploaia. Ador ploile de vară când stropii mă îmbracă în rochie de spumă pe care o ţes atunci când se preling din păru-mi lung şi mătăsos povestindu-mi despre drumul sinuos până la tine, înmiresmat de florile de măr în care şi-au încropit locuinţă florile de cuc.

Conversaţia cu ploaia îmi creează trăiri din cele mai diverse. Mă plimb prin ploaie desculţă şi dansez pe ritmurile impuse de paşii ei.

Dansăm şi dansul acesta ne transformă
Într-o fiinţă unică ce dă iubirii noimă…

Dansăm cu ploaia, trupul ne-nfierbântă
Şi mă săruţi prelung ca să-ţi ajungă
Până la următoarea ploaie sfântă
Pe care porii noştri acum visând o cântă…

Ascult cântecul ploii şi sufletul meu vibrează la fiecare dezlănţuire bruscă a tunetelor ce-nfloresc pe pârtie de cer. Ploaia interferează cu vântul şi tatuează pe trup ţinte sigure ce aşteaptă focurile intense trase de săgeţile inimii tale.

Am să-i spun ploii dacă vrei,
Să mă anunţe prin email,
De unde vine şi cât stă,
Caci vreau să-i dau o replică.
Să-i spun să îşi sădească o casă mare
Cu o-ncăpere , sala de-aşteptare
Fiindcă are căutare
De mulţi nebuni cu suflet mare…

Simt sub tălpi o reală desfătare. Degetele modelează pământul şi-l taie în mii de felii pentru prelucrarea finală la roata gleznei imprimând cu piciorul mişcări circulare rapide. Vase de gânduri frământate şi modelate în sentimente aşteaptă zilele însorite pentru uscarea şi arderea influenţelor nefaste  în cuptor de suflet, iar sângele pictează ornamente de dor smălţuindu-le cu viaţă perpetuuă…