Posts tagged “vise

Imagine

Vis

geanina lisandru despre fericire


Remember – Vreau

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Vreau să ne iubim ilogic,
Chiar de-om fi blamaţi de toţi,
Să ne construim zid fonic
Din iubirea ce mi-o porţi.

Vreau iubire desuetă,
Ca-n vremea lui Robin Hood,
Vreau să prinzi în arbaletă,
Săgeţi unse cu dor surd.

Vreau să ne dansăm destinul
Printre stele şi planete,
Din tango să luăm preaplinul
Zilelor ce-au să ne-mbete.

Nu-i beţie din trufie,
Este de altă sorginte,
Este vinul stors din vie
În paharul de cuvinte.

Lumea toată-i îngheţată.
Când ne-mbrăţişăm cu foc,
Vreau să grafiem pe soartă,
Trifoi verde cu noroc.

Vreau să ne iubim prin ploi
Calde şi pline de viaţă,
Ne îmbracă pe-amândoi,
În dantelă ne răsfaţă.

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Geanina Lisandru


Remember – Între două vise

O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele cateodată prea mari ale inteligenţei care se frămantă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceşte contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi intervalurile şi netezeşte ascunzişurile ideilor.

Victor Hugo


Spre granița unde Infernul este otrăvit de Eden


Provocare

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Ascunsă voi sta în tine, trupul tău îmi va fi scut,
Viaţa-n pântec îmi va creşte, toamna botez ne va da,
Poveşti pe frunze vom scrie, nu-i nimic contrafăcut,
Doar fiorii prinşi în trupuri fericiri vor exploda.

Din explozii se vor naşte legăminte şi-un miracol,
Lumea va privi uimită când pe umeri îmi vei pune
Ierni şi veri provocatoare pregătite de spectacol,
Pe o scena  unde versul va putea să ne cunune.

Sculptor îmi vei fi pe veci şi vei rupe doar din mine,
Bucăţi mari de pasiune căptuşite cu  mister,
Îmi vei modela pe glezne zvârcoliri ascunse-n în tine,
Vei ciopli sărut pe sânii pregătiţi de adulter.

Toate tainele din mine se revoltă, prind contur,
Toate visele din tine mă alintă, mă incită, mă dezbracă,
Suntem noi şi drăgosteala de care nu mă mai satur,
Gura ta caută coapsa, o sărută, o dezmiardă, o atacă.

Curge-n valuri azi iubirea printre patimi şi dorinţă,
Se prelinge peste tine durerea de-a mă iubi,
Storci din mine temeri, doruri, dragostea cu uşurinţă,
Îmi şopteşti să mă supun pentru a te despăgubi.

Geanina Lisandru

Sunt

Cand sunt bine alese, cuvintele au o putere atât de mare în ele, încat o descriere iţi trezeşte adesea imagini mai însufleţite decat însăşi vederea lucrului zugravit.

Joseph Addison


Fără să te văd , îmi place cum dormi…

Am trecut pe la tine iubito, din nou,
Am bătut la poarta sufletului tău,

Dar nu mi-ai răspuns astă-seară,
Atunci, am rămas de pază la visele tale o clipă,
Ca tu să poţi dormi în sfârşit, liniştită…
Fără să te văd, îmi place cum dormi…
Ca un nou-născut după baia cu aromă de măsline,
Ce ţi-a transformat pielea în catifea şi rubine.
Imaginaţia mea fuge către dorul de tine,
Îmi place să cred că mă visezi doar pe mine.
Imaginea ta sfântă îmi face noaptea lină,
Îmi mângâie privirea şi somnul ce acum o să vină,
Am stat de pază aici, ca nimeni să nu-mi fure
Un chip ce îl ador şi-l scald în mare de iubire.
E chipul tău, e sigur că-i al tău,
Îmi vine să repet, îndrăgostit mereu..
Aştept cu nerăbdare să-ţi spun cât te doresc,
Aştept cu dor de viaţă, un suflet ce-l iubesc.

Iubirea este un act de iertare nesfârşită, o privire tandră care devine un obicei.

Peter Ustinov


La un pas de speranță…fericirea

Întind funie de speranță peste genunea vieții pentru ca tu să poți strânge fericirea în pumni.

Mi-ai spus cândva,  SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa,
O iluzie, mi-ai răspuns.
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină…

Suflă vânt de nădejde în fitil aprins de soare, mereu cu aceeași turbare, către corabia vieții, îndreptând-o cu tenacitate înspre țărmurile fericirii.

Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa…

Fac anestezie epidurală pe trup de speranță. Încerc să calmez durerile provocate de travaliul clipelor ce duc către lumina de pe apa rece  întunecată și adâncă ce se conturează în chip de fericire.
Un chip pe care speranța desenează mugurii armoniei dintre ceea ce gândim și spunem.
Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii.

Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit.

Franz Kafka


Veșmânt de primăvară

Veșmânt de primăvară vreau să îmbraci,
Lasându-mă să-ți prind în păr narcise,
Să ne iubim în lanul plin de maci,

Plini de dorințe scrise și nescrise.

Pune-ți mereu veșmânt de primăvară,
Și plimbă-te în lumea mea de vise,
Vreau să îți fiu iubitul ce-nfioară,
Trăiri și gânduri pure, de alții neatinse.

Să-ți pui veșmânt de roșu și de verde,
Îmbată-mă de liniște și calm,
Iubește-n mine totul ce astăzi nu se vede
Și pune vieții mele înmiresmat balsam.

Din ghiocel îți fac o crinolină,
Să ne-amintim de secolul trecut,
De dragostea cântată în surdină,
De mari artiști și doar în filmul mut.

Îți țes un brâu din fir de curcubeu,
Iar ploaia-n trup să nască doar mister,
Tu să dorești să te sărut doar eu
Și pentru cei din jur să-ţi pui armuri de fier.

Îți încrustez pe mâini brățări de lăcrimioară,
Parfumul ei te-nvăluie-n secrete,
Cu-n zâmbet te transform în primăvară,
Pictând pe pânza ei sufletul meu pereche.